NĂSCUT ÎN ROMÂNIA. Vaccinurile, dilema părinților
Specialiştii atrag, însă, atenţia că în lipsa imunizării copiii riscă să-şi piardă viaţa din cauza unor maladii care puteau fi prevenite.
Virgil Tencovici este dependent de două cârje, se deplasează cu greu prin apartamentul său din Bucureşti. El este una din victimele unei boli care a făcut ravagii în lume şi în România în anii '50. Poliomielita. „Eu sunt născut în 1953 și în 1957 a fost o epidemie, locuiam în București și maică-mea, ca să mă protejeze m-a dus la țară. Și, din tot satul ăla, am fost singurul care m-am îmbolnăvit”, povestește el.
La debutul bolii a fost paralizat de la gât în jos, iar până în clasa a şaptea a stat numai prin spitale şi sanatorii, la recuperare. Încet, încet a început să-şi revină, dar niciodată nu a mai putut să stea, fără sprijin, pe propriile picioare. Odată cu introducerea vaccinării anti poliomielită, boala a dispărut.
La fel s-a întâmplat şi cu difteria. În România se îmbolnăveau 117 persoane dintr-o mie. După introducerea, în 1960, a vaccinării s-a înregistrat o scădere dramatică a incidenţei bolii, iar din anul 1989 şi până în prezent nu a mai fost confirmat nici măcar un caz de difterie în ţara noastră. Însă, paradoxal, tocmai aceste rezultate îi îndepărtează pe unii români de vaccinuri. Tema de boală nu mai există şi astfel ratele de vaccinare la nivelul întregii ţări au scăzut chiar şi cu 15, 20 %. Cu alte cuvinte, doi copii din 10 rămân nevaccinaţi.
Mai mult, s-a dezvoltat un curent anti-vaccinare. Internetul este plin de sfaturi împotriva imunizării şi de teorii ale conspiraţiei care îngrijorează părinţii. Este şi cazul familiei Capsali. Miriam are doar două luni şi e copilul cel mic dintre cei opt ai familiei. La naştere, părinţii au refuzat atât vaccinul antituberculoză, cât şi pe cel împotriva hepatitei. Ambele se fac în primele zile de viaţă.
Aceşti părinţi nu au încredere deloc în vaccinuri. Alţii, în autorităţi. Neîncredere care a fost accentuată de problemele apărute anul trecut, cu vaccinul antigripal. Aproape 400.000 de doze au fost distruse în 2012, pentru că serul îşi pierduse eficienţa.
Ultima problemă a fost cu vaccinul împotriva tuberculozei, care a dezvoltat reacţii adverse la peste 100 de bebeluşi.
„Fiecare dintre noi are dreptul să decidă, vrea să se vaccineze sau nu, are dreptul să decida, lasă copilul lui să se vaccineze sau nu, dar în același timp trebuie să știe care sunt riscurile”, spune Raed Arafat.
Acum, un alt vaccin va fi introdus în schema naţională - cel anti-pneumococic, care previne îmbolnăvirea copiilor de pneumonie, otită sau meningită. Primele imunizări se vor face din toamnă, la nou-născuţi.
„Până în acest moment, 35 de milioane de copii au beneficiat de această vaccinare. Ar trebui să-i liniştim pe sceptici. Medicina înseamnă în primul rând a face bine şi nu a face rău. În al doilea rând, dacă ne referim la copii, a le preveni bolile care pot să le ameninţe viaţa sau pot să-i determine a dezvolta nişte sechele. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ocupăm de generația care va veni”, explică medicul Doina Pleșca.
Poliomilita, diferia, tenatosul, variola sau hepatita B. Unele boli au fost eradicate. Altele, în lipsa vacinurilor, îşi fac din nou simţită prezenţa. E ceea ce se întâmplă cu rubeola şi rujeola. Din 2010, în lipsa imunizării, aceste boli au cuprins din nou toată Europa.
În România, 10 din 1.000 de bebeluşi mor imediat după naştere. Un procent dublu faţă de cel din ţările din Uniunea Europeană. Multe dintre decesele nou-născuţilor ar putea fi prevenite prin vaccinare, avertizează medicii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
