Sacrificii pentru educaţie

Ce a pățit un șofer care a chemat un urs să vină spre el

Un ieșean și-a dat fiul în judecată și i-a cerut înapoi banii dați pentru facultate

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 2 iunie

Val de aer tropical în toată țara

Cine sunt cei trei tineri luați de viitură în Italia

O femeie lovește cu mașina un motociclist cu care se certase în trafic

Atac cu cuțitul în orașul german Mannheim

Salarii mai mari din 1 iulie pentru aproape 1,8 milioane de români

Legătura istorică a CIA cu Bucureștiul și cum au capturat ideologii sovietici România

Băncile şcolii din Peştera adunau, în trecut, sute de elevi din întreaga zonă. Astăzi, abia dacă sunt treizeci de copii care să îi calce pragul. Pentru ca elevii să nu fie nevoiţi să meargă şi mai departe la şcoală, profesorii de aici lucrează simultan cu mai multe clase. Munca nu este una deloc uşoară, dar ei spun că aceasta este singura soluţie pentru ca şcoala să nu se închidă, iar copiii, atâţi câţi au rămas, să beneficieze de educaţie.

Copiii s-au obişnuit să împartă atenţia dascălilor şi îşi fac treaba conştiincios. Profesorii, de cealaltă parte, s-au obişnuit să gestioneze timpul şi resursele astfel încât fiecare elev care iese din şcoală să plece cu un bagaj de cunoştinţe şi treaba să fie dusă la capăt. Clase simultane există şi la Măgura, Fundata, Şirnea, Drăuşeni şi la Vlădeni.

Părinţii se tem uneori pentru copiii lor. Ştiu cât de lung şi de greu este drumul, dar mai ştiu şi că şcoala este singurul loc care le poate asigura un viitor mai bun. Şi asta îi consolează.

Acesta este modul de viaţă al oamenilor din Peştera şi nu cunosc un altul mai bun. Chiar dacă întâmpină greutăţi nu vor să plece din satul în care au trăit generaţii întregi, din tată în fiu.