Este preferabilă legalizarea muncii sexuale?

Data actualizării: Data publicării:
Peter Singer
Peter Singer
Profesor în Bioetică la Universitatea Princeton și „Laureate Professor” la Universitatea Melbourne. Printre cărțile publicate se numără Animal Liberation, Practical Ethics, The Ethics of What We Eat, Rethinking Life and Death, The Point of View of the Universe, The Most Good You Can Do și recent Famine, Affluence, and Morality. În 2013, a fost numit al treilea cel mai influent gânditor contemporan de către Gottlieb Duttweiler Institute.
hanna_is_not_a_prostitute_by_cubeykyuubi

Se spune că munca sexuală este cea mai veche profesie din lume. De fapt, zicala folosește “prostituție” în loc de ”muncă sexuală”. Trecerea către un termen mai puțin peiorativ se datorează unei schimbări de atitudine față de lucrătorii sexuali.

Amnesty International a recomandat anul acesta guvernelor să revoce legile care incriminează schimbul liber consimțit de sex contra bani între adulți.

hanna_is_not_a_prostitute_by_cubeykyuubi

Ilustrație: Deviantart

Mesajul Amnesty International a produs un val de critici, o parte venind dinspre cei care nu reușesc să facă distincția între industria sexuală și traficul de carne vie care, în mod tragic, este asociat în multe țări cu această industrie. Nimeni nu vrea să legalizeze constrângerea, violența sau frauda din industria sexuală și nici exploatarea lucrătorilor sexuali minori.

Dar unele organizații care militează împotriva traficului uman au înțeles că atunci când munca sexuală e ilegală devine mult mai riscant pentru lucrători să apeleze la autorități când sunt bătuți, înșelați sau luați sclavi. Din acest motiv, Secretariatul Internațional al Alianței Globale Împotriva Traficului de Femei a aplaudat Amnesty International pentru susținerea dezincriminării.

A existat și opoziție din partea unor organizații feministe care au acuzat Amnesty că protejează “drepturile proxeneților și a clienților”. Acestea au susținut că trebuie să “stopăm cererea de sex pe bani” însă fără a explica cum se poate realiza asta.

La speciile care se reproduc sexual, sexul este, din motive evidente, unul din cele mai puternice instincte. Iar oamenii nu fac excepție. În toate societățile moderne oamenii dau bani sau alte valori în schimbul lucrurilor pe care le doresc și pe care nu le pot obține altfel. Din diverse motive, un număr semnificativ de persoane nu pot face sex, destul sex, sau tipul de sex dorit, fără să plătească. Dacă această situație nu se schimbă, cererea pentru sex pe bani va continua să existe. Mi-e greu să văd cum s-ar putea schimba lucrurile astfel încât această cerere să dispară.

Dar dacă cererea va continua să existe, ce putem spune despre ofertă? Una din replicile la propunerea de dezincriminare a prostituției este că ar trebui mai degrabă să schimbăm condițiile care fac ca oamenii să-și vândă corpul. Asta presupune că doar cei care nu au acces la alte mijloace de subzistență apelează la prostituție.

Însă această ipoteză este un mit. În afară de lucrătorii sexuali care au nevoie de bani mulți pentru droguri scumpe, sunt și cei care ar putea să-și găsească de muncă într-un fast-food sau într-o fabrică. În fața perspectivelor unei munci repetitive și monotone la banda de producție sau întorcând hamburgherii pe plită, ei preferă munca mai bine plătită și orele mai puține din industria sexului. Majoritatea nu au această opțiune, însă de ce să-i facem infractori pe cei care o au?

Contrar stereotipurilor despre sexul pe bani, munca într-un bordel legal nu e atât de periculoasă și de riscantă pentru sănătate. Unii dintre lucrătorii sexuali își privesc meseria drept una ce presupune mai multă iscusință și chiar mai multă umanitate decât celelalte joburi la care ar avea acces. Se mândresc cu abilitatea de a oferi nu doar plăcerea fizică, ci și sprijin emoțional unor oameni care au nevoie de asta.

De vreme ce munca sexuală nu pare că va dispărea prea curând, toți cei cărora le pasă de sănătatea, siguranța și drepturile lucrătorilor sexuali ar trebui să susțină acțiunile în direcția legalizării acestei industrii. Tot asta își doresc și majoritatea lucrătorilor sexuali.

În aceiași lună în care dezincriminarea a devenit politica oficială a Amnesty, guvernul conservator al New South West - Australia a decis să nu modifice situația industriei sexuale care fusese anterior legalizată. Jules Kim, președinte la Scarlet Alliance (asociația lucrătoarelor sexuale din Australia), a întâmpinat vestea cu ușurare, spunând că dezincriminarea a adus “imense beneficii pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor sexuali”.

Sex Workers Outreach Project e de acord că dezincriminarea a determinat îmbunătățirea stării de sănătate a lucrătorilor sexuali și le-a permis accesul la facilitățile standard ale pieței muncii: asigurări, programe ocupaționale de sănătate și securitate, reguli de comerț echitabile. Majoritatea australienilor trăiesc astăzi în state care au legalizat sau dezincriminat munca sexuală.

Această situație e consecventă cu o creștere în ultimii ani a conștientizării că statul ar trebui să fie extrem de rezervat în a incrimina activitățile liber consimțite efectuate de către adulți. Legile împotriva sodomiei au fost abolite în majoritatea țărilor seculare. Numărul țărilor care acceptă sinuciderea asistată medical este în creștere. În Statele Unite există o susținere largă pentru a legaliza marijuana.

Revocarea legislațiilor restrictive are și beneficii practice pe lângă extinderea libertății individuale. În Colorado, dorința de a taxa industria de marijuana a fost o motivație puternică pentru legalizare. Impulsul inițial către legalizarea industriei sexului din New South Wales a fost o investigație asupra corupției din poliție care a arătat că industria sexului era o sursă majoră de mită pentru polițiști. Totul a încetat după legalizare.

Țările care incriminează industria sexului trebuie să ia în considerare răul provocat de aceste legi, așa cum a făcut și Amnesty International. A venit timpul să lăsăm deoparte scrupulele morale, fie că sunt bazate pe religie, fie pe o formă idealistă de feminism, și să facem ce e mai bine pentru lucrătorii sexuali și pentru societate în ansamblu.

Despre autor: Profesor în Bioetică la Universitatea Princeton și „Laureate Professor” la Universitatea Melbourne. Printre cărțile publicate se numără Animal Liberation, Practical Ethics, The Ethics of What We Eat, Rethinking Life and Death, The Point of View of the Universe, The Most Good You Can Do și recent Famine, Affluence, and Morality. În 2013, a fost numit al treilea cel mai influent gânditor contemporan de către Gottlieb Duttweiler Institute.

Titlul aparține editorului

Copyright: Project Syndicate

 

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook

 

Partenerii noștri