Sobrano, vin italian cu inimă românească
Vinurile italiene sunt cunoscute şi apreciate în toată lumea. Clima blândă, soarele din belşug şi priceperea localnicilor asigură succesula acestor licori. De 14 ani, un român plecat din Satu Mare le-a aflat secretele şi le aplică într-o cramă ascunsă la poalele Apeninilor. E mândru de munca lui şi de vinurile roşii şi albe, pe care poate spune liniştit că le-a crescut ca pe nişte copii, de la culesul strugurilor la procesul de fermentaţie care asigură gustul sobru al vinurilor de Sobrano.
La 120 de kilometri nord de Roma, pe antica via Flaminia, printre nenumăratele oraşele medievale cu turle şi creneluri se află şi Todi. Înconjurată de păduri păşuni şi mai ales de vii, mica localitate a fost botezată de presa din peninsulă drept oraşul în care este cel mai bine să trăieşti. La câțiva kilometri de centrul plin de turiști al orăşelului, pe vârful unui deal - tronează castelul Sobrano, cu o istorie aproape milenară. Pivniţele sale adânci şi zidurile de peste un metru grosime fac parte din reţeta de succes a vinurilor produse aici.
Giovanni Palmucci, proprietar: „Istoria acestui castel începe la 1100, când servea drept locuință, apoi capătă o destinație diferită, folositoare, o structură defensivă. Pe la mijlocul anilor 1600 castelul devine o vilă destul de importantă pentru această zonă. Abia mai târziu domeniu se specializează în producţia viticolă, iar castelul devine o parte integrantă a acestei activități. Cramele, învechirea lemnului, vinul, toate se produc în interiorul castelului.”
Castelul are două biserici și atât de multe camere încât nu este prea greu să te rătăcești. De aproape zece ani se lucrează intens pentru a-l readuce la viaţă și pentru ca munca în cramă să devină puţin mai uşoară.
Acum mai bine de 800 de ani, în această biserică se adunau membrii familiilor care locuiau în castel. Potrivit istoricilor, în interiorul castelului locuiau peste 130 de persoane, iar în această biserică veneau și se rugau în fiecare duminică.
Actualul proprietar este descendentul unei familii cu rădăcini vechi în zonă. Vinul sec, natural, lucrat manual, este de secole cea mai bună carte de vizită a familiei. De 13 ani, Giovanni Palmucci i-a încredinţat destinul şi reputaţia vinurilor de Sobrano unui român. Chiar dacă la început, acesta părea mai mult un pariu decât o certitudine.
Giovanni Palmucci: „Vasile a început să lucreze în acest domeniu când nu știa absolut nimic despre vinuri. El lucrase în alte sectoare, dar cu siguranță pasiunea lui, seriozitatea, profesionalismul, l-au îndreptățit clar pentru a învăța această lucru.”
Acum, Vasile Țîntaș are o echipă formată din doi albanezi, doi italieni şi un român, alături de care verifică fiecare pas din procesul de producţie. Totul se face cât mai natural, încercând să se respecte reţetele puse la punct în secole de muncă.
Vasile Țîntaș, administrator: „Începând de la vie până se aduce în cantină trebuie să fii atent mereu, pentru că și strugurii, cum îi culegi, noi lucrăm totul natural, nu avem camere frigorifice. Vinul, trebuie să stai atent la el, trebuie să știi să-l faci. Noi ne bazăm foarte mult pe strugurii întregi și sănătoși. Practic, dacă strugurii nu sunt sănătoși, vinul nu e de calitatea bună, nu îl aducem în cramă și îl culegem când e timpul lui de cules, ca să îl aducem la 13 grade de alcool.”
Grija pentru calitate a dat roade. În 2007, crama de Sobrano a fost medaliată, la Londra. Mândru de realizările de care şi-a legat destinul, Vasile îşi laudă cu drag vinurile şi e gata oricând să ofere un sfat despre cum se păstrează şi se bea vinul roşu sau cel alb.
Vasile Adrian Țîntaș, administrator: „Avem două tipuri de vin, unul alb și unul roșu care. Cel alb e învechit în lemn timp de un an, cel roșu doi ani. Te auzeam odată că vinul alb trebuie să îl bei foarte rece. Nu foarte rece, nu. Ca să simți gustul unui vin trebuie să fie, cel alb la 13-14 grade, roșul la 16-18 grade la temperatura camerei. Ca să-l simți bine. Dar vinul alb trebuie băut de la frigider, rece.”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
