500 de ani de istorie - Satul cu 19 locuitori
Firijba este un sat din judeţul Vâlcea, ascuns de pădure, cu unele dintre cele mai bine păstrate căsuţe de lemn. O bucată de rai pe care pădurarii de altădată au răsfirat-o, cu mai bine de 500 de ani în urmă, la poalele crângului. Până recent drumul nu a fost mai mult decât o potecă, acest lucru i-a izolat pe oameni, dar i-a şi ajutat să conserve frumuseţea locului şi a tradiţilor.
„Numele de Firijba vine de la un fir de vâlcea! Vâlceaua care se cheamă Firijba! Vâlceaua asta desparte dealul numit Deluşel şi dealul Schitului.”
Alţi localnici spun că numele vine de la tăietorii de lemne, ale căror fierăstraie purtau numele de „firejuri”. De altfel tot legendele locului spun că pentru primele biserici de lemn din judeţul Vâlcea au fost tăiaţi copaci din pădurea Firijba.
„În timpul iernii, în special, mergeau la pădure şi lucrau la traverse şi la metri! Deci, dădeau stejarul jos cu ferestrăul şi cu securile. Dacă era mai subţire îl ciopleau şi-l făceau traverse. Traversele mergeau la gară, pentru tren. După care, lemnele care nu erau bune pentru construcţii, erau făcute metri.”
Vremurile noi au împrăştiat însă în pribegie, copiii Firijbei. Dacă în anu 1937 trăiau aici 153 de suflete, astăzi... uliţele s-au rărit.
Șerban Constantin, primar: „Mai sunt două familii mai tinere. Dar nu mai există niciun copil preşcolar. Cel mai tânăr este la vreo 16 ani! În rest, toţi sunt bătrâni.”
Dumitru Şerbănescu - fostul învăţător din Firijba: „Buni de muncă nu se mai găsesc doi, trei oameni. Un băiat care merge la liceu la Horezu şi alţii nu mai sunt. Vreo doi, trei care lucrează pe la Vâlcea! Restul, din aproximativ 19 suflete, majoritatea sunt pensionari.”
În sat nu mai există şcoală, dar fostul învăţător a rămas aici. I se spune Contele.
Dumitru Şerbănescu - fostul învăţător din Firijba: „Mi se spune Contele pentru că eram... Şcoala care este aicea, care era aici, la care am funcţionat io, este la înălţime faţă de comuna de jos! Şi care veneau în control... Veneau în control mulţi... Veneau de la partid, veneau de la UTC, veneau de la sindicat, veneau de la Sănătate... Şi după ce plecau de aicea... Eu îi omeneam şi eu cu ce puteam. Cu rachiu, că asta avea taică-meu! Şi când plecau, discutau jos la comună: bă.. ăla stă acolo ca un conte, bă! Şi Conte mi-a rămas numele, de atuncea.”
Contele... a rămas la vatră, ca să spună oricui îl întreabă... povestea Firijbei! În jurul lui, prispele sunt goale. Au rămas puţini dintre cei care au prins vremurile când aici, copiii alergau pe uliţă.
Autorităţile locale sustin că Firijba a atras atenţia catedrei de agro-turism a Universităţii din Viena, care ar vrea să construiască aici un... sat de vacanţă.
Faima micului cătun creşte pe zi ce trece, iar cele câteva suflete rămase in Firijba vor ca traditia lor sa fie apreciata si dusă mai departe.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
