Marius Tian: Solomonii zilelor noastre dau de pământ cu istoria neamului!
Cât noroc și pe Ferdinand ăsta, măi nene! Şi neamţ, şi cu sânge albastru. Mare dreptate are domnu' deputat Solomon de la PSD, istoric de profesie. (SIC!) Parcă-l şi văd la clasă, la inspecţia de grad, cu toţi mai marii de la judeţ.
"Dragi copii, astăzi vom învăţa despre Regele Ferdinand, un norocos făcut mare de un popor. Cum a ajuns Regele tuturor românilor?!
Unchi-su', Carol I, n-a avut urmaşi. Aşa, şi?! Noroc că avea fratele său, Leopold. Au făcut ei în familie un fel de Comitet Executiv ca la PSD şi au decis să dea Coroana României lui Wilhelm. Era primul şi i se cuvenea, dar a zis pas. Ce fraier! Acum, de Centenar, putea să fie pe buzele tuturor, dar mai ales ale domnului Solomon de la Vaslui. Totuşi, a zis "DA" băiatu' mamei, Ferdinand, următorul la succesiune. Prezentabil, dar lipsit de graţie, părea mai degrabă un tocilar timid.
Acest "nimeni în drum" (ar fi continuat dom' profesor Solomon), vorbea vreo şase limbi străine. Hehe! Cam tot atâtea câte ştie tot Congresul PSD. Cu rude cu tot. Şi încă ceva. Ai lui nu l-au cocoloşit. Ba dimpotrivă! Îl trezeau la şase dimineaţa. În fiecare zi. Apoi, o baie rece. Duminica, la biserică. La petrecerile celor de vârsta lui, nu prea. Militarul Ferdinand se pregătea să... parvină, în cârca României dodoloaţe. Unchiu' Carol l-a adus în ţară pentru prima oară, în 1881. Cinci ani mai târziu, era sublocotenent al Armata României. Pe pile. Doar era nepot de Rege, nu?!", ar completa "dascălul" Solomon.
Păcat că dom' profesor nu le spune şcolarilor şi despre faptul că Regele Carol şi-a tratat nepotul aproape... "chirurgical". A retezat fără să clipească idila "necoptului" Ferdinand cu Elena Văcărescu şi l-a împins către o logodnă cu principesa Maria de Edinburgh, care să asigure viitorul dinastiei. "În tinerețea noastră, ne făceam unul pe altul să suferim, eram ca doi cai rău împerecheați", îşi amintea Regina Maria, câteva decenii mai târziu.
Ce a urmat pentru naţiunea română şi pentru Coroana Regală am mai aflat în ultimele zile, când pregătirea de Centenar a servit pentru mulţi drept o lecţie de istorie, din păcate neînvăţată la timp. Dacă nu se făcea deputat, domnu' Solomon ar fi fost la catedră... Nici nu ştii ce e mai rău: că n-a ajuns profesor de istorie, sau că a ajuns parlamentar.
Se vede limpede că, în nemernicia lui, comunismul a lăsat urme. Ce-s alea elite?! La ce sunt bune?! Totul e pe şmen, pe relaţii, pe pile. O palidă consolare e că lumea a început să huiduie... solomonii, cu "s" mic. Pentru închipuiţii vremurilor noastre, Ferdinand ar fi trebuit să moară la Mărăşeşti, sau măcar la Oituz, ca să conteze. Oricum...dacă va fi să fie, iar peste 100 de ani nu vom mai auzi de "străini", n-ar fi rău să scăpăm CÂT MAI REPEDE, de acestă specie perenă a... solomonilor. Cu "s" mic!
