Foto: Gulliver/ Getty Images
Bela, în vârstă de opt ani, este unul dintre câinii din test, iar de când stăpâna ei a înscris-o în program este câinele cel mai popular din parc. Toți ceilalți stăpâni de câini o privesc cu atenție pentru a vedea dacă comportamentul ei se schimbă. Totuși, stăpâna ei este rezervată. Lynn Gemmell spune că Bela ar fi putut să primească o substanță ce nu conține medicament pentru crearea efectului placebo.
Câini care au fost înscriși în proiect au vârsta minimă de șase ani și cântăresc cel puțin 18 kilograme.
Deocamdată, cercetătorii au stabilit că substanța a ajutat la păstrarea sănătății inimii și a întârziat apariția unor boli la șoarecii mai bătrâni. Totuși, substanța ar putea să nu aibă aceleași efecte și în cazul câinilor, dimpotrivă chiar, ar putea chiar să le facă rău, potrivit New York Times.
Acest proiect reprezintă ultima provocare în materie de îmbunătățire a sănătății omului și a prelungirii duratei de viață. Decât să caute tratament pentru boli diferite care se manifestă odată cu înaintarea în vârstă, cercetătorii vor acum să încetinească procesul de îmbătrânire în sine.
Bolile de inimă, atacurile cerebrale, Alzheimer, diabetul, cancerul au toate în comun faptul că odată cu înaintarea în vârstă cresc și șansele de le dezvolta. Cercetătorii spun că tratamentele oricât de revoluționare pentru vindecarea acestor boli ar prelungi viața doar cu patru sau cinci ani.
De la șoareci la câini
Câinii îmbătrânesc mai repede ca oamenii și câinii de talie înaltă îmbătrânescu mai repede decât câinii mici. Ca și Bela, care avea colesteroul mare, câinii din program prezentau semne de îmbătrânire similare cu cele ale stăpânilor lor: le atârna pielea și îi dureau încheieturile.
„Cum poți să fii sigură că câinii chiar o să primească medicamentul, dacă îl iau stăpânii lor?”, a glumit Lynn Gemmel cu medicul veterinar Matt Kaeberlein. Înainte de a intra în program, Belei i s-a făcut un control și o ecocardiogramă pentru a măsura evoluția sa în cele 10 săptămâni în care urma să ia substanța.
Peste 1.500 de stăpâni de câini au aplicat pentru a face parte din testarea lui rapamycin. Substanța este realizată dintr-o bacterie din sol care s-a dovedit că prelungește viața muștelor și viermilor cu 25 la sută, conform NYT.
Substanța a fost inițial testată pe șoareci în vârstă de 20 de luni, circa 60 de ani umani. Șoarecele cel mai „bătrân” a trăit cu 12 la sută mai mult decât ceilalți. Acest rezultat le-a indicat cercetătorilor că substanța ar putea fi luată și mai târziu în viață și tot ar produce efecte.
Șoareci mai tineri, care au primit și doze mai mari din substanță, au trăit cu 25 la sută mai mult decât cei care nu au primit substanța. De asemenea, la șoarecii de vârste diferite și markeri genetici diferiți s-a constatat încetinirea procesului de dezvoltare ale unor boli precum cancer, obezitate și Alzheimer.
Probleme de etică în testarea pe oameni
Dacă ar fi să extrapolăm aceste rezultate la oameni, ar fi vorba de câteva zeci de ani mai mulți de viață, explică cercetătorii. Totuși, substanțele care au efect asupra organismului șoarecilor poate să nu aibă în cazul oamenilor. De asemenea, șoarecii nu pot fi întrebați despre calitatea vieții pe care o duc.
Efectele secundare, în funcție de doză și durată, includ dureri de gură, cataractă, rezistență la insulină și la masculi probleme testiculare, relatează New York Times.
De asemenea, cercetătorii nu știu dacă în cazul oamenilor, care oricum trăiesc mai mult decât șoarecii, se văd efectele rapamycinului.
Cercetătorii au explicat că sunt și probleme de etică în ceea ce privește testarea acestei substanțe pe oameni sănătoși doar pentru a vedea dacă este încetinit procesul de îmbătrânire.
După încheierea testării pe 40 de câini, coordonatorul proiectului doctorul Daniel Promislow a precizat că nu s-au observat efecte secundare puternice în cazul câinilor chiar și la doze mai mari. De asemenea, după compararea inimii câinilor din grupul de control cu cei cele ale câinilor care au luat substanța s-a stabilit că inimile celor din urmă pompează sângele mai eficient.
Cercetătorii vor acum să lărgească testarea la 450 de câini pe o perioadă de cinci ani pentru a obține rezultate mai concludente.