În primul rând, NATO a lucrat la îmbunătăţirea coordonării misiunilor sale pe flancul estic şi a înfiinţat șase unităţi de integrare în România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia.
Americanii s-au angajat să trimită 12.000 de piese de tehnică militară în cele şase state. În trei dintre ele au ajuns încă din decembrie. Cele din România sunt la baza de la Mihail Kogălniceanu.
În plus, NATO încurajează statele membre cu ieşire la Marea Neagră, Bulgaria, România şi Turcia, să îşi consolideze capacitatea de apărare navală, pentru că doar aşa Alianţa poate ţine pasul cu flota rusă.
Prezenţa militară sporită are un dublu rol. Pe de-o parte să faciliteze desfăşurarea exerciţiilor trupelor aliate, pe de alta să crească viteza de reacţie în cazul unui eventual atac inamic.
Vizată de această arhitectură de securitate, Rusia nu se lasă mai prejos. Arsenalul său este plasat strategic la graniţa sa de vest: sunt unităţi specializate, în total 10.000 de oameni. Li se adaugă flotele din Marea Neagră şi Marea Baltică.
Repartizarea de forţe nu va rămâne aşa. Americanii vor trimite în Europa de Est, din februarie anul viitor, o brigadă de 4.200 de soldaţi, care vor trece pe rând prin mai multe ţări, inclusiv prin România. Apoi i se va alătura o altă brigadă de 4.000 de militari NATO.
În replică, Rusia vrea să-şi întărească bazele din vest cu trei noi unităţi şi este gata să detaşeze şi rachete Iskander la Kaliningrad și Krasnodar și la una dintre bazele sale din Belarus.
Ministerul Apărării de la Moscova susţine că lucrează la o nouă generaţie de rachete intercontinentale, în faţa cărora scutul antirachetă din România ar fi inutil.