255 de milioane de euro, mai bine de jumătate din investițiile analizate de auditori, au fost inutile, arată raportul Curții de Conturi Europeană.
Jumătate din aeroporturile ridicate nici măcar nu aveau nevoie de finanţare din partea Uniunii Europene. Dar au primit-o oricum, deoarece Comisia Europeana nu prea ştia unde se duc banii și câtă nevoie e de ei, arată auditorii.
Aşa s-a ajuns ca, după ce s-au pompat bani în proiecte măreţe, acestea au ajuns aeroporturi fantomă. Majoritatea sunt insuficient folosite, chiar şi în zilele cele mai pline. Calculele au fost umflate încă din stadiul de proiect, arată Euractiv.
S-au estimat aproape 180.000 de pasageri pe an la aeroportul din Cordoba. Anul trecut, traficul a fost de nici 7.000.
Aceeaşi situaţie a fost observată la mai mult de jumătate din investiţiile analizate. În Polonia, cu banii europeni s-au ridicat 3 aeroporturi-fantomă. Au fost pozitionate fără niciun pic de logică economică în spate, în zone unde nu erau necesare, unde pasagerii sunt puțini.
Astăzi, aeroporturile nu se pot susţine financiar, dar pentru ridicarea lor s-au canalizat 100 de milioane de euro. Sunt investitii neviabile, care nu puteau exista dacă banii UE erau drămuiți cu atenție.
În raportul Curții de Conturi se arată că șapte dintre aeroporturile făcute cu bani europeni ar putea fi închise, fiindcă merg în pagubă. Dar sunt salvate cu noi perfuzii de bani. Spania, Italia şi Grecia le ţin în viaţă cu ajutoare de stat, direct din buzunarul contribuabililor.
Între 2005 şi 2012, aeroportul Kastoria din Grecia a avut nevoie de ajutoare de 7,7 milioane de euro. El a generat mai puțin de 200.000 de euro, deci nici 3% din cât i-a dat statul. În această situaţie s-a ajuns şi pentru că pe mâna unor instituții au ajuns sume mari de bani. Nu era neapărat necesar să-i şi cheltuiască, dar auditorii arată că atitudinea generală a fost să investească în proiecte de umplutură, deși ar fi putut la fel de bine să direcționeze sumele către alte sectoare, unde, poate, investițiile ar fi fost mai eficiente.
Factura pentru statele membre a fost umflată şi de faptul că foarte multe construcții au fost finalizate după un lung șir de amânări, care au costat alte o sută de milioane de euro.