De zeci de ani, oamenii fug din Afganistan, o țară chinuită de talibani. Până recent, fugarii căutau refugiu în țara vecină, Iran. Dar criza economică de acolo i-a forțat pe mulți afgani să încerce să ajungă în provincia Van din estul Turciei. Totuși, așa cum ne arată Mahdi Sultani, el însuși refugiat afgan, o călătorie făcută în miezul iernii poate fi cumplită, chiar tragică uneori. Și sunt puține speranțe că se va schimba ceva în viitorul apropiat.Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 21:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Provincia Van din estul Turciei, la granița cu Iranul. A nins abundent în ultimele luni aici.Și aproape zilnic, refugiați afgani încearcă să treacă granița ilegal din Iran în Turcia pe aici. Dar poveștile lor adesea tragice rar mai ajung în presă.
Ne întâlnim cu Mahdi Sultani, care a reușit să fugă din Afganistan în urmă cu patru ani și acum locuiește în Turcia. Astăzi îi ajută benevol și pe alți afgani ajunși aici.
Ne arată un cimitir local pe care l-a descoperit recent. Aici sunt îngropați mulți solicitanți de azil care au murit în încercarea de a găsi un loc sigur - majoritatea sunt afgani.
„Când am venit eu, era gol. Acum e aproape plin, cel puțin 15, 20 sau 30 de oameni”, spune Mahdi Sultani.
Aceasta e povestea acestui cimitir.
Riscuri asumate pentru un trai mai bun
Mahdi spune că mulți afgani încearcă să intre în Turcia iarna, cu speranța că, din pricina frigului, vor fi mai puține patrule ale poliției de frontieră. Dar traseul montan este periculos, unii migranți alunecă în prăpăstii sau mor de frig. Și cu toate acestea, Mahdi povestește că mulți sunt dispuși să își asume aceste riscuri pentru a fugi de conflict.
„În prezent, situația din Afganistan este îngrozitoare. Și se înrăutățește. Viața de zi cu zi se deteriorează. Oamenii încearcă să părăsească Afganistanul cu gândul la un viitor mai bun și la o viață mai bună”, explică Mahdi Sultani.
Capitala Iranului, Teheran, la aproximativ 1.000 de kilometri spre sud-est. Decenii la rând, zeci de mii de refugiați afgani obișnuiau să ajungă aici. Însă acum, când sancțiunile americane au blocat economia țării, mulți migranți au rămas fără loc muncă. Nu mai pot trăi nici aici și sunt nevoiți să se îndrepte mai spre vest, spre Turcia.
„Ne-au luat tot. Au vrut-o și pe fiica mea”
Înapoi în provincia Van, Mahdi și un prieten sunt pe cale să viziteze o familie afgană care tocmai a sosit. Prietenul lui Mahdi a descoperit cuplul și pe cei trei copii ai lor pe marginea drumului, pierduți și tremurând de frig. I-a dus în pivnița casei unei alte familii.
„Talibanii ne-au ocupat satul. Au luat tot ce aveam: recolta, ferma. Dar au vrut-o și pe fiica mea. Așa că mi-am vândut pantofii și lucrurile copiilor mei și am fugit cu toții din Afganistan”, povestește bărbatul.
„N-avem bani nici de mâncare. Dumnezeu mi-e martor. Astăzi, am împrumutat 5 lire de la un om sărac. Mi-e atât de rușine”, spune femeia și plânge. „Nu știm ce să facem. Dar am jurat că mai bine mor decât să cerșesc”, continuă ea.
Camera în care familia va petrece noaptea nu are încălzire, e la fel de rece ca afară. Mahdi vrea să facă rost cât mai curând de pături călduroase pentru ei. Familia n-are cum să ceară ajutor autorităților turce pentru că riscă să fie deportată.
„Cei care sosesc în provincia Van sunt săraci. N-au niciun ban. Nu își permit nici măcar să-și cumpere de mâncare Deci de unde să aibă energie? Probabil că nu au. Aici ar trebui să intervină organizațiile umanitare precum ONU”, spune Mahdi Sultani.
ONU nu mai oferă asistență refugiaților afgani din Turcia
În decembrie anul trecut, Agenția ONU pentru Refugiați a organizat primul forum mondial pentru refugiați la Geneva - împreună cu guvernul turc. Summit-ul s-a concentrat în mare măsură pe refugiații sirieni din Turcia pentru care Uniunea Europeană oferă sprijin financiar. Dar nu există niciun fel de asistență financiară pentru refugiații afgani. Până acum un an și jumătate, afganii mai puteau solicita protecția ONU - dar din septembrie 2018, Turcia singură decide cine are și cine nu are dreptul să-i ajute. Iar organizațiile pentru drepturile omului acuză acum autoritățile turce că n-au venit în sprijinul afganilor.
Am întrebat Agenția ONU pentru Refugiați de ce a încetat să ofere asistență refugiaților afgani din Turcia - încă nu am primit un răspuns.
Mahdi nu înțelege de ce agenția și-a retras sprijinul. El însuși a beneficiat de protecția organizației, dar se întreabă ce se întâmplă cu toți cei care au venit după septembrie 2018. Și de ce Uniunea Europeană nu îi ajută.
Angajații cimitirului încep să sape un mormânt. Nu știu pentru cine este. Nici Iranul nu anunță autoritățile afgane când unul dintre cetățenii lor moare în străinătate.
„Poate că familiile lor încă îi mai așteaptă în Afganistan. Așteaptă un telefon de la fiu. Dar, din păcate, fiul lor este aici, în cimitir, mort și îngropat. Pe măsură ce devin tot mai conștient de asta, mă întristez tot mai tare. În ce condiții mizerabile trăiesc aici refugiații”, subliniază Mahdi Sultani.
Pe acest semn scrie: „Cimitir pentru persoane fără rude”. Pentru Mahdi Sultani, locul atestă suferința refugiaților din secolul al XXI-lea.