Coronavirus: zero morți. Cum se explică misterul vietnamez? Țara are graniță cu China
Vietnamul este o excepție în lume: în condițiile în care țara are frontieră comună cu China, nimeni n-a murit de Covid-19 și doar 268 de persoane au fost contaminate. Și nu, nu este o statistică manipulată, chiar dacă la conducere este un regim comunist.
Este o țară cu 93 de milioane de locuitori, despre care nu s-a vorbit prea mult de la începutul crizei generate de noul coronavirus. Și totuși, a fost printre primele țări care au înregistrat, oficial, un caz de Covid-19. Era 23 ianuarie. Un caz importat din China, puternicul său vecin. Până aici, nimic neobișnuit.
Neobișnuită este însă situația care se înregistrează trei luni mai târziu. La 22 aprilie, Vietnamul număra doar 268 de cazuri de coronavirus în total. Și niciun mort. Iar 223 dintre aceste cazuri erau deja declarate vindecate. E aproape ca și cum țara n-ar fi fost atinsă de coronavirus.
„Este o veritabilă enigmă”, spune un epidemiolog de la Institutul Pasteur din Franța, citat de Ouest-France. Arnaud Fontanet nu crede nici în ipoteza unei manipulări a statisticilor, de care ar putea fi bănuită această țară condusă în continuare cu mână de fier de un partid comunist.
„Fără îndoială, sunt ceva mai multe cazuri, poate că sunt și morți, la țară, de care nu știm. Dar dacă ar fi fost oameni care să umple masiv camerele la Urgență, am fi știut. Nu există o acțiune guvernamentală pentru a masca situația”, a declarat o sursă din interiorul țării.
De altfel, cum rețelele sociale sunt foarte utilizate în Vietnam, ar fi fost și imposibil.
Secretele Vietnamului
Și atunci cum se explică succesul? Par să fie trei secrete ale Vietnamului în lupta cu Covid-19.
1. Vietnamul a acționat dur, dar repede
În Vietnam, școlile sunt închise din 20 ianuarie. Au fost închise nu din cauza coronavirusului, ci din cazua Noului An. Numai că ele n-au mai fost redeschise de atunci. Or, în majoritatea țărilor din Europa, de exemplu, o asemenea măsură a fost luată abia în martie.
Granița cu China a fost închisă de la 1 februarie, o decizie care venea în contradicție cu recomandările OMS de atunci.
Apoi, începând cu 30 ianuarie, este creat un comitet de criză interministerial, în care sunt cooptați și oameni de știință.
De asemenea, măsurile de interzicere a adunărilor cu mai mult de 20 de persoane, apoi a celor cu mai mult de 10 persoane și decizia de a închide magazinele neesențiale au fost luate mult mai devreme decât în alte țări.
Din punct de vedere politic, într-un regim democratic ar fi fost imposibil de luat asemenea măsuri, în condițiile în care nu existau dovezi că virusul circulă pe scară largă. Populația occidentală nu le-ar fi acceptat cu siguranță.
Și atunci de ce populația vietnameză - care a fost, de asemenea, foarte receptivă, încă de la începutul epidemiei, și în privința distanțării sociale - a acceptat? E o chestiune care ține de cultură, într-o țară confucianistă, în care grupul are mai mare importanță decât individul.
E și o chestiune politică, totodată, pentru că vorbim despre o țară în care partidul comunist este la putere de la căderea Saigonului, în 1975, un partid unic care domină societatea.
2. Un control epidemiologic foarte riguros
Populația vietnameză a acceptat, de asemenea, o strategie extrem de bine țintită în privința izolării. Cazurile dovedite sau suspiciunile au fost sistematic documentate, potrivit unui proces epidemiologic bine rodat, care nu a fost contestat nicio clipă.
De îndată ce era depistat un caz pozitiv, el era declarat F0 și plasat în izolare la spital. Persoanele care au fost în contact cu el, desemnate cu numele de cod F1, erau testate și puse în carantină, în centre speciale administrate de armată sau la spital. Iar contactele acestor contacți, desemnate ca F2, erau plasate în izolare la domiciliu pentru 14 zile. Dacă cineva ieșea neautorizat din casă, imediat era denunțat, pentru că există un control social foarte riguros în această țară. Și dacă un contact F1 la un moment dat devenea pozitiv la coronavirus, el era declarat F0, iar cei care până atunci erau F2 deveneau F1.
În prezent, Vietnamul are cam 70.000 de persoane în carantină, fiind vorba de persoane F1 sau F2. Printre aceste persoane sunt sute de străini, mai ales după ce un pilot britanic contaminat a mers la Buddha Bar, un loc foarte frecventat de străini la Hô Chi Minh.
Nimeni nu a făcut vreo excepție. Și un oficial britanic a fost desemnat ca F1 pentru câteva ore doar pentru că s-a aflat în aceleași aeroport cu unul dintre compatrioții săi infectați.
Pentru o urmărire atât de riguroasă a contactelor, autoritățile au făcut apel la tehnologie: din 10 martie, toți vietnamezii trebuie să completeze o declarație sanitară online. Și urmează să fie pusă la punct în curând și o aplicație pentru depistarea contactelor.
3. Restricții cu țintă precisă
Comunități întregi au fost plasate în carantină, mai ales în nordul țării, atunci când situația a cerut-o. Comunitatea din Son Loi a fost plasată în carantină timp de 20 de zile, începând cu 13 februarie. Strada Bach Truc din Hanoi a stat închisă 13 zile, începând cu 6 martie. La fel și o altă stradă, în 2 aprilie, apoi un întreg cartier din Hanoi, la 7 aprilie.
Aceste restricții foarte bine țintite au fost completate de măsuri de izolare și distanțare socială care vizează toată țara, începând cu 1 aprilie și care ar putea fi prelungite până la sfârșitul lunii.
Portul măștii de protecție în public este obligatoriu, ieșirile din casă se pot face numai din motive bine întemeiate și toate adunările au fost interzise.
În plus, vânzătorii și muncitorii din piețe, de exemplu, au fost testați în masă.
Iar autorităţile din Vietnam au pus orez gratuit la dispoziţia oamenilor rămaşi fără surse de venit în urma acestor măsuri. Mai multe „bancomate de orez” au fost instalate pe teritoriul statului asiatic.
Redactor: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
