NATO s-a abținut să intervină în războiul dintre SUA-Israel împotriva Iranului, dar cu toate acestea conflictul din Orientul Mijlociu a scos la iveală fisuri în sistemul de apărare al Alianței. De la lipsa muniției, până la investițiile insuficiente în forțele navale, NATO este departe de a fi pregătită pentru un eventual război cu Rusia, au declarat experți pentru Politico.
Oficialii militari europeni au avertizat că Moscova ar putea fi în măsură să atace un membru al Alianței până în 2029, subliniind nevoia urgentă de pregătire pentru luptă și de coeziune politică în cadrul alianței.
În acest contect, Politico a discutat cu diplomați, oficiali actuali și foști ai NATO, precum și experți în domeniul apărării pentru a identifica cinci lacune ale Alianței scoase la iveală de războiul din Orientul Mijlociu.
1. Epuizarea muniției
Războiul din Iran a scos în evidență lipsa de muniție a NATO.
Statele Unite au consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete critice de apărare aeriană Patriot, în timp ce oficialii francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni de război. Firmele din domeniul apărării, precum Rheinmetall și MBDA, au semnalat, de asemenea, o creștere a cererii și o iminentă penurie.
Dacă SUA își vor îndrepta în continuare atenția către Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa, a declarat un diplomat de rang înalt al NATO.
„Avem prea puține dintre aceste resurse”, avertizează el.
Dacă NATO nu își schimbă strategia, Rusia „ne va scoate rapid din război prin prețuri”, a avertizat Calvin Bailey, un parlamentar din Partidul Laburist britanic, aflat la guvernare, membru al comisiei de apărare a Parlamentului Regatului Unit.
Având în vedere că Moscova produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac cu sens unic pe lună, aliații NATO ar rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”, a declarat Justin Bronk, cercetător principal la Royal United Services Institute.
„Aceasta creează o «nevoie urgentă de interceptori aer-aer mai accesibili»”, a adăugat el, susținând că NATO ar trebui să se concentreze pe alternative mai ieftine la sistemul Patriot, precum racheta ghidată cu laser AGR-20, și să dezvolte sisteme de apărare pasivă, cum ar fi adăposturile fortificate din beton pentru avioane.
Deficitul de muniție al Alianței va fi acum unul dintre subiectele principale ale summitului liderilor NATO din iulie, potrivit unei persoane familiarizate cu această chestiune.
2. Inferioritatea aeriană
Capacitatea Iranului de a continua să lovească statele vecine din Golf cu peste 5.000 de atacuri cu rachete și drone, în ciuda campaniei aeriene a SUA, arată „limitele clare ale așteptării că poți bombarda o țară până la supunere” cu avioane convenționale, a spus Pieter Wezeman, cercetător senior la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm.
Ca răspuns, NATO trebuie să-și regândească strategia privind supremația aeriană și să caute soluții creative pentru a descuraja Rusia, cum ar fi accelerarea investițiilor în arme de lovitură de precizie cu rază lungă de acțiune, capabile să vizeze producția de drone a Moscovei și obiectivele militare situate în adâncul țării, a afirmat Bronk.
„Dacă putem obține superioritatea aeriană asupra unei zone disputate, atunci chiar și Europa singură ar putea devasta forțele ruse pe teren”, a spus el, sugerând intensificarea achizițiilor de rachete AGM-88G fabricate în SUA, cu o rază de acțiune de până la 300 de kilometri.
Războiul din Iran a stârnit deja noi discuții în cadrul NATO cu privire la necesitatea unor capacități sporite de lovire în adâncime, au afirmat cei doi diplomați ai alianței, pe măsură ce discuțiile privind următorul ciclu de planificare a apărării pe patru ani al organizației încep anul acesta.
3. Forțe navale insuficient de bine dotate
Intervenția limitată a Europei în sprijinul aliaților din Golf a evidențiat, de asemenea, investițiile extrem de insuficiente în forțele navale ale NATO.
Cel mai clar exemplu este Regatul Unit. După ce a durat trei săptămâni pentru a-și desfășura distrugătorul HMS Dragon în Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice.
Nu este de mirare. Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut luna trecută că Marina Regală nu era pregătită pentru război, susținând că și alți aliați erau în urmă. Prim-ministrul canadian Mark Carney a declarat anterior că mai puțin de jumătate din flota țării sale este operațională.
„Din 2022, ne-am concentrat mult mai mult pe forțele terestre și acum observăm brusc că disponibilitatea flotei în cadrul NATO este într-adevăr destul de slabă”, a spus Ed Arnold, un fost oficial NATO.
În orice conflict cu Moscova, forțele navale vor fi esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola din nordul Rusiei și pentru neutralizarea navelor echipate cu rachete de croazieră Kalibr cu rază lungă de acțiune, a declarat Sidharth Kaushal, expert în securitate maritimă la RUSI.
NATO trebuie, de asemenea, să îmbunătățească facilitățile comune de întreținere a navelor, a spus el, precum și să rezolve problema lipsei de personal și să investească în nave flexibile care pot fi adaptate la diferite misiuni - inspirate de programul olandez de nave de sprijin multifuncționale.
4. Dezbinare persistentă
Războiul a adâncit și prăpastia din interiorul NATO - Europa respingând cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, ceea ce a determinat Washingtonul să elaboreze opțiuni de represalii.
Acest lucru stârnește noi îngrijorări în cadrul Alianței, au afirmat cei doi diplomați NATO. Între timp, Trump a continuat să critice dur NATO, calificând-o în repetate rânduri drept un „tigru de hârtie”.
Riscul după Iran, a adăugat Arnold, este că „președintele poate spune «De data aceasta nu ne implicăm»” sau se poate angaja doar la o desfășurare limitată de forțe în cazul în care Moscova invadează.
Ca răspuns, capitalele europene trebuie să adopte aceeași „abordare tranzacțională” ca Trump, a afirmat Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO. Acestea ar trebui să-și condiționeze în mod clar sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO.
El a avertizat, de asemenea, împotriva continuării strategiei de a-l mulțumi pe Trump, un element-cheie al abordării secretarului general al NATO, Mark Rutte, față de președintele american.
„Timpul lingușelilor a trecut”, a spus Rasmussen.
5. Ucraina contează
La câteva zile de la începutul războiului din Iran, Ucraina și-a trimis experții în drone, bine pregătiți în utilizarea interceptorilor de producție proprie pentru a doborî dronele iraniene de tip Shahed folosite de Rusia, pentru a ajuta țările din Orientul Mijlociu. Kievul a semnat în cele din urmă parteneriate de apărare pe zece ani cu țările din Golf.
NATO și-a extins rapid legăturile instituționale cu Ucraina, de la un centru comun de instruire și cercetare în Polonia până la vizite militare la Kiev și un program industrial recent lansat pentru achiziționarea de tehnologii inovatoare din această țară, denumit UNITE-Brave NATO.
Alianța ar trebui să depună eforturi pentru a crea o „centură” de mijloace anti-drone mai aproape de granița cu Rusia, ca primă linie de apărare, a afirmat Bronk.
De asemenea, ar putea face mai mult pentru a-și intensifica relațiile industriale cu Ucraina, au spus cei doi diplomați NATO, inclusiv prin alocarea de fonduri suplimentare pentru UNITE-Brave.
„Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”, a declarat un al treilea diplomat NATO.
Războiul din Iran „a demonstrat acest lucru”, conchide acesta.
Editor : C.L.B.
