Petrolul a intrat sub 35 de dolari pe baril, cu un nou minim al ultimilor 11 ani şi jumătate
Cu petrol şi materii prime foarte ieftine vom avea un an al inflaţiei mici. Europa şi America au şi uitat cum arată creşterea de preţuri. Economia fără o creştere de preţuri, mică şi gestionabilă are probleme. Taie din sursele de bani ale companiilor, blochează creşterile de salarii. În acest an pericolul deflaţiei este mai mare decât în 2015, iar marea problemă este că acest pericol trebuie îndepărtat.
Într-un an al inflaţiei reduse, pericolele asupra economiei globale se schimbă.
Dacă acum câţiva ani Europa se lupta cu o criză a datoriilor, problema aceasta se va muta către ţările emergente. Acestea şi-au construit capacităţi uriaşe de producţie pe datorie, iar acum trebuie sa vândă ieftin tocmai când scadenţele bat la uşă.
Când vine vorba de pericolele lui 2016, analiştii se uită lung şi la China. E o ţară care exportă deflaţie în Europa. Şi-a construit pe credit capacităţi uriaşe, mult peste necesităţile pieţei, şi acum nu numai că e supraîndatorată, dar provoacă probleme şi la celălalt capăt al globului. Uzinele sale sunt forţate să vândă foarte ieftin în restul lumii, preţurile la poarta fabricii scad acolo de 45 de luni fără întrerupere, adică de aproape 4 ani. Consumatorii se pot bucura de mărfurile ieftine, oţelul chinezesc costă puţin, dar a costat multe slujbe în Europa iar unele ţări nu s-au adaptat. Pentru chinezi, efectul mărfurilor ieftine trece prin monedă şi deja yuanul e lăsat gradual să slăbească.
Al doilea efect al inflaţiei mici se va simţi chiar în occident, fiindcă economiile de aici deşi şi-au revenit, au rămas cu dezechilibre. În America întărirea dolarului ajută serviciile dar îngenunchează producţia - fabricile din industrie se confruntă cu cea mai mică cerere din ultimii şase ani. Şi tocmai mersul în două viteze complică mult deciziile de politică monetară şi creşte riscul unor mişcări greşite.. Poate că industria americană ar mai avea nevoie de o perioadă cu bani ieftini dar alte sectoare deja se supraîncălzesc. Cu o astfel de configuraţie economică, fiecare urcare de dobândă a rezervei federale poate avea efecte opuse în funcţie de sector.
The Economist identifică Arabia Saudită ca marele pierzător al lui 2016. Ambiţia sa de a scoate producătorii americani de petrol de şist din piaţă a ricoşat direct în propriul său buget de stat. Europa şi America înregistrează rate mici ale inflaţiei de pe urma deciziei saudiţilor de a scădea preţul ţiţeiului, dar mişcarea le-a adus acestora un deficit bugetar de 15% anul trecut. Guvernul de la Riad are nevoie ca barilul de petrol să coste 85 de dolari pentru a-şi acoperi cheltuielile publice, sau măcar de 60 de dolari pentru a nu-şi destabiliza contul curent. Azi însă cotaţiile au coborât sub 35 de dolari pe baril iar Arabia Saudită rămâne rapid fără bani.
Nu mai sunt bani pentru privilegii. Se vor scumpi şi curentul, şi apa, iar curând ar putea apărea taxele. Economiştii se aşteaptă însă la o schimbare de substanţă - saudiţii ar putea rupe legătura dintre dolar şi rivalul lor, ceea ce însă ar conduce la o slăbire a monedei.
Lumea lui 2016, pe toate meridianele va fi dominată de o inflaţie scăzută. Într-un asemenea climat, decidenţii, aflaţi sub presiune, sunt supuşi unor greşeli care pot costa foatre mult în viitor.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
