Pe scurt, contractele cu jumătate de normă permit apariţia muncii la gri pe jumătate fiscalizată. Pentru unele firme, această practică reprezintă singura modalitate prin care pot rămâne pe linia de plutire. Desigur, există şi angajatori rău-voitori care nu aleg contractele de muncă pur şi simplu pentru că vor să evite măcar o parte din taxe. La fel cum sunt şi patroni care nici nu mai încheie contracte de muncă, ci îşi plătesc angajaţii direct la negru. Este un fenomen al taxelor pe muncă prea mari care ar putea fi reduse anul acesta dacă Guvernul se va ţine de cuvânt.
Aparent, munca la gri mulţumeşte pe toată lumea. Patronul plăteşte taxe la stat doar pentru contracte cu jumătate sau chiar un sfert de normă cu toate că salariatul lucrează, de fapt, cel puţin opt ore pe zi. Angajatul nu este nici el prea deranjat de această practică, pentru că-şi primeşte restul salariului direct în mână. Nu îi pasă că va avea o pensie mică câtă vreme are un loc de muncă în aceste vremuri dificile.
Fenomenul este din ce în ce mai răspândit. Anul trecut, din totalul de 5,6 milioane de contracte contracte, 942.000 au fost cu normă redusă, potrivit datelor colectate de Ziarului Financiar. Interesantă este şi evoluţia acestor tipuri de contracte: anul trecut angajaţii care au lucrat cu normă întreagă au fost cu 4.000 mai mulţi decât în 2012. Cei care au lucrat cu normă redusă au fost cu aproape 70.000 mai mulţi.
Multe sunt şi explicaţiile acestui fenomen. În unele cazuri e vorba de angajaţi care au un al doilea loc de muncă remunerat printr-un contract cu jumătate de normă. În alte cazuri aceste contracte sunt semnate de studenţii care vor să aibă timp şi pentru studii sau pur şi simplu de persoane care muncesc doar câteva ore pe zi.
Însă, cel mai probabil, majoritatea contractelor cu jumătate de normă sunt încheiate de patroni care vor să achite mai puţine taxe la stat. Şi nu este exclus ca în ultimii ani unele contracte cu normă întreagă să fi fost transformate în contracte cu jumătate de normă.
Prin acest artificiu, firmele îşi pot reduce costurile considerabil. La un singur angajat plătit cu salariul mediu pe economie de 1.600 de lei, angajatorul reuşeşte să economisească 700 de lei. Este o sumă aproape egală cu salariul net pe care îl dă unui alt angajat cu jumătate de normă. Şi astfel, cu un efort minim, patronul se poate folosi de doi angajaţi în loc de unul.
Munca la negru, cea pentru care pur şi simplu nu s-a încheiat un contract de muncă, este şi mai greu de depistat. Potrivit estimărilor Consiliului Fiscal, instituţia care supraveghează cheltuirea banilor publici, 1,5 milioane de români, lucrează fără forme legale. Asta înseamnă o gaură la buget de aproximativ 4 miliarde de euro, dublu faţă de 2008. Sunt bani neîncasaţi din impozitul pe venit şi din contribuţiile sociale pe care angajaţii şi angajatorii ar trebui să le facă.
Piaţa muncii în 2013
Total contracte de muncă 5,6 milioane
Contracte cu normă parţială: 942.000
Contracte cu normă întreagă: + 4.055
Contracte cu normă parţială: + 69.157
Sursa: Ziarul Financiar