Românii se situează pe poziția a treia la nivel european în rândul națiunilor care preferă populismul autoritar, arată un studiu amplu făcut de către think tank-ul suedez Timbro și rețeaua europeană EPICENTER, prezentat în România de Institutul European pentru Studii Economice.
- Aproape unul din trei alegători europeni, 32,6%, susține în prezent un partid contestatar, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată.
- Partidele contestatare obțin peste 20% din voturi în 26 dintre cele 31 de țări analizate.
- În vara lui 2026, partidele contestatare făceau parte din 11 dintre cele 31 de guverne naționale.
- Dintre cele 76 de partide analizate în detaliu, 18 sunt clasificate drept puternic autoritare, sunt principalele concluzii ale studiului.
Nivel record după o creștere de trei decenii
Datele Indicelui arată o transformare de durată a politicii europene. De la primele alegeri postbelice până la sfârșitul anilor 1990, ponderea cumulată a voturilor obținute de partidele contestatare a rămas remarcabil de stabilă, în jur de 10%, cu un vârf temporar de 14% la începutul anilor 1970. Timp de peste o jumătate de secol, partidele mainstream, adică social-democrații, liberalii, creștin-democrații, conservatorii și, mai târziu, ecologiștii, au atras în mod constant aproximativ nouă din zece alegători.
Tiparul s-a schimbat în jurul anului 2000. După criza financiară globală, susținerea pentru partidele contestatare s-a dublat, ajungând la circa 20%. Criza refugiaților a declanșat un nou val de creștere, iar între 2015 și 2023 susținerea lor s-a stabilizat la aproximativ un sfert din electorat. În ultimii trei ani, sprijinul a crescut din nou, depășind pentru prima dată pragul de 30%. Astăzi, partidele contestatare atrag de aproximativ trei ori mai mulți alegători decât în cea mai mare parte a perioadei postbelice.
Creșterea este larg răspândită. În Bulgaria, Cehia, România, Italia și Slovacia, partidele contestatare atrag peste jumătate din voturi, în timp ce Malta rămâne o excepție, fără niciun partid contestatar în parlament. Șapte dintre cele zece țări cu cele mai ridicate niveluri de susținere sunt democrații postcomuniste.
De la periferie la guvernare
Partidele contestatare nu mai sunt niște outsideri care bat la porțile puterii. De la începutul secolului XXI, aproximativ 45 de guverne europene au inclus unul sau mai multe partide contestatare, iar încă aproximativ o duzină au depins de sprijinul lor parlamentar. În vara lui 2026, ele participau la 11 dintre cele 31 de guverne analizate, adică la mai mult de unul din trei. Doar șase țări, Germania, Irlanda, Malta, Portugalia, Suedia și Regatul Unit, nu au avut niciodată un partid contestatar de stânga radicală sau de dreapta radicală în guvernul național în perioada postbelică.
Participarea la guvernare a avut efecte diferite: pe unele partide le-a îmblânzit, pe altele le-a încurajat sau le-a determinat să își doboare propriile coaliții. Moderarea, arată raportul, nu este o consecință automată a accesului la putere.
Cine pierde și cine rezistă
Dreapta radicală a generat cea mai mare parte a creșterii și se află aproape de nivelul său record, în timp ce stânga radicală, în ciuda unei ușoare reveniri recente, rămâne mult sub forța sa din perioada postbelică. Printre partidele mainstream, cele mai mari pierderi le-au suferit creștin-democrații, a căror susținere medie a scăzut la aproximativ 6,5%, și social-democrații, a căror susținere medie a coborât de la circa 28% în 2001 la 16% în 2026. Partidele liberale, în schimb, se mențin aproape de cele mai bune rezultate din istoria lor, cu o medie de 11,5% în 2026.
Autoritarismul, principalul motiv de îngrijorare
Cele 76 de partide analizate în detaliu sunt clasificate pe patru dimensiuni: politica economică, temele socioculturale, raportarea la Uniunea Europeană și autoritarismul. Cele mai multe sunt conservatoare din punct de vedere cultural și se împart în mod egal între stânga și dreapta economică. Euroscepticismul a slăbit, cel puțin temporar: ieșirea din UE a devenit un obiectiv tot mai rar, iar multe partide preferă să remodeleze Uniunea din interior.
Adevăratul semnal de alarmă privește însă democrația ca atare. Optsprezece partide sunt clasificate drept puternic autoritare. Această categorie include partide care au demonstrat deja la guvernare cât de departe sunt dispuse să meargă în slăbirea independenței justiției, îngrădirea pluralismului media sau politizarea instituțiilor statului. Raportul arată, de asemenea, că relațiile cu Rusia și cu Statele Unite au devenit noi linii de demarcație în rândul partidelor contestatare europene.
România în Indice
Potrivit Indicelui, România se află pe locul al treilea din 31 de țări, după Bulgaria și Cehia: la alegerile parlamentare din 2024, peste jumătate dintre voturi au mers către partide pe care Indicele le include în categoria partidelor contestatare. Raportul descrie România ca având unul dintre cele mai volatile sisteme de partide din Europa Centrală și de Est, în care partidele radicale și populiste au fost o constantă, de la partenerii naționaliști de coaliție de la începutul anilor 1990 până la apariția Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), devenită în 2024 al doilea partid ca mărime, cu 18% din voturi.
Indicele analizează în detaliu patru partide românești: PSD, AUR, S.O.S. România și POT. Trei dintre acestea, AUR, S.O.S. România și POT, se numără printre cele 18 partide din Europa clasificate drept puternic autoritare. IES-Europe a pregătit și o fișă de țară dedicată României, care sintetizează datele și clasificările din Indice.
Metodologie
Indicele include toate partidele care au obținut cel puțin 1,0% din voturi la nivel național la cel puțin un scrutin parlamentar. Pentru fiecare țară, valoarea anuală a Indicelui se bazează pe cele mai recente alegeri parlamentare. Clasificările partidelor se bazează pe o gamă largă de surse secundare, inclusiv cercetări academice, analize de specialitate, documente de partid și relatări de presă.
Raportul integral și fișa de țară pot fi consultat AICI.
Editor : Alexandru Rotaru
