Reproşuri pentru ISMB şi DGASPC în cazul copilului respins la patru şcoli după ce şi-a înjunghiat bunica

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) s-a arătat îngrijorat de "lipsa de profesionalism" a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) şi a DGASPC în cazul minorului cu ADHD şi a fratelui său respinşi în ultimele luni de patru şcoli din Capitală.

"CEDCD îşi exprimă profunda îngrijorare şi tristeţe cu privire la lipsa de profesionalism, responsabilitate şi coordonare a celor două autorităţi cu atribuţii directe în cazul acestui copil (ISMB şi DGASPC), precum şi cu privire la comunităţile de părinţi, care aleg să acţioneze din instinct, fără să înţeleagă contextul mai larg al situaţiei acestui copil şi fără să ia în calcul drepturile acestuia", se arată într-un comunicat de presă al CEDCD transmis vineri.

Potrivit CEDCD, DGASPC Sector 1, în atenţia căruia se află minorul, are, conform legii, obligaţia de a furniza o echipă specializată de evaluare şi intervenţie şi de a elabora un plan individualizat de măsuri.

"În egală măsură, DGASPC Sector 1 este responsabil pentru protecţia drepturilor acestui copil, a cărui situaţie trebuie analizată într-o perspectivă mai largă, de natură să explice comportamentul grav al copilului şi să ia măsurile necesare pentru evitarea stigmatizării", se arată în comunicat.

Conform sursei citate, ISMB are obligaţia, potrivit legii, să asigure şcolarizarea copilului şi să ia măsuri pentru prevenirea excluziunii şi a încălcării dreptului constituţional la educaţie al acestuia.

"Totodată, în cazul particular al copilului în cauză, în virtutea principiului interesului superior al copilului prevăzut art. 263, alin (1) 'Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului' şi a prevederilor Legii 272/2004, ISMB are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca acest copil să fie inclus într-o formă de învăţământ. Mai mult, potrivit OMEN 3242/2018 privind înscrierea elevilor în învăţământul preuniversitar, art. 2, alin. (3) 'Inspectoratele şcolare vor soluţiona orice situaţie legată de înscrierea în învăţământul primar în interesul educaţional al elevului şi în limitele legii'", menţionează CEDCD.

Organizaţia adaugă că, pe cale de consecinţă, ISMB are obligaţia de a pune în vedere şcolii de circumscripţie şcolarizarea elevului, iar refuzul de a lua măsuri în acest sens reprezintă "o derobare de responsabilitate şi implicit o complicitate la încălcarea dreptului la educaţie al copilului în cauză".

"În egală măsură, dată fiind situaţia copilului, conform prevederilor Ordinului 1985/2016, CMBRAE are rolul de a realiza o evaluare complexă a nevoilor educaţionale ale copilului în vederea orientării sale şcolare, decizia părintelui în alegerea tipului de învăţământ fiind suverană. Pe baza evaluării şi a Certificatului de orientare şcolară copilul are dreptul de a urma şcoala aleasă de părinte, în cazul de faţă şcoala de circumscripţie cu suportul necesar identificat în urma evaluării. (...) În ceea ce priveşte atitudinea părinţilor de a organiza greve, proteste, de a redacta petiţii şi liste de semnături pentru împiedicarea înscrierii copilului în şcoală, precizăm faptul că toate acestea se constituie într-o infracţiune prevăzută şi pedepsită de noul Codul penal, conform prevederilor art. 369 - incitarea la ură şi discriminare, care nu pot fi tolerate într-un spaţiu public democratic", se mai susţine în comunicat.

"Înţelegând teama legitimă a părinţilor elevilor din cele patru şcoli bucureştene în raport cu un ipotetic risc la adresa integrităţii fizice a copiilor lor", CEDCD atrage atenţia asupra faptului că "stigmatizarea" acestui copil şi a fratelui său nu reprezintă soluţia "decentă şi legală" pe care aceştia o pot îmbrăţişa.

"Preocupările părinţilor ar trebui îndreptate către tipurile de mijloace de suport de care are nevoie acest copil pentru a preveni eventuale riscuri în mediul şcolar şi nicidecum excluziunea acestuia. Totodată, respingerea fratelui copilului în cauză reprezintă o faptă gravă de discriminare prin asociere, nejustificată nici măcar prin argumente subiective de ordin psihologic. Proliferarea în spaţiul public a unor sentinţe definitive de îndrumare a copilului către învăţământul special, în absenţa unei evaluări de specialitate şi a consimţământului părintelui, reprezintă nu numai o formă de discriminare, dar şi o dovadă de lipsă acută de empatie şi moralitate îndoielnică. Mergând pe raţionamentul părinţilor care incită la ură şi discriminare, copilul în cauză nu poate învăţa în şcoala copiilor lor deoarece poate reprezenta un risc la adresa securităţii lor, dar este absolut în regulă să fie înscris într-o şcoală specială, unde siguranţa copiilor cu dizabilităţi nu este relevantă", a adăugat CEDCD.