Cum a reușit Regina-Mamă Elena să salveze orfanii evrei, punându-și propria viață în pericol
Istoria se întoarce acasă. La finele acestei săptămâni, la Curtea de Argeş, capitala legendară a Ţării Româneşti, va avea loc o ceremonie îndelung amânată. Regina Elena, regina rămasă în exil şi după moarte, se va alătura suveranilor României moderne în incinta mănăstirii. În anii '40, mama regelui Mihai a salvat sute de mii de oameni de furia naziştilor, s-a opus abuzurilor ocupaţiei sovietice care a urmat şi a încercat din răsputeri, alături de fiul ei, să păstreze ţara în lumea liberă. Digi24 vă spune în această săptămână povestea Elenei, regina uitată a României.
La 11 martie 1993, Comisia Memorialului Yad Vashem de la Ierusalim a conferit Reginei Mamă Elena titlul de "drept între popoare". A fost recunoaşterea postumă a curajului Elenei care a salvat zeci de mii de evrei în cel de-Al Doilea Război Mondial, riscându-şi viaţa. Regimul comunist, dornic să justice ocupaţia sovietică şi să demonizeze complet vechea conducere a ţării, a cenzurat toate informaţiile în această privinţă. Mai târziu, naţional-comunismul lui Ceauşescu a oprit publicarea dovezilor legate de generozitatea unei figuri regale.
Septembrie 1940 | Elena, chemată de urgență acasă
Exilată de fostul ei soţ la Florenţa, Regina Mamă Elena s-a întors în România în septembrie 1940, în plin război european. Ţara se afla pe marginea prăpastiei. România fusese obligată de Hitler, Stalin şi Mussolini să cedeze Basarabia de Nord şi Basarabia Uniunii Sovietice, şi Transilvania de Nord, Ungariei. În context, Carol al II-lea fusese nevoit să părăsească tronul la 6 septembrie 1940, iar fiul său preluase Coroana. Generalul Ion Antonescu, devenit premier cu puteri sporite, i-a conferit imediat Elenei titlul de Regină-Mamă şi i-a trimis trenul regal să o aducă acasă. Misiunea ei era să îl ajute pe Mihai, în vârstă de 19 ani, să îşi înveţe prerogativele. Dar amândoi erau ţinuţi departe de decizia politică.
Septembrie 1940 - ianuarie 1941 | Stat național legionar
România a devenit stat naţional legionar. Sub pretext că păzesc câmpurile petrolifere, ţara a fost înţesată de trupe nemţeşti, iar guvernul scotea decret după decret anti-semit, în logica alianţei cu Germania nazistă. În ianuarie 1941, generalul Antonescu a izbutit totuşi să îi înlăture pe legionari de la putere, convingându-l pe Hitler că numai el, generalul, poate asigura ordinea în ţară.
21 iunie 1941 | Începe războiul contra URSS
Dar odată cu declanşarea operaţiunii Barbarosa prin care Germania nazistă aliată cu România, Ungaria şi Italia, a atacat Uniunea Sovietică, regimul Antonescu a reluat operaţiunile anti-semite.
Adrian Cioflâncă, Centrul de Istorie a Evreilor: Avem ca moment important Pogromul de la Iași, în 1941, valul de crime din Basarabia si Bucovina, ca urmare a aplicarii ordinului de curațare a terenului dat de regimul Antonescu, care se traduce prin uciderea a mii de evrei în toate locurile importante din Basarabia și Bucovina. În toamna anului 1941 se produc deportări masive spre lagărele de tranzit din Basarabia și apoi spre Transnistria, care vizează în special evreii din nordul României, sudul Bucovinei și Basarabia. În oct 1941, se produce masacrul de la Odesa, unde sunt uciși 20 de mii de evrei.
1941-1942 | Mii de evrei, deportați și uciși
Adrian Cioflâncă, Centrul de Istorie a Evreilor: Informații despre aceste atrocități au început să ajungă la rege, la regina-mamă, la lideri politici, la Maniu, Brătianu și intelectuali din România, la fețe bisericești și la conducerea lumii evreiești.
Generalul Antonescu insista ca familia regală să meargă în teritoriile cucerite şi să îi legitimeze campania contra Uniunii Sovietice, dar implicit şi asocierea la Holocaust. Negocierile Casei Regale cu Ministerul Propagandei erau tensionate. Regina Elena şi-a însoţit fiul în Chişinăul eliberat, dar nu a acceptat să treacă Nistrul.
1942 | Mihai I refuză să meargă în Transnistria
Elena Tănase, jurnalist Digi24: În timpul războiului, în 1942, Regele Mihai a venit în Basarabia, dar, în ciuda insistenţelor mareșalului Antonescu, a refuzat să meargă în Transnistria. Considera că granița României este pe Nistru, așa cum fusese stabilită ea în 1918. În plus, autoritățile române aplicau în Transnistria varianta proprie a soluției finale. Au murit acolo de foame, de frig, de boli zeci de mii, poate sute de mii de evrei adunați din întreaga Românie, dar mai ales județele Moldovei, inclusiv din Basarabia.
Elena, declarată "Drept între popoare" de Israel
La curent cu situaţia, Regina Elena se face purtătoarea de cuvânt a protestelor şi plângerilor. În dosarul Yad Vashem pentru obţinerea titlului de "drept între popoare" din partea Israelului, rabinul Şafran, scrie că a implorat-o pe Regina-Mamă să îi ia sub protecţia ei pe evrei, pe deportaţi deja, dar şi pe cei care ar fi urmat să fie ucişi în lagărele poloneze.
Rabinul Șafran: Elena, o mamă când eram vânați
"La fiecare apel al meu, Regina Mamă a răspuns imediat. Cu evlavie, cu înţelepciune, cu delicateţe şi fermitate. A făcut eforturi să îi salveze evreii prigoniţi. Şi i-a salvat. În scrierile mele am numit-o o adevărată mamă. Aşa a fost Regina-Mamă Elena pentru evreii din România, în anii în care erau vânați fără milă."
1942 | Regina contra deportarilor în masă
Jocul abil al Reginei a început prin a-l aborda diplomatic pe ambasadorul german la Bucureşti, Manfred von Killinger. Răspunsul, grosolan şi ameninţător, nu a speriat-o. S-a sfătuit cu nunţiul apostolic, Andrea Cassulo, cu Patriarhul Nicodim, apoi s-a adresat direct lui Mihai Antonescu, premierul de facto, numărul 2 după Conducătorul Statului, Ion Antonescu. În toamna lui 1942, urgenţa urgenţelor era să trimită un tren cu medicamente şi alimente în lagărele din Transnistria, apoi să oprească planul lui Hitler de a scoate TOŢI evreii din România. Comisia Yad Vashem a conchis că aici Elena şi-a riscat viaţa. Spionii SS, trupele de ucigaşi nazişti, erau infiltraţi şi în Palatul Regal.
1942 | Elena cere imperativ oprirea deportărilor
Adrian Cioflâncă, Centrul de Istorie a Evreilor: La dosarul de recunoaştere a titlului de drept între popoare, e și un document din 30 octombrie 1942, semnat de Richter, agentul trimis în România. Acesta spune că Regele Mihai a protestat față de deportări, spunându-se că riscă ca numele lui să rămână în istorie ca Mihai cel Groaznic, pentru că ar fi consimțit, fie prin lipsa protestului, la deportări, și e consemnat protestul Reginei-Mamă, care amenința să părăsească țara, în cazul în care deportările nu sunt oprite. A fost una din piesele cele mai importante în decizia de acordare a titlului, pentru că venea dintr-o sursă germană, nu era ceva ce era transmis de Mihai în discuțiile memorialistice, ci ceva transmis chiar în acea perioadă, în care deportările au fost oprite și transmis într-un document păstrat în arhivă.
1942 | Oficiali mici și mari spun NU Holocaustului
Atitudinii fermă a familiei regale i s-a alăturat un raport întocmit de diplomaţii de la misiunile din străinătate care explicau generalului Ion Antonescu că alte state aliate cu Germania rezistă cu succes presiunilor de aplicare a "Soluţiei Finale". În plus, Ion Antonescu refuza să mai facă concesii cât soarta Transilvaniei nu era clară, iar birocraţi români de la toate nivelurile puneau beţe în roate naziştilor.
1942 | CFR nu mai are trenuri pentru Holocaust
Adrian Cioflâncă, Centrul de Istorie a Evreilor: Se pare că a existat o rezistență la nivel administrativ, mai ales dinspre decidenții din căile ferate, care au spus că nu există capacitatea de transport pentru a face deportarea populației evreiești spre teritoriile poloneze.
1943 | Regina, salvatoarea copiilor, în pericol
Toate deportările au fost oprite, iar în 1943, Regina Elena l-a convins pe mareşalul Antonescu să îi repatrieze pe orfanii evrei din Transnistria. Salvarea copiilor care tocmai începea a fost oprită de însuşi Adolf Eichmann, cel care superviza Holocaustul în toată Europa. Reacţia lui a fost atât de violentă încât Ion Antonescu i-a transmis Elenei că ea însăşi este în pericol. Regina ştia că rangul nu o apără de nazişti. Mătuşa ei, Mafalda a Bulgariei se afla deja într-un lagăr nazist şi va muri acolo, iar sora ei, Irina, fusese arestată de fascişti în Italia. Dar Elena nu s-a oprit. Orfanii evrei au fost aduşi acasă la începutul lui 1944, cu multe luni înainte ca Regele Mihai să reuşească să retragă România din alianţa cu Hitler.
Editor web: A.P.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
