1990. 20 mai, primele alegeri libere. Ziua recordurilor electorale
Confuzi, emotivi şi plini de aşteptări. Aşa au întâmpinat românii primele alegeri libere, la nici şase luni de la prăbuşirea comunismului. În faţa unei ţări fără un conducător ales prin vot liber exprimat, românii au avut trei opţiuni - trei candidaţi proveniţi din culturi fundamental diferite.
Primul, Ion Iliescu. Susţinut de Frontul Salvării Naţionale, Ion Iliescu era, în 1990, la 60 de ani, candidatul cel mai tânăr. Era fost şef al Asociaţiei Studenţilor Comunişti, fost secretar de partid comunist, fost ministru, dar şi disident din interiorul Partidului Comunist Român. „Venise valul ăla de simpatie, că a venit Iliescu, că știam noi că Iliescu - ăla, să vina și o să facă din țara asta, o să facă lapte și miere. Ce lapte și miere să facă din țara asta?”, spune Simion Nistor Stan, pensionar. „Ion Iliescu ne-a fascinat pentru că noi, muncitorimea, am crezut că o să se schimbe nu toată țara, nu toată conducerea, se schimbă omul, în loc de Ceaușescu va veni Iliescu”, spune și Dorel Spătariu.
Cel mai în vârstă dintre candidaţi, ţărănistul Ion Raţiu, domnul cu papion, venea la cei 73 de ani ai săi să îi înveţe pe români ce înseamnă democraţia. Se întâmpla după 50 de ani pe care îi petrecuse la Londra, unde era un om de afaceri prosper şi fondase, în anii '80, Uniunea Mondială a Românilor Liberi. Alexandru Renea l-a cunoscut pe Ion Raţiu tocmai la Londra. Din Capitală, Alexandru Renea plecase în Regatul Unit, cu familia, din anii '70, pe când avea 36 de ani. „Ascultam la radio și eram disperat de ce se întâmpla în țară și mă gândeam dacă e sigur să vii sau nu, că nu aveam încredere. M-a sfătuit cineva să mă duc să-l întreb ce e de făcut. Am băut un ceai amândoi, lângă biroul lui din centrul Londrei. Era foarte bogat și am observat că a luat un bon mic de la casierie să-l deconteze și aia m-a pus pe gânduri, m-a decepționat puțin”, spune el.
„Cine știa de Rațiu, când auzeam: ăla cu papion? Cine auzea de Câmpeanu?”, spune Simion Nistor Stan. Era vorba de Radu Câmpeanu, fostul lider al tinerilor liberali înainte de Al Doilea Război Mondial, reîntors în ţară după Revoluţie. Radu Câmpeanu fusese arestat de comunişti în 1948. În anii '60, după eliberare, a emigrat la Paris. „Venisem așa, cu un entuziasm extraordinar, și am fost primit foarte frumos, trebuie să recunosc. Veneau când vorbeam la Iași, la Cluj, la Timișoara, mii și mii de oameni și mă ascultau cu plăcere”, povestește el.
„PNL a avut un scor incredibil de 32% în Timişoara şi astfel că Timişoara a rămas capitală şi a Opoziţiei şi a Revoluţiei, cum spuneam noi, deoarece opoziţia noastră o consideram ca o continuare a Revoluţiei”, spune Ovidiu Drăgănescu, fost prefect de Timiş.
După două luni de campanie electorală, 17 milioane de români erau invitaţi la urne. Alegerile erau urmărite de peste 300 de observatori străini şi de sute de jurnalişti de peste hotare. Entuziasmul românilor nu a fost egalat până astăzi. Prezenţa enormă la vot a făcut ca programul mai multor secţii de votare să fie prelungit până spre miezul nopţii. „Ziua de vot, ca procedură, ca participare, ca desfăşurare a fost una liniştită, lipsită de conflicte. Unul din ziarele naţionale a titrat pe prima pagină - nu a apărut nimic pe prima pagină şi a spus "avem nevoie de linişte" adică, spuneau ziariştii de la acel ziar, că e nevoie deci de o astfel de atmosferă de pace”, spune Alexandru Radu, politolog.
„Foarte multă lume şi pe stradă şi la secţiile de vot, erau cozi cam peste tot la urne. Deşi au fost contestaţii multiple, până la urmă alegerile au fost considerate că fiind corecte”, spune Ovidiu Drăgănescu. „Am mers toți, toți, cu steagul în frunte, mergeam la vot. Că am scăpat de Ceaușescu”, spune Simion Nistor Stan.
Nemaiîntâlnit a fost şi rezultatul votului. A fost pentru prima şi singura dată în istoria de după 1989 când un candidat prezidenţial a câştigat alegerile din primul tur. Tehnic vorbind, a fost singurul preşedinte al României post-decembriste ales majoritar în adevăratul sens al cuvântului. Ion Iliescu a fost votat de peste 12 milioane de români, adică 85,7% din populaţia prezentă la vot. Mult mai în spate s-au poziţionat Radu Câmpeanu, cu 1,5 milioane de voturi obţinute, şi Ion Raţiu, cu puţin peste 600.000 de voturi.
„Ce îl recomanda pe Ion Iliescu? Faptul că a mâncat salam cu soia. Ideea este că cel care mănâncă salam cu soia este românul care a trecut prin experiența nefastă a comunismului, el merita într-un fel sau altul să fie beneficiarul revoluţiei anticomuniste, mă rog, anticeauşiste”, spune Alexandru Radu.
Încrederea acordată lui Ion Iliescu s-a transferat rapid şi către Frontul Salvării Naţionale. Pentru că în 20 mai 1990, românii şi-au ales, pentru prima dată, şi viitorii parlamentari - 396 de deputaţi din 27 de formaţiuni politice şi 119 senatori, reprezentanţi a șapte partide. „Multe la prima vedere, inclusiv nouă ale minorităţii naţionale, dar totuşi foarte multe dintre acestea, adică 18, cu un singur deputat sau doi-trei, deci un parlament foarte dezechilibrat cu multe formaţiuni, dar una mare, FSN, şi multe, multe mici”, spune Alexandru Radu.
„Ne pare rău, în istorie nu am învățat de Radu Câmpeanu, de Ion Rațiu, deci istoria s-a învățat cum s-a învățat în școală, a fost o minciună”, spune Dorel Spătariu. „Acuma o să fim Occidentul, o să fim, vai ce o să facem acuma! Ce-o să facem? Ce-am făcut? Totul a fost fals, totul, totul a fost fals şi este fals. Nimic adevărat”, spune Simion Nistor Stan.
„Votând aşa cum s-a votat la 20 mai, în Duminica orbului, cum era în calendarul ortodox, România a stagnat şi a stagnat bine. A fost totuşi un prim pas. Bun, rău, cum a fost, este pasul nostru, al românilor, şi nu are sens să privim înapoi cu mânie”, spune Ovidiu Drăgănescu.
În urma alegerilor din 20 mai 1990, Ion Raţiu a fost ales deputat în Parlamentul României şi a continuat lupta pentru o Românie democratică. În timpul mineriadei din 1991, de la tribuna Parlamentului, Ion Raţiu a dominat grupurile de mineri nervoşi. Tot în 1991 a înfiinţat „Cotidianul”, ziar asupra căruia şi-a pus amprenta occidentală. Ion Raţiu a fost ales parlamentar încă două mandate. A încetat din viaţă la începutul anului 2000, la Londra, şi este înmormântat la Turda.
Ion Iliescu a rămas pentru Radu Câmpeanu adversarul său ideologic. Preşedintele PNL de la acea vreme a fost ales senator în 1990, apoi încă un mandat, începând cu 2004. În prezent, Radu Câmpeanu are 93 de ani şi s-a retras din viaţa publică şi politică din cauza problemelor de sănătate.
Ion Iliescu are 85 de ani, a fost ales de trei ori preşedinte al României și este în continuare implicat în viaţa publică.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
