30 de ani de la Revoluția din 1989. Metodele prin care Securitatea răspândea teroare în rândul românilor
În urmă cu 30 de ani, revolta românilor începută la Timişoara a cuprins toată ţara. A fost atât de puternică, încât a spulberat dictatura comunistă. Foşti oficiali ai regimului totalitar nu au dispărut complet de pe scena publică, dimpotrivă. Dar hotărârea românilor de a avea pluralism politic, libertate de exprimare, libertatea de a călători şi de a-şi conduce propriile afaceri, a câştigat.
Securitatea a fost înfiinţată în 1948. După două decenii de teroare directă, şi-a nuanţat metodele. A mizat mai mult pe cooptare şi şantaj, iar rezultatele s-au văzut în anii '50: frică permanentă şi chiar moarte.
Securitatea | Braţul armat al dictaturii
Comunismul a fost impus românilor de ocupaţia sovietică dintre 1944 şi 1958. Prin directivele Moscovei şi puse în aplicare de agenţi sovietici, deveniţi miniştri ai Republicii Populare Române, regimul totalitar şi-a dezvoltat propria nomenclatură şi propriile mecanisme represive, coordonate până în 1989 de români.
Ura, forţa supremă la instaurarea comunismului
Germina Nagât - cercetator CNSAS: O dovadă excepțională în această privință este jurământul militar. Este o declarație de ură pe viață. "Jur să fiu devotat poporului muncitor, patriei mele, guvernului Republicii Populare Române..../ Jur să îi urăsc pe toți dușmanii patriei și ai poporului muncitor. Dacă voi călca jurământul meu, să mă lovească pedeapsa aspră a legii și să îmi atrag ura și disprețul oamenilor muncii.
Anii '50| Securitatea făcea arestări şi execuţii
În primii doi ani ai guvernului Groza, primul guvern pro-sovietic, numărul deţinuţilor politici a trecut de 200 de mii la o populaţie de 17 milioane. A scăzut numai când teroarea amuţise orice posibil protestatar.
Vasile Mălureanu a absolvit Şcoala de Ofiţeri a Securităţii în 1968, are studii de Economie şi Drept. A lucrat pentru Apărarea Constituţiei şi în comunism, în Securitate, şi ulterior, în SRI. Generalul Mălureanu insistă că a intrat în Securitate când regimul tocmai repusese în circulaţie valorile naţionale. Spune că există două etape în evoluţia sistemului.
Arestări făcute după nume și statut
General Vasile Mălureanu: În perioada de început, în contextul luptei de clasă principalul vector de ameninţare erau duşmanii poporului muncitor, poporul muncitor fiind valoarea supremă de apărat. Vectorii de ameninţare erau identificaţi în anumite categorii socio-profesionale, foşti exploatatori, industriaşi, bancheri, moşieri, foşti membri ai organizaţiilor legionare, comuniştii au avut o răfuială cu legionarii, dar şi foşti membrii partidelor istorice. De asemenea angajaţii organelor de represiune burgheză SSI, Poliţie. După aceea au apărut şi chiaburii.
Temniţe precum Sighet, Gherla, Râmnicu Sărat, lagărele de la canalul Dunăre-Marea Neagră erau spaţii de exterminare.
Ionuț Gherasim - nepotul unui lider țărănist: După Sighet, a fost cel mai crunt moment despre care greu a vrut să vorbească după ce a ieșit din închisoare, momentul Râmnicu-Sărat, unde a stat 4 ani și jumătate. Ceea ce s-a întâmplat acolo și ceea ce a făcut această brută, Vişinescu, Dumnezeu să îl ierte, că are ce să ierte. Bunicul meu a fost bătut în așa hal încât a stat 72 de zile în propria celulă, fără asistență medicală, în sânge, zdrobit.
1949-1951 | Experimentul Piteşti
Între 1949 şi 1951 la Piteşti, contra câtova sute de tineri, directorul închisorii şi un deţinut cu trecut şi legionar, şi comunist, Eugen Ţurcanu, au început prin a ordona torturi comune, precum bătaia cu bâta, lovitul cu capul de pereţi ori călcatul în picioare. Au ajuns la forme patologice de zdrobire a personalităţii.
Tortura era practicată în toate penitenciarele politice din România. Dar aici la Piteşti a atins o sofisticare diabolică. Victimele erau transformate în călăi. Însăşi suferinţa cauzată de tortură era pătată de remuşcările faptului, aceste victime făceau la rândul lor mult rău şi batjocoreau tot ce aveau mai scump.
1953 | Moartea lui Stalin deschide Gulagul
Când după moartea lui Stalin, în 1953, milioane de deţinuţi au fost eliberaţi din Gulag, iar în februarie 1956, succesorul Hruşciov şi-a blamat mentorul pentru teroare, Gheorghe Gheorghiu Dej a invocat epurările din anii precendenţi şi a păstrat închisorile politice pline. Şi-a dovedit loialitatea totală faţă de Kremlin oferindu-se să îl reţină în domiciul forţat la Snagov pe liderul Revoluţiei Maghiare din 1956, Imre Nagy, ulterior executat. Apoi a plătit retragerea Armatei Roşii din ţară cu un nou val de arestări.
Securitatea anchetează şi impune sentinţe
General Vasile Mălureanu: Nu s-a vizat categoria intelectualilor în sine... Fiindcă intelectualii care au devenit obedienţi regimului Mihail Sadoveanu, Ralea şi alţii, alţi intelectuali care nu au ridicat probleme, nu au avut probleme cu regimul, ci numai intelectualii care într-o formă sau alta erau identificaţi sau li s-au stabilit nişte conexii cu categoriile de persoane pe care ei voiau să le reprime. Acest puseu de represiune târzie este pus şi pe seama nevoii de a-l convinge pe Hruşciov că este stăpân pe problemele interne, că stăpâneşte lucrurile din ţară şi că nu mai este necesară staţionarea Armatei Sovietice în ţară în România. Este, dacă vreţi, şi o componentă strategică, geo-strategică.
Anii '60 | Deschidere faţă de lumea liberă
În anii '60, regimul comunist constată însă că naţionalizarea, colectivizarea forţată, stârpirea oricărei iniţiative private în economie şi folosirea profesorilor, medicilor, economiştilor, inginerilor şi arhitecţilor la săpat, la dislocat piatră şi la tăiat stuf, nu alimentează bugetul de stat nici cu fonduri pentru investiţii, nici cu informaţia tehnologică necesară modernizării. O relativă deschidere către lumea liberă în căutare de valută începe cu vânzarea evreilor şi a românilor cu rude afară, apoi a saşilor, a continuat cu mesaje mai nuanţate în privinţa imperialismului occidental, s-a soldat cu deschiderea, în sfârşit, a închisorilor politice, prin decretele secrete din 1963-1964.
Ca şi mulţi alţi ofiţeri în retragere, generalul Mălureanu susţine că în anii '60 instituţiile de forţă au devenit naţionale urmând calea liderului suprem. Ideea pare susţinută de poziţia critică exprimată de Nicolae Ceauşescu la 21 august 1968 faţă de invadarea Cehoslovaciei.
Această scenetă anti-sovietică a fost startul unei pânze totalitară în care soţii Ceauşescu au învăluit şi eşaloanele superioare de partid, şi oamenii obişnuiţi:
1968 | Startul unei noi dictaturi staliniste
Cosmin Popa: Ceauşescu este omul care a înfiinţat, reînfiinţat zeci de consilii. Ştia să recompenseze. Una dintre preocupările de bază era creşterea salariilor personalului de partid. Începând din 1968, momentul de glorie, cât din perspectiva politicii interne, se termină baza regimului personal, toate cărămizile care au construit dictatura lui până în 1980. Din 1968 îşi arogă această competenţă de a fixa cine şi în ce condiţii beneficiază de privilegiile menite nomenclaturii. Distibuia personal aceste privilegii. Fie vorbim de banii pe care cineva care călătorea în Occident sau în străinătate avea dreptul să îi schimbe la bancă, acesul la magazinele speciale, accesul la case, toate erau prin regulamentul intern de competenţa lui Nicolae Ceauşescu.
Securitatea supraveghează pe toată lumea
General Vasile Mălureanu: În perioada regimului Ceauşescu, după 1964, aş pune debutul, riscurile şi ameninţările erau definite mai exact, chiar dacă purtau pecetea comunismului, a regimului ideologic, dar figurau explicit apărarea suveranităţii, a independenţei, a unităţii şi a suveranităţii naţionale, etc, etc. Iar vectorii ameninţărilor nu au mai fost identificaţi în anumite categorii sociale prestabilite, ci s-au formulat o sintagmă mai largă: orice persoană, din orice domeniu de activitate, din orice zonă a ţării, care sub influenţe externe, în primul rând, dar şi a altor motivaţii, iniţiază şi desfăşoară activităţi împotriva securităţii statului, contra ordinii constituţionale.
Problema este că în acest fel, reţeaua de informatori a Securităţii s-a extins. Au fost racolaţi inclusiv minori. Era supravegheat chiar şi personalul din grădiniţe. Îndoiala, neîncrederea şi suspiciunea făcea ravagii în toate mediile sociale. Obţinerea unui paşaport, o alimentaţie mai bună, ascensiunea profesională mai rapidă puteau fi tranzacţionate cu regimul sub formă de note informative. Dar şantajul a rămas, ca şi în anii '50, o armă predilectă de racolare:
Germina Nagât - cercetator CNSAS: Aduși sub diverse pretexte la miliție sau într-un birou și spunându-le activități din viața lor, lecturi, ascultarea radiourilor străine, toate fiind incriminante. Sunt factori de presiune și șantaj. Ce e mai cumplit este că ești șantajat nu doar prin urmările pe care le-ar putea avea situația asupra ta. Foarte des ești șantajat cu ceea ce li se poate întâmpla celor din familia ta: copiilor, soției, soțului.
Anii '80 | Minciuna şi frica contra libertăţii
Potrivit unor documente CNSAS, descoperite recent, sute şi mii de români au protestat faţă de penuria, umilinţele şi constrângerile pe care erau nevoiţi să le îndure în anii '80. Replica a însemnat ani de închisoare, presiuni asupra familiilor şi, în unele cazuri, chiar moartea. În cele mai multe cazuri, represiunea politică apărea în registrele oficiale sub forma unor infracţiuni de drept comun.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
