Adopţia, o luptă cu birocraţia

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Un proces care poate dura ani întregi, adopţia este adesea în ţara noastră o luptă cu sistemul, pentru care părinţii trebuie să dea dovadă de o răbdare de fier. Florin Popescu şi-a manifestat prima dorinţă de a înfia un copil în urmă cu trei ani. Au urmat o serie de vizite la Direcţia pentru Protecţia Copilului, dosare cu acte depuse, şi multă aşteptare.

”Iar aceşti timpi, dacă există posibilitatea, prin prevederi legislative, sau prin prevederi ale procedurii să fie scurtaţi, ar fi cel mai mare câştig”, anunță Florin Popescu, părinte adoptiv.

În cele din urmă, a reuşit. A avut un curaj pe care puţini părinţi îl au: acela de a lua acasă un copil considerat "greu adoptabil"- în acest caz o fetiţă cu o boală cronică, de 2 ani şi jumătate.

”În momentul în care un copil te priveşte, se schimbă totul. Şi atunci când îţi şi zâmbeşte, ştii că te-a ales. Şi practic aşa s-a întâmplat totul. În momentul în care ne-a văzut şi a întins mânuţa către noi totul a fost limpede, clar şi am ştiut ce avem de făcut”, precizează Florin Popescu.

Deşi modificată de mai multe ori, legea care reglementează procedura adopţiei pune în continuare piedici, de care nu se lovesc doar viitorii părinţi, ci şi cei care o aplică. O problemă importantă este obligativitatea de a găsi rudele copiilor abandonaţi, pănă la gradul 4.

”De cele mai multe ori mama este provenită din alt judeţ, şi atunci familia apartenentă, familia de origine este împrăştiată nu numai în localităţile din acel judeţ, poate în toată ţara”, spune Emilia Milutinovici, director general Direcţia pentru Protecţia Copilului Timiş.

Pentru copiii care sunt mai mari de trei ani, pentru copiii romi sau pentru cei care au probleme de sănătate, găsirea unei familii este o adevărată provocare. Ei sunt aşa-numiţii copii „greu-adoptabili".

”Dacă în judeţul Timiş problema etniei rome nu mai este atât de mare ca acum un deceniu, să spunem, acum lucrăm la nivel de vârstă, şi de celelalte categorii de copii greu adoptabili, astfel încât copiii să aibă o şansă să se regăsească într-o familie a lor”, ne-a declarat Alina Mayer, şef Birou Adopţii şi Post-Adopţii, DGASPC Timiş.

Doar în Timiş sunt 116 copii „greu adoptabili". Anul trecut, la nivelul judeţului, au fost aprobate 24 de adopţii.

reporter: Adina Iriza
operator: George Ştefăniţă
editor web: Călin Țenche