Sportul de performanță te învață și să faci gesturi de mare omenie. Impresionată de povestea unui băiețel de 8 ani din cătunul Zece Hotare, atleta orădeană Simona Kadas adună bani pentru a-l ajuta să ajungă la şcoală. Părinţii săi sunt bolnavi, trăiesc într-o casă cu o singură încăpere şi se descurcă cu greu cu un venit total de 400 de lei pe lună.
Cu portbagajul plin de daruri, Simona Kadas a pornit spre familia Drițan, în cătunul Zece Hotare, aflat la zece kilometri de Șuncuiuș. Atleta l-a cunoscut pe Robert, un băiețel de aproape nouă ani, anul trecut, când a venit pentru prima dată în zonă, iar între ei s-a creat o legătură specială.
„Din prima clipă a fost o dragoste din aceea... Mi-a plăcut la el că este foarte inteligent și (...) că învață foarte bine. Pe el dacă îl întrebi ce materie îi place, lui toate materiile îi plac și chiar are note bune la toate materiile. Chestia asta m-a motivat și i-am promis că mai vin la el”, povesteşte Simona Kadaş, inițiatoarea campaniei.
Sportivei i s-au alăturat alți oameni cu suflet mare care i-au dăruit lui Robert jucării, rechizite, haine sau alimente.
„Am aflat de pe internet și sunt o persoană care am avut și eu probleme în tinerețea mea sau în tot trecutul meu și am zis cât pot să ajut. Și eu sunt pensionată de boală și știu ce înseamnă”, spune Viorica Petruș, donator.
Pe lângă sărăcia lucie în care trăiesc, părinții lui Robert duc în spate şi povara bolii. Tatăul său are diabet insulino-dependent, iar mama a fost operată recent de cancer. Şi trebuie să se descurce cu un venit total de sub 400 de lei.
„Acum, pe cum crește, pretențiile mai mari. Acum ochelari i-am făcut, poartă ochelari, aparatul dentar costă în jur de 3-400 de euro, cum am înțeles. Nu am putut să-i cumpăr, neavând posibilitatea”, spune Dumitru Drițan, tatăl lui Robert.
„Eu tot timpul îi spun: "Robert, trebuie să înveți ca să ajungi din sărăcie mai sus, mai sus oleacă, să nu fie tot așa mai greu, să nu fie tot așa cum a fost la mami și la tati. A zis că el vrea să ajungă un om mare ca să poată să ajute și pe mami și pe tati și să îi fie și lui bine”, povesteşte Laura Drițan, mama lui Robert.
„Când am venit prima dată la ei ceea ce am văzut e că sunt foarte uniți, ceea ce m-a impresionat. Și tatăl și mama lui sunt niște oameni care, cu toate că acum condiția este așa cum este, sunt niște oameni primitori”, îşi aminteşte Simona Kadas.
Robert este acum în clasa a doua, iar școala este la nici un kilometru distanță de casă. Din cauza numărului din ce în ce mai mic de elevi este posibil însă ca de anul viitor să se închidă. Asta ar însemna ca băiatul să meargă la școala aflată la zece kilometri distanță, în Șuncuiuș. Zilnic ar fi nevoit să meargă pe jos aproape patru kilometri până ar fi preluat de microbuzul școlii.
„Din păcate, drumul e foarte greu pe timp de iarnă. Avem un singur microbuz care deservește două localități, de fapt, Șuncuiuș, Bălnaca și Zece Hotare. Și aici la vreo trei, patru kilometri trebuie să meargă pe jos până acolo”, explică Nicolae Teușde, profesor.
Casa lui Robert are nevoie urgentă de intervenţii, iar părinţii ar dori să îi asigure o cameră numai a lui. Sportiva Simona Kadas încearcă să strângă fondurile necesare pentru ca acest vis să ajungă realitate.
„Promit că, dacă voi strânge bani pentru camera lui, eu personal o să mă implic în construirea camerei și în aranjarea ei.”
Cei care doresc să îl ajute pe Robert o pot face donând în contul deschis pe numele Simonei Kadaș Cătunul în care trăieşte familia Driţan este unul dintre cele mai izolate din Bihor. Se ajunge din Vadu Crişului, spre Şuncuiuş, iar apoi pe un drum prin pădure, în satul Zece Hotare.
Reporter: Bianca Firezar
Operator: Constantin Gheorghiță