Obiceiul "turcii" începe în ziua de Crăciun, când colindătorii, împreună cu cel care întruchipează turca, merg din casă în casă pentru a vesti naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Anul acesta momentul a fost o adevărată provocare, pentru că obiceiul, deși vechi de sute de ani, a dispărut din sat de peste 15 de ani.
"În fiecare an primim colindătorii cu drag și ne bucurăm când vin pe la casa noastră", spune Maria Ivan.
Repertoriul cuprinde 18 colinde, toate foarte vechi. În fiecare an se fac repetiții, pentru că acestea se cântă în funcţie de preferințele gazdelor.
"- Ce colindă să îți colindăm?
- Colindul Nașterii Domnului Nostru Hristos.
- O colindăm, feciori?
- Da!"
"De vreo trei ani am început cu ei să colind. Sunt destul de grele colindele, dar se poate", susţine Bogdan Heteș.
"Noi încercăm să le păstrăm. Pentru aia ne strângem, aducem bătrâni ca să nu se piardă", completează Liviu Ivan.
La final, colindătorii primesc colaci și pălincă. Gestul este întors gazdelor în ziua de Anul Nou când are loc "belciugul turcii".
"Este foarte important, deoarece este momentul în care toți sătenii se reîntâlnesc la final de an, după o perioadă în care au fost plecați."
"Se întâlnesc la căminul cultural și dansează și se distrează până dimineața."
Pentru săteni jocul turcii este plin de farmec, la fel și costumul.
"Este compus dintr-un material roșu care are niște buline albe și buline negre, o blană de iepure, două clape a turcei făcute din lemn de nuc uscat", explică Florin Sghibolț.
Obiceiul se lasă apoi cu joc și distracție până la lăsarea întunericului.
Reporter: Diana Grad
Operator: Constantin Gheorghiță
Editor web: Adrian Laboş