Doctorul Carmen Pantiș, despre registrul potențialilor donatori din România: Legea este corect dată, dar pare să nu funcţioneze
Lupta pentru salvarea de vieți se duce în familie şi în spital. Medicii au dificila misiune de a convinge familiile pacienţilor aflaţi în moarte cerebrală să fie de acord cu donarea de organe, în condițiile în care numărul donatorilor scade constant în ultimii ani în România. De exemplu, în acest an în Oradea au fost făcute 11 operații de prelevare din cele 57 la nivel național. În plus, deşi sunt acreditate 44 de spitale, astfel de intervenții se fac în doar 11 unităţi medicale. Puțini români știu că în țara noastră există un registru, gestionat de Ministerul de Interne, în care se pot înscrie dacă doresc să devină potențiali donatori.
Doctorul Carmen Pantiș, coordonatorul programului de tranplant în Bihor: "În primul rând, este nevoie de susţinerea familiei, din momentul în care intră în spital, în serviciul de urgenţe este foarte important care sunt medicii cu care se întâlneşte familia, cât de completă e informaţia pe care o primesc, dacă au speranţe, atunci aceste speranţe trebuie susţinute pe tabloul clinic şi pe tratamentul adecvat. Dacă nu sunt speranţe şi nu se mai poate face nimic pentru pacientul care va deveni probabil potenţial donator, în moarte cerebrală, atunci trebuie informaţi din timp cu acurateţe maximă.
E foarte, foarte important ca familia să fie informată tot timpul, în dinamică, să ai o atitudine de suport a acestor familii şi lucrăm în echipă, coordonatorul de transplant lucrează împreună cu anestezistul care are sarcina să identifice moartea cerebrală, care are sarcina să menţină potenţialul donator şi întotdeauna neurologul, neurochirurgul sau anestezistul curant al pacientului informează familia despre faptul că acesta este decedat, este în moarte cerebrală şi abia apoi intervine rolul meu, al coordonatorului de transplant.
Ce vreau să subliniez este că noi facem parte dintr-un sistem care se numeşte opt-in, spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, ţările din Eurotransplant care sunt opt-out, ceea ce înseamnă că opt-out odată adus în moarte cerebrală în spital automat devine donator de organe şi ţesuturi, fiind acordul prezumat. În România, ca să devină un donator potenţial donator real este absolut nevoie de acordul familiei scris pentru fiecare organ şi am avut situaţii în care au fost familii care nu au fost de acord cu donarea cordului, de exemplu, sau nu au fost de acord cu donarea ţesuturilor, deci depinde foarte mult de modul în care ştii să vorbeşti cu familia.
Depinde foarte mult de familie, este foarte uşor pentru familiile care au avut o discuţie deja cu membrul lor, deci dacă ştiau că este pentru donarea de organe şi că ar fi dorit să doneze, obţinem acordul mai uşor. Este foarte, foarte dificil pentru familiile care niciodată nu au vorbit despre donarea de organe. Am avut un caz, o sensibilitate ieşită din comun, în luna iulie o tânără fată intoxicată cu ciuperci care a fost trimisă la Bucureşti şi aştepta un transplant hepatic şi în aceeaşi noapte în care fata a fost transportată spre Bucureşti, a fost internat un copil de 14 ani, victima unui accident rutier, unde mama a fost de acord să doneze ficatul copilului, de fapt a fost o donare multi-organ, ceea ce a dus la salvarea fetiţei. Deci din Bihor pentru Bihor, a fost extrem de emoţionant.
Ştiu doar că în ţările în care funcţionează sistemul prezumat, în acest registru gestionat în ţările respective se înscriu cei care NU doresc să doneze organe.
Legea este foarte corect dată, publicată în Monitorul Oficial, dar nu pare să funcţioneze, pentru că este o problemă senzitivă şi 90%, cel puţin din familiile cu care eu am discutat anul acesta nu şi-au pus problema că ar putea ajunge cineva din familia lor în moarte cerebrală. Şi nu am întâlnit pe nimeni care să fi mers la notar, dintre cei cu care am avut conexiuni în diferite medii sociale sau în spital sau între colegii mei, să fi mers la notar şi să dea acestă declaraţie că ar fi de acord, chiar dacă la televiziuni sau în presă sau pe reţelele de socializare multă lume spune: "da, eu sunt de acord să donez organele".
Medicii de familie sunt medicii care luptă şi care sunt în prima linie a frontului şi e foarte important, pentru că 90% din populaţia din România este bineintenţionată şi sunt cu dragoste faţă de oameni, dar trebuie să fie informaţi, or medicul de familie atât pentru profilaxia bolilor, cât şi în situaţii extreme trebuie să fie un bun sfătuitor. Ca ei să fie ambasadorii acestei medicine de transplant în teritoriu, ei trebuie să fie convinşi, în primul rând, ei trebuie să fie convinşi că moartea cerebrală este moarte şi că donarea de organe este complet altruistă şi fără niciun fel de beneficii pentru absolut nimeni, decât pentru pacientul al cărui final fericit va fi acest transplant de organe."
Reporter: Bianca Firezar
Operator: Norbert Hegedus
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
