Guvern remaniat și cu program caut partid serios pentru colaborare pe patru ani
În aceeași zi, Cabinetul Cioloș a lansat proiectul de dezvoltare economică a României pe următorii patru ani și s-a primenit prin remanierea a patru miniștri. Dacă ne amintim că acest Executiv tehnocrat a primit în noiembrie 2015 un mandat strict delimitat, de un an de zile, apare firesc întrebarea: ce rost au, cu doar câteva luni înaintea de expirarea termenului acordat, toate aceste inițiative și schimbări? La urma urmei, cei patru miniștri de care s-a despărțit Cioloș marți puteau rămâne până în toamnă și să plece odată cu ceilalți colegi din Guvern (că nu or fi fost singurii miniștri care au ocupat niște scaune cu rezultate discutabile). Iar proiecte de dezvoltare economică pe termen mediu și lung puteau fi creionate, la o adică, de viitorul Executiv, unul învestit pe patru ani și proaspăt legitimat la urne.
Răspunsul este unul singur și simplu: Cioloș are în plan să rămână la Palatul Victoria și după alegerile parlamentare din toamnă. Mai complicat este, în schimb, răspunsul la întrebarea: cum va reuși acest lucru?
În noiembrie 2015, când și-a prezentat în Parlament echipa și programul de guvernare pe un an, Dacian Cioloș vorbea de „soluții care să aibă efect în perioada limitată a mandatului, dar care să pună bazele unei transformări de structură în viitor”. Un cadru și mai larg al viziunii Cioloș a fost oferit ieri, odată cu lansarea în dezbatere publică a documentului strategic „România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă”. Atenție, planul este ca proiectul să fie dezbătut până în luna septembrie, după care să îmbrace forma unui acord politic! Iar partidele sunt chemate la „un test de maturitate”, pe care îl vor trece doar dacă își asumă rezultatele sesiunilor de consultări publice și dacă ating consensul! Ce să înțelegem de aici? Că premierul forțează partidele să se poziționeze clar și public față de proiect și, implicit, față de el și de echipa lui până în alegerile parlamentare. Iar după alegeri, continuarea ar veni atunci, nu?, firesc. Că tot sunt invocate, constant și apăsat, cuvinte precum „coerență” și „continuitate”.
Dincolo de acest raționament sunt, însă, multe necunoscute. Știm doar că Dacian Cioloș a spus, în mai multe rânduri, că un guvern tehnocrat nu trebuie să devină regulă, fiind mai degrabă o excepție. „Nu cred că o democraţie se poate construi pe guverne tehnocrate. Cred că un guvern tehnocrat este o excepţie şi nu o regulă, cu atât mai puţin o soluţie. Dacă împingem la extrem, modelul unui guvern tehnocrat este un mod de a nega democraţia”, spunea premierul, în luna ianuarie, la o întânire cu studenții și masteranzii români de la Institutul de Studii Politice de la Paris.
Mai știm că PNL nu are nici un candidat serios la funcția de premier și că și-ar dori ca actualul șef al Guvernului să fie varianta cu care liberalii să intre în campanie. „Dacian Cioloș are un profil foarte bun de premier (...) Eu sper că vom avea înţelepciunea să optăm pentru un prim-ministru care să fi arătat că a făcut ceva pentru România, că este capabil să facă în continuare ceva pentru România şi un prim-ministru care să arate că buna-credinţă”, spunea, zilele trecute, Alina Gorghiu. Și mai știm că actualul premier a declinat, cel puțin până acum, oferta PNL, fiind decis să continue până în decembrie ca prim-ministru tehnocrat.
Nici la PSD, lucrurile nu sunt cu mult mai clare. Liviu Dragnea spune că nu e „țelul” său în viață să ajungă premier, dar nici nu exclude varianta. Suficient pentru a începe să se înalțe corul vocilor pesediste care îi cer să-și asume statutul de premier desemnat al PSD (vezi declarațiile de astăzi ale Gabrielei Firea și ale lui Codrin Ștefănescu, despre cât de potrivit este Dragnea și cât de minunat ar fi ca acesta să se înscăuneze șef la Palatul Victoria). „PSD va face această propunere după alegerile parlamentare”, a pus Dragnea punct, de fațadă, discuțiilor.
Vom mai auzi în lunile următoare laudatio la adresa șefului PSD, dar social-democrații au toate motivele să aștepte rezultatul alegerilor. Dacă reușesc să obțină, cu ALDE, o majoritate confortabilă care să le permită să pretindă funcția de premier și, odată obținută aceasta, să le asigure menținerea ei, nimic nu-i va opri să-l propună pe Dragnea cu tot cu condamnarea lui definitivă cu suspendare.
Dacă nu vor reuși să obțină majoritatea, vom avea premisele ca un scenariu vehiculat acum din ce în ce mai insistent să devină realitate: guvernul de mare coaliție. Condus, de ce nu?, de Dacian Cioloș, ca să fie bine, să nu fie rău.