BONTON. Zoltan Andras: A fost o vreme când eram întrebat care este meseria mea de bază
CEI 7 ANI DE ACASĂ
Cred că principalul lucru pe care l-am primit a fost un soi de moştenire a trecutului îndepărtat, a acelei perioade când regulile erau foarte bine stabilite şi oamenii nu se abăteau de la ele. Era ca ceva ce ţine de bunul simţ general uman.
Părinţii mei, chiar dacă m-au înconjurat cu iubire şi grijă, aveau ca model educaţional că nuiaua e ruptă din Rai. Sau bătaia e ruptă din Rai. Şi au făcut uz de acest instrument destul de mult. Cel puţin în ce mă priveşte, pentru că eram un copil destul de plin de personalitate.
Cred că astăzi, când vorbeşti de cei 7 ani de acasă, trebuie să fii mult mai dinamic în gândire şi în simţire, să te uiţi mai cu atenţie la copilul pe care vrei să-l educi.
ROMÂNIA CIVILIZATĂ
În general când vorbeşti de o ţară vorbeşti de cei care o locuiesc. Am observat că cei de pe aici au, şi nu numai românii, cred că în general cei din est şi sud-est au o oarecare căldură sufletească naturală, ca să zic aşa. Cred că încă mai avem ceva ca o moştenire din ceea ce au dezvoltat înaintaşii noştri, ca un soi de căldură şi sinceritate faţă de celălalt.
ROMÂNIA NECIVILIZATĂ
Poate o să surprindă ce spun, dar aici exact ceea ce sunt "talere" sau lucrurile neplăcute ale civilizaţiei sau necivilizaţiei româneşti, provin tocmai din această lipsă de gândire logică. Dacă eu arunc acum ceva pe jos, la tine în casă, te pun pe tine să te apleci, să te ridici şi să îl pui la gunoi. Pe când dacă mă duc eu direct şi deschid sertăraşul unde ai tu gunoiul şi-l arunc acolo, am fost politicos faţă de tine, m-am gândit la binele tău până la capăt.
ÎNTÂMPLĂRI NEPOLITICOASE
Era o vreme în care mi se punea foarte des întrebarea de către jurnalişti: când o să mă las de muzică, ce o să fac. Şi am pus atunci întrebarea: adică, ce vrei să spui?! Iar întrebarea ajutătoare era şi mai ciudată şi anume: care-i meseria ta de bază. Şi-am zis: dar de ce? Nu ţi se pare că a fi muzician este o meserie destul de de bază?! Lasă, lasă asta. Asta e o chestie neserioasă. Zi-mi o chestie serioasă. Adică, omul voia să-i spun: da, sunt de fapt avocat, dar mă joc de-a muzica sau sunt economist, dar de fapt mă joc de-a muzica sau de fapt sunt profesor, dar mă prostesc şi eu cu chestia asta. Şi m-am gândit de multe ori că probabil venea tocmai dintr-o chestie de aia negativă, moştenită, de a nu lua în serios arta, de a nu te gândi că arta în sine poate să fie profesia cuiva, că poate să fie vocaţia cuiva. Oamenii au nevoie de ceva ... de o noţiune mai serioasă a educaţiei şi a instruirii personale. Adică să facem diferenţa între informaţia anostă pe care o găseşti într-un manual sau pe care o auzi într-o emisiune la TV sau la radio sau pe care o citeşti pe internet, ca fapt divers şi o cunoaştere reală a ta ca individ. O cunoaştere reală a omului, aşa cum este el ca o fiinţă complexă, mult peste ce se doreşte să se predea în şcoală sau în academia de astăzi.
AM ÎNVĂŢAT CĂ...
Am învăţat că oamenii de azi trebuie să rămână, să cultive această legătură cu ei înşişi şi să rămână în contact cu ei înşişi şi mai ales am învăţat că astăzi omul este mult mai capabil decât acum 10 ani sau acum poate 50 de ani, să fie tânăr într-un sens just. Adică să rămână conectat la realităţile vieţii. Şi poate dintr-o asemenea conectare la realităţile vieţii poate să vină şi noi răspunsuri la întrebarea legată de ce este politeţea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
