Pastila de limbă. „Fried crap” sau engleza lăutărească din meniurile românești

Scriitorul Radu Paraschivescu deschide, în această ediție a „Pastilei de limbă”, câteva meniuri în engleză ale unor restaurante româneşti. De multe ori, meniul vine cu surprize neplăcute.

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Radu Paraschivescu:

„Există două motive pentru care am ales tema de astăzi. Primul ţine de convingerea greşită a unor patroni de localuri că dacă ştiu câteva cuvinte în engleză, ştiu engleză. Al doilea motiv se leagă de intrarea în aceste localuri a unor turişti care chiar ştiu engleză şi care, la citirea meniului, ar putea să se simtă puşi în pericol sau insultaţi.

Iată o primă situaţie. În meniul unui restaurant din centrul unui oraş cu mare potenţial turistic se găsesc două preparate care se cheamă, în engleza urechistă a celor care au tradus meniul, „brine of crap” şi „fried crap”. Pesemne că intenţia gazdelor a fost să ofere „saramură de crap” şi „crap prăjit”, numai că substantivul englezesc „crap” se traduce în română prin „excremente” sau „materii fecale”.

Omologul din engleză al lui „crap” este „carp”, ceea ce înseamnă că formulele corecte din meniu ar fi trebuit să fie „carp brine”, nu „brine of carp”, şi „fried carp”. E la mintea cocoşului (sau, mă rog, a crapului): dacă vrei să atragi turişti străini în local, nu e înţelept să le propui saramură de fecale şi excremente prăjite. Îţi vor privi restaurantul ca pe o ambuscadă, iar pe tine ca pe un sadic şi un pervers coprofil. Asta chiar dacă e posibil ca unii să fi trecut prin Japonia, unde nişte oameni cu mintea pe moaţe propuseseră cândva o reţetă de caca-burger.

Într-un alt oraş, aflat la nici două ore de mers cu maşina de primul, se găsesc noi preparate pe neînţelesul turiştilor străini. Unul dintre ele, care poate fi comandat ca gustare rece, este aşa-numitul „gipsy muscle”, zis şi „gipsy-like muscle”. Şi de data asta străinii vor fi consternaţi, neputând bănui ce ascunde această denumire. Şi pe bună dreptate. Din cauză că nu ştiu româneşte, bieţii oameni nu au cum să-şi dea seama că „gipsy muscle” este o calchiere lăutărească a produsului cunoscut la noi drept „muşchi ţigănesc”. Muşchiul ca element de anatomie nu are nicio legătură cu muşchiul comestibil, care în engleză este „sirloin”.

În ce priveşte folosirea lui „gipsy” sau „gipsy-like” pentru „ţigănesc”, ea dovedeşte ravagiile pe care le poate face ignoranţa dublată de orgoliul prost înţeles. Dacă patronul ar fi apelat la un vorbitor onest de engleză înainte să calce în străchinile meniului, această mostră de umor involuntar n-ar fi existat. Nici ea, nici suratele ei la fel de stupide „outlaw's cutlet” pentru „cotlet haiducesc” sau „hunter's chicken” pentru „pui vânătoresc”. Ca să nu mai amintesc de banalul piept de pui, botezat aici „chicken chest” în loc de „chicken breast”, cum era normal, din cauză că emiţătorul gogomăniei nu ştie că substantivul „chest” se referă doar la pieptul oamenilor.

Există şi localuri unde gazdele oferă ceea ce se cheamă pe româneşte „pomana porcului”, adică o selecţie de mezeluri cărora li se adaugă slănină şi ceapă roşie. Trec peste faptul că „pomana porcului” din restaurant s-a îndepărtat mult de accepţia iniţială a termenului şi de ceea ce se pune pe masă. (Printre altele, e bine de ştiut că „pomana porcului”, la care participă toţi cei care l-au ajutat pe gospodar să taie porcul, se mănâncă în picioare, nu stând la masă.)

Dar cum credeţi că se cheamă acest fel de mâncare în engleză? Ei bine, se cheamă în două feluri, unul mai anapoda decât altul: „pig's charity” sau „sacrifice of the pig”. Şi în acest caz procedura e aceeaşi: calchierea grosolană şi transformarea unei intenţii iniţial oneste într-o formă de suprarealism culinar dătător de fiori. Străinul care ştie engleză şi citeşte aşa ceva într-un meniu poate crede că nu se găseşte în Europa, ci în Africa postcolonială, unde au loc ritualuri sângeroase, la care poate fi mulţumit că n-a trebuit să participe direct.

Poate surprinzător, poate nu, engleza urechistă are tradiţie în România. Un profesor îmi povestea amuzat despre un panou văzut cu patru decenii în urmă în holul unui hotel din inima Capitalei: „Take a tour of Bucharest by carriage. We guarantee no miscarriages”. Autorul le propunea străinilor un tur al oraşului cu trăsura şi garanta că nu vor avea loc accidente. Numai că „miscarriage” nu înseamnă „accident de trăsură”, ci „pierdere de sarcină”, ceea ce le va fi intrigat, fără doar şi poate, pe turiste.

Actualizare: În urma acestei emisiuni, am primit de la cititorii noștri imagini cu traduceri greșite găsite în meniuri din restaurantele din România. „Opărit în moare de varză” este tradus prin „scalded to death by cabbage”, iar „ciorbă de burtă” devine „burt soup”: