Într-o opinie publicată în The Independent, Helen Coffey, senior-editor al secțiunii de Lifestyle a cotidianului britanic, expune motivele pentru care a hotărât să nu se mai lase cuprinsă de „spiritul sărbătorilor” și să nu mai cumpere niciun cadou de Crăciun pentru cei din familie, pentru prieteni sau colegi de muncă.
„Poate părea un gest rău intenționat, dar în era noastră actuală a supra-consumului, a evita cheltuirea de bani pe lucruri inutile pe care nimeni nu le vrea este un act politic mai radical decât un exercițiu de reducere a cheltuielilor, susține Helen Coffey.
„Secret Santa” la birou, o tradiție anuală pe care pare că nu foarte multă lume o îndrăgește, dar la care angajații se simt totuși obligați să participe în fiecare decembrie, de parcă ar fi devenit chia una dintre obligațiile contractuale. Angajații se adună, deschizând cadourile și încercând să ghicească care dintre colegi este responsabil pentru obiectul ieftin, cel mai adesea și inutil, pe care l-a primit. O lumânare ieftină; un gel de baie cu miros neplăcut; șosete cu imprimeuri haioase; o cutie de bomboane care, probabil, a fost la rândul ei primită în dar; un set de dinți din plastic care se învârt - cu referire la o glumă între angajați care niciodată nu a fost chiar atât de amuzantă; o imitație a unei „jucării sexuale”, care face pe toată lumea să se simtă inconfortabil și care este semnalizată departamentului HR. Cadouri după cadouri, unele de care nimeni nu are cu adevărat nevoie sau nu îl vrea, cumpărate pe fugă în timpul pauzelor de prânz și împachetate în grabă în toaletele de la birou... Firesc, apare întrebarea: de ce se petrec toate lucrurile astea?
Niciodată nu mi-a plăcut să cumpăr cadouri – nu pentru că nu i-aș iubi pe oamenii din viața mea, dar pentru că acea dragoste nu se traduce ușor în achiziționarea de obiecte. Totuși, am continuat să o fac în trecut: am jucat jocul de a încerca să găsesc lucruri la care am chibzuit adânc, sau cel puțin utile. Le-am căutat online sau am petrecut unele dintre cele mai deprimante ore din viața mea în centre comerciale. M-am luat la trântă cu anxietatea că am ratat total obiectul cumpărat, care creștea neîncetat. Petreceam după-amiezi fără bucurie încercând să împachetez cadouri, creând un haos cu panglicile și etichetele (o activitate pe care o găsesc la fel de insuportabil de plictisitoare ca și călcatul).
Îmi pare rău că sună ca și cum aș fi Grinch, chiar sunt, dar nimic din acest proces nu mi s-a părut vreodată plăcut. Și pare că nu sunt singura care gândește astfel. Un nou studiu realizat de academicieni de la Oxford a arătat că perioada de cumpărături de Crăciun poate deveni mai stresantă decât vizionarea unui film de groază sau susținerea unui examen; iar ritmul cardiac al cumpărătorilor crește cu 44%, până la 115 bătăi pe minut, din cauza stresului provocat de căutarea unui cadou de Crăciun, de exemplu.
Dar anul acesta va fi diferit. Pentru că anul acesta, în sfârșit am trecut printr-o epifanie...
La recomandarea unui prieten, am început să urmăresc „Buy Now! The Shopping Conspiracy”, un documentar Netflix despre supra-consum în era modernă. Nouăzeci de minute mai târziu, am fost practic radicalizată și nu mai vreau să cumpăr nimic niciodată pentru tot restul vieții mele.
Documentarul explorează îngrijorătoarele trucurile psihologice folosite de companii pentru a ne determina să cumpărăm mai mult: lansări constante de noi designuri, o tactică introdusă de brandurile de modă, dar care a devenit o normă în întreaga industrie; obsolescența planificată integrată în fiecare gadget și produs tech, nu lasă utilizatorilor altă opțiune decât să își actualizeze modelul telefoanelor, laptopurilor și căștilor la fiecare câțiva ani.
E șocant să realizezi volumul absurd de mare de bunuri care sunt produse în mod constant: 68.733 de telefoane pe oră; 2,5 milioane de perechi de pantofi pe oră; 190.000 de articole de îmbrăcăminte pe minut. Aceste bunuri ies din fabrici, creând adevărate tsunamiuri care umplu străzile și se acumulează în munți de gunoaie. Secvențele documentarului relevă realitatea concretă a situației în care ne aflăm acum; numărul deja imens de obiecte produse crește exponențial de la un an la altul. Dar unde se duc toate aceste lucruri?
Suntem blocați pe o planetă cu un spațiu finit, dar continuăm să umplem fiecare colț al acesteia. Având în vedere că majoritatea a ceea ce se produce, inclusiv hainele noastre, are în compoziție o formă de plastic, va rămâne acolo pentru secole de acum înainte. Chiar și atunci când se descompune, eliberază microparticule de plastic, care ajunge în mâncarea noastră, în apa potabilă, chiar și în creierele noastre. Microplastice care sunt dovedit dăunătoare pentru sănătatea umană și sunt chiar asociate cu scăderea ratei natalității globale (fiind legate de scăderea numărului de spermatozoizi).
Există deja PREA MULTE LUCRURI, pentru numele lui Dumnezeu! Iar Crăciunul doar intensifică totul la înălțimi și mai amețitoare, construind un crescendo al consumului în care cheltuim sume uriașe de bani pentru a dovedi că ne pasă unii de alții schimbând obiecte de care nu avem nevoie! Sună isteric? Asta pentru că fix așa și este!
Ideea că sărbătoare Crăciunului a fost cooptată de companii și transformată într-o afacere comercială necontrolată nu este deloc nouă, desigur. Vă voi scuti de „adevăratul sens al Crăciunului”, care este mai potrivit să fie rostit de un copil american drăgălaș, cu un accent fin, într-un film de sărbători. Dar am ajuns în punctul în care nu mai este doar motiv pentru o privire cinică. De aceea optez să mă retrag anul acesta: pur și simplu refuz să cumpăr un singur cadou fizic.
Înainte ca cineva să mă acuze de manifestări specifice lui Scrooge, voi oferi totuși cadouri celor dragi – dar vor fi doar sub forma darului timpului petrecut împreună. O șampanie sau o masă de duminică; îmi voi duce familia la un spectacol sau pe nepoatele mele în excursie (oferindu-le astfel și surorii și cumnatului meu darul neprețuit al unei după-amiezi libere de la a fi părinți). Va fi 100% experiență trăită, fără hârtie de ambalat care să fie ruptă și aruncată, fără obiecte nedorite care să fie aruncate sau păstrate și urâte.
Un alt prieten mi-a mărturisit că plănuiește să prepare la cuptor toate cadourile pe care le va dărui anul acesta, parțial pentru a economisi bani, dar, în principal, pentru că simte că va fi mai semnificativ. Un cunoscut a declarat că pentru el va fi un Crăciun second-hand și că va cumpăra toate cadourile din magazinele de caritate (un sfert dintre adulții britanici au spus că intenționează să procedeze la fel). De ani de zile, mama mea donează la organizații de caritate în numele rudelor noastre, în loc să le cumpere cadouri. Există modalități alternative prin care putem fi generoși cu banii și/sau timpul nostru – moduri care nu continuă să pună presiune pe Pământul nostru deja suprasolicitat.
Știu că probabil sună acum ca și cum m-aș fi înțolit în haine din cânepă și ar trebui, drept consecință, să mă retrag într-un colț uitat de lume unde să-mi cultiv proprii dovlecei. Nu sunt deloc așa, și cu siguranță nu sunt aici pentru a judeca alegerile altora. Dar ultima dată când am trecut prin ”temutul” mall, bâjbâind prin mulțimea de cumpărători, suprastimulată de luminile puternice și de muzică, de „bip”-urile ATM-urilor și de panica miilor de oameni care cheltuiau febril mai mult și mai mult înainte să fie prea târziu, mi-am dat seama de ceva. Nu trebuie de fapt să facem asta. Nu dacă nu vrem. Este alegerea noastră.
Așadar, cumva cu cuvintele lui Mariah Carey, tot ce vreau de Crăciun este să nu mai cumpăr niciodată un singur cadou – niciodată, dar niciodată!
Editor : C.S.
