Interviu Cristi Dănileț | Ce trebuie să știți pentru a nu cădea pradă manipulărilor pe tema OUG de...

24 Minute

Susținătorii Ordonanței de Urgență lansată marți noaptea de Guvernul României spun că aceasta este benefică României, că este făcută la solicitările Curții Constituționale și că cei care protestează nu au înțeles aceste aspecte, fiind manipulați. Chiar și unele voci binevoitoare lansează piste false.

Guvernul și PSD se folosesc de niște recomandări ale Curții Constituționale pentru a justifica un demers care merge cu mult mai departe decât ceea ce a cerut Curtea. Cristi Dănileț, judecător și fost membru CCR explică efectele OUG și modul în care aceasta poate fi oprită

Pe scurt:

• Dacă Guvernul nu o retrage, cea mai sigură soluție de oprire a OUG este declararea acesteia ca neconstituțională de către CCR și publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial până în 10 februarie, la ora 23:59. Curtea Constituțională poate decide să fie anulată sau ca unele prevederi să nu fie incluse (de exemplu să nu accepte eliminarea unor infracțiuni).
• România a avut și are o legislație modernă (în privința Codului Penal), care mai poate fi ajustată, dar în niciun caz nu trebuie eliminate infracțiuni care sunt esențiale pentru combatarea corupției.
• Ordonanța este o lege favorabilă celor care au săvârșit infracțiuni.
• Dacă Ordonanța intră în vigoare (în 11 februarie, ora 00:00), măsurile din aceasta se vor aplica pentru toate procesele în curs, chiar dacă apoi este abrogată (e suficient să fie valabilă 1 minut).

Interviul transcris cu Cristi Dănileț:

Laura Ștefănuț: Guvernul, Ministrul Justiției, dl. Liviu Dragnea au spus că modificările făcute sunt benefice pentru România, că au fost cerute de Curtea Constituțională. Cât de mult adevăr este în aceste informații?

Este un adevăr expus doar parțial. Într-adevăr sunt câteva modificări în OUG care au fost impuse de unele decizii ale Curții Constituționale. De exemplu, am găsit o decizie a CCR din 2014, prin care se atrage atenția că în Codul Penal ar trebui făcută o modificare. (...)  Sunt însă alte modificări care exced cu mult aceste decizii.

Ne puteți da exemple de modificări care nu au fost solicitate de CCR și totuși apar aici?

Două modificări extrem de importante: una vizează abuzul în serviciu și cealaltă conflictul de interese. În Codul Penal, în momentul de față, abuzul în serviciu înseamnă o încălcare a atribuțiilor de serviciu, o neîndeplinire corespunzătoare a lor, dacă produc o pagubă sau vătămare drepturilor sau intereselor unor persoane. Decizia CCR de la mijlocul anului trecut spune că această îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu trebuie să fie limitată doar la încălcarea unei legi, a unei ordonanțe, a unei OUG prin care se stabilesc anumite atribuții.

Guvernul în loc să vină să limiteze noua modificare doar la această cerință a Curții Constituționale, mai vine cu încă două chestiuni în plus și anume: impune un prag de 200.000 de lei la prejudiciu (or Curtea nu se referă la un astfel de prag) și exclude de la răspunderea pentru săvârșirea abuzului în serviciu o anumită categorie de persoane: cele care participă sau adoptă acte normative.

Și aici vorbim de o largă pleiadă de persoane care reprezintă sau conduc instituții publice sau ale administrației centrale și locale.

O altă modificare foarte importantă este adusă la conflictul de interese. Astăzi este conflict de interese în momentul în care un funcționar public ia o decizie în folosul lui sau al unei persoane din anturaj, de regulă este vorba de rude sau afini.

În actualul Cod Penal se prevede că nu poți lua decizii nici în folosul celor cu care ai fost în ultimii 5 ani în raporturi comerciale, de muncă sau de la care ai primit cadouri sau donații. Avem o decizie a CCR care spune că sintagma “raporturi comerciale” nu mai este de actualitate — pentru că noul Cod Civil nu mai folosește noțiunea de “comercial”. Și Curtea spune Parlamentului că ar trebui modificat acest text.

Guvernul vine și în loc să clarifice ce înseamnă raporturi comerciale: poți tu să iei decizii ca funcționar în folosul celui cu care ai făcut afaceri în ultimii 5 ani de zile?, în loc să spună ce înseamnă astăzi “raporturi comerciale”, că este vorba de raporturi între profesioniști (cum folosește noul Cod Civil) Guvernul elimină cu totul această sintagmă (“comerciale”). Și mai mult, exclude și sintagma “raporturi de muncă” și exclude și chestiunea cu cadourile și donațiile.

Astfel încât după Ordonanța de Urgență va fi posibil, tu ca funcționar, să iei decizii în folosul fostului partener de afaceri, în folosul fostului tău șef sau a celui care ieri ți-a plătit o vacanță în străinătate și astăzi vine la tine să îi rezolvi o problemă.

Acestea sunt chestiuni care nu au fost cerute de Curtea Constituțională. Politicul, prin vocea Guvernului, le-a considerat necesare în Codul Penal. (...)

Dl. Dragnea spune că aceste modificări nu ar afecta cu nimic procesul dumnealui. Este adevărat?

Eu nu vreau să discut cazul în instrumentare al unui politician care beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Însă afirm cu toată răspunderea că dacă în România este deschis un dosar pe numele unei persoane pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (unde paguba este sub 200.000 de lei) în cazul în care această OUG a Guvernului intră în vigoare pe data de 11 februarie la ora 00.00, înseamnă că noi ca magistrați va trebui să închidem acel dosar pentru că nu mai există infracțiunea în Codul Penal.

De ce oare cele 10 zile până la intrarea în vigoare a unora dintre modificări?

Este o întrebare la care eu nu am răspuns, nu avem o reglementare care să impună acest termen. OUG sunt menite să fie aprobate de Guvern în situații excepționale, când trebuie prevenit un anumit rău. Urgența în sine nu poate fi demonstrată în momentul în care amâni aplicarea Ordonanței (partea consistentă a sa) până peste 10 zile. De ce a fost nevoie de ordonanță de urgență din moment ce se mai poate aștepta încă zece zile? Acesta este un răspuns pe care politicul îl poate da.

Însă am văzut reacțiile asociațiilor magistraților, am văzut reacțiile CSM, am văzut reacțiile DNA și ale Ministerului Public. În opinia noastră, cerința urgenței nu era îndeplinită, mai ales că sunt decizii încă din anul 2014 pe care le-a dat CCR și noi am putut să aplicăm legislația în vigoare în România. Plus acest termen de 10 zile care demonstrează că nu există urgență.

Oamenii cer în stradă anularea ordonanței. Ce se mai poate face acum și de ce este important că Avocatul Poporului a sesizat într-un final CCR?

La momentul actual încă soluționăm cauzele potrivit actualului Cod Penal. Așteptăm 11 februarie să vedem dacă vom aplica Ordonanța sau nu.

Ordonanța este o lege favorabilă celor care au săvârșit infracțiuni, pentru că elimină unele infracțiuni din Codul Penal: abuzul în serviciu (cu pagubă sub 200.000 lei) sau neglijența în serviciu. Totodată reduc limitele de pedeapsă pentru unele infracțiuni: la abuzul în serviciu coboară la jumătate.

Eu, ca magistrat, voi fi obligat ca de pe 11 februarie să aplic această lege pentru toate dosarele în curs, chiar dacă ulterior datei de 11 februarie se revine asupra Ordonanței: se retrage, se abrogă sau se declară neconstituțională de către Curte.

Legea spune că atunci când, în cursul soluționării unui dosar sunt incidente mai multe norme penale, eu, ca magistrat, trebuie să aplic intotdeauna celui cercetat legea care este mai favorabilă.

Prin urmare, chiar și pentru o oră, dacă ordonanța este în vigoare în data de 11 februarie, nu are importanță că ulterior se revine asupra ei, fiindcă toate dosarele în curs vor beneficia de aplicarea Ordonanței.

Dacă sunt probleme de neconstituționalitate, doar CCR poat edecide asta, la solicitarea mai multor organisme.

Cel mai important este Avocatul Poporului, care invocă excepția de neconstituționalitate. Dacă se admite de către CCR (excepția de neconstituționalitate) și se publică în Monitorul Oficial până pe 10 februarie la ora 23.59 de minute, atunci Ordonanța dispare. Nu mai are niciun efect juridic.

Curtea a mai fost sesizată și de alte organisme, de exemplu de CSM, care a invocat un conflict între puteri (judiciar și executiv). Legea permite această invocare însă nu detaliază ce anume se întâmplă dacă Curtea Constituțională constată conflictul între puteri. Deci nu avem o procedură — s-ar putea cere Guvernului să o rezolve. Însă excepția de neconstituționalitate este mult mai utilă și Curtea decide dacă rămâne sau nu în vigoare Ordonanța, sau dacă doar niște părți din ea rămân în vigoare

Realist vorbind, cât de mari sunt șansele ca această OUG să fie blocată?

Eu ca magistrat nu pot să analizez din punct de vedere politic. Dar ca magistrați, vom aplica legea, indiferent dacă ea convine sau nu poporului, magistraților sau oamenilor politici. În 11 februarie vom ști dacă aplicăm actualul Cod Penal, care sancționează mai drastic infracțiunile de corupție sau vom aplica OUG aplicată marți seara, care elimină anumite infracțiuni sau reduce pedeapsa unor infracțiuni.

Sincer, doar CCR poate spune dacă ordonanța a fost emisă respectând procedurile legale, adică dacă avem o urgență (și pe fond dacă sunt infracțiuni care pot fi eliminate doar prin voința guvernului).

Dacă pe 11 februarie, pentru un minut, pentru o oră, Ordonanța de Urgență va fi aplicabilă, atunci noi ca magistrați va trebui să o aplicăm chiar dacă ulterior se revine asupra ei.

Discuțiile asupra legi pot fi dificile pentru cetățeni. E greu de înțeles care tabără are dreptate și e posibil ca emoțiile să conteze mai mult. Ce ar putea face un cetățean ca să înțeleagă?

Vă dați seama, când apare o Ordonață de Urgență aprobată într-o noapte, ea este lipsită de orice fel de dezbatere. Oamenii nu înțeleg ce anume s-a introdus, ce anume s-a eliminat din legislație, când anume se vor aplica noile modificări.

Nici măcar noi ca magistrați, cu o zi înainte de apariția acestei OUG nu știam dacă o vom aplica de la 1 februarie sau 10 februarie. Ea a apărut noaptea în MoF, dar pentru prima dată am văzut că avem un termen cde 10 zile pentru aplicarea modificărilor la Codul Penal.

Cetățenii se pot informa din mai multe surse. Sfatul meu este să meargă la sursa primară, să citească cu ochii lor modificările apărute.

Și cred că e bine să ia în considerare opinia celor care aplică dreptul zi de zi. Ați văzut reacții extrem de puternice ale DNA, ale Procurorului general, ale CSM, ale asociațiilor de magistrați. Sper că nu există niciun dubiu că noi, ca profesioniști ai dreptului, știm despre ce fel de modificări este vorba.

Nu putem face politică, nu pot spune că sunt bune sau rele, dar putem să vorbim de consecințele acestor modificări asupra unor dosare în curs: noi va trebui să încetăm toate dosarele pentru abuz în serviciu, care au ca pagubă o valoare sub 200.000, va trebui să închidem toate dosarele pentru neglijență în serviciu, șamd.

Este clar că lupta anticorupție a primit o palmă.

Lupta anticorupție va fi blocată pentru anumite dosare, sunt prejudicii care nu vor putea fi recuperate, în ciuda afirmațiilor făcute în spațiul public, sau va fi extrem, extrem de greu.

Iar asta se întâmplă dacă OUG este în vigoare chiar și o oră.

Da, fiindcă OUG a Gurvernului prevede reglementări mai favorabile inculpaților, elimină unele infracțiuni sau reduc pedepse pentru alte infracțiuni.

Cum ați descrie lupta anticorupție înainte de evenimentul acesta?

Corupția în România este una sistemică sau endemică, ea a afectat toate instituțile publice ale statului. La nivel înalt avem corupție și reglementările pe care le avem noi în Codul Penal corespund cu legislația internațională. De exemplu noi suntem parte la Convenția națiunilo Unite pentru Combaterea Corupției și avem obligația asumată de a include în legislația noastră abuzul în serviciu — în momentul de față constituie infracțiune asimilată corupției.

Noi avem nevoie de un cadru legal în care să ne desfășurăm activitatea. Nu putem să protejăm cetățeanul obișnuit de sărăcie și de abuzuri dacă nu avem legi. Am aplicat aceste legi și am fost monitorizați și chiar lăudați în rapoartele din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Singurele lucruri pe care politicienii îl pot face sunt fie intimidarea magistraților, ceea ce s-a și întâmplat, fie eliminarea cadrului legal. În momentul de față se încearcă să se elimine cadrul legal care permite prevenirea, respectiv combaterea corupției în România.

Practic nu avea de ce să ne fie rușine cu vechiul și actualul Cod Penal.

Nici vorbă, Codul Penal a intrat în vigoare în anul 2014, este unul dintre cele mai moderne Coduri din Europa și corespunde cu reglementările inernaționale. Dar, uneori, Curtea Constituțională constată că sunt anumite dispoziții cae pot fi imbunătățite. Cum a fost la abuzul în serviciu, unde a cerut Curtea o precizare doar, nu a cerut eliminarea infracțiunii de abuz în serviciu. La conflictele de interese a cerut o definire a raportului comercial, nu a solicitat eliminarea a jumătate din infracțiune. Cum a fost in cazul neglijenței in servicu, CCR nu a spus nimic despre aceasta, cu toate acestea va dispărea din Codul Penal, indiferent de prejudiciul predus.

Noi aveam o legislație modernă, ea mai trebuia ajustată, dar în niciun caz eliminate infracțiuni care sunt esențiale pentru combatarea corupției.

Deci nu trebuia să ne fie rușine cu vechiul Cod, dar cu noul Cod ar putea să ne fie rușine.

Cu modificările aduse în ordonanța de urgență am putea avea greutăți în combaterea corupției, ar fi închise mai multe dosare aflate în instrumentare pe rol și niciodată nu vor mai putea fi deschise dosare pentru abuz în serviciu cu pagubă sub 200.000 lei sau dosare pentru neglijență în serviciu — pentru că acestea nu vor mai fi infracțiuni. Prejudiciul se va putea recupera dacă se deschide o acțiune de către instituție împotriva funcționarului public, într-o instanță civilă, aspecte extrem de greoaie.

Astăzi instanța este obligată să condamne omul vinovat și să se ocupe de recuperarea prejudiciului. În viitor aceste lucruri nu vor mai fi posibile într-un proces penal.

Cum vi s-a părut reacția cetățenilor care au ieșit în stradă?

Fantastică, oamenii au înțeles că este necesară justiția.

Despe autoare: Laura Ștefănuț (follow) este Editorul Secțiunii de Opinii și Analize. A publicat în presa internațională, a fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media și este membră a presei alternative din România.

Puteți citi alte articole scrise sau editate de autoare aici

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook