Cum se face „bișniță” la Barcelona. Lupta pentru controlul trotuarelor capătă accente dramatice
Un tricou de firmă cu 5 euro? O poșetă de firmă cu 20 de euro? Cam așa sunt prețurile produselor vândute pe străzile orașului spaniol Barcelona. Problema e că toate aceste bunuri sunt vândute ilegal de comercianți ambulanți care, spre deosebire de cei autorizați, nu plătesc niciun fel de taxe. Și diferența a stârnit o luptă pentru controlul trotuarelor din Barcelona. O luptă cu tendințe rasiste. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Inundații în Spania: Furtunile au făcut prăpăd în Barcelona, în timp ce în zona Valenciei salvatorii încă mai caută supraviețuitori
Tarantula, noul animal de companie la modă printre români
Turiștii din Barcelona au fost alungați de la terase și atacați cu pistoale cu apă de localnici
Două rusoaice au rămas fără valizele cu bijuterii de 8,5 milioane de euro
Camelia Potec a fost jefuită
Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul
„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi
Ciolacu, criză de furie
Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații
Plini de bagaje, vânzătorii ambulanți din Barcelona cutreieră orașul. Își întind păturile în preajma obiectivelor turistice.
„Tocmai am cumpărat ceva”, se laudă o turistă.
„Cred că le fac un bine oamenilor ăștia”, spune un tânăr.
„Sunt o mare problemă pentru proprietarii de magazine, nu plătesc niciun fel de taxe”, a remarcat un alt bărbat.
Exact asta îl deranjează și pe Guillermo. De 16 ani vinde antichități în port. Pe lângă impozite, plătește și o chirie destul de mare pentru standul său. Iar afacerile merg din rău în mai rău. Pentru Guillermo, vânzătorii ambulanți sunt vinovații.
„Sunt din ce în ce mai violenți”
„Barcelona este acum capitala vânzătorilor ambulanți, capitala întregii Europe. Oamenii aceștia ocupă ilegal spații publice”, spune Hector Guillermo Izuel, vânzător de antichități.
Multă vreme, autoritățile au tolerat acești comercianți. Acum, poliția își intensifică verificările. Guillermo e mulțumit că se întâmpla asta, dar continuă să se teamă.
„Am fost atacat de unul dintre ei, mi-a spart telefonul mobil. Sunt din ce în ce mai violenți. Puteți vedea ce s-a întâmplat în această înregistrare”, arată Guillermo. „A fost amendat cu 100 de euro, dar telefonul meu e încă stricat. Și face afaceri aici în continuare, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. În Barcelona, fiecare face ce vrea”, povestește supărat vânzătorul de antichități.
Chiar dacă astfel de atacuri sunt foarte rare, proprietarii de magazine cer măsuri mai dure. Afișele inscripționate cu mesajul „Fără comerț ilegal - prezență sporită a poliției” atrag atenția asupra situației lor.
Aproximativ 800 de vânzători ambulanți locuiesc în Barcelona.
Comerțul cu bunuri contrafăcute este ilegal și poate fi pedepsit cu până la trei ani de închisoare.
Orice sacrificiu pentru un permis de ședere
Assane, în vârstă de 29 de ani, vrea să meargă în port să vândă tricouri, unul dintre puținele moduri în care își câștigă existența. Dar întotdeauna se teme să nu fie prins de poliție.
„Nu cred că facem un lucru atât de rău. Ar fi mult mai grav dacă am fura, dacă am vinde droguri sau lucruri similare”, spune tânărul african.
Assane provine dintr-o familie de pescari, dar este de profesie sudor. În țara sa natală, Senegal, nu consideră că avea vreun viitor.
„Nu mi-am văzut familia de patru ani și jumătate. Patru ani și jumătate. Mi-e foarte greu, dar asta e situația. Trebuie să mai rezist un pic”, se încurajează tânărul.
Assane locuiește ilegal în Barcelona. Pentru a obține un permis de ședere, trebuie să trăiască în Spania de trei ani, să aibă un contract de muncă de un an, să cunoască limba și să nu aibă antecedente penale.
Autoritățile, acuzate că tolerează vânzătorii ambulanți
Câțiva pași mai încolo, îl găsim pe Ali. Mauritanul a venit la Barcelona în urmă cu patru ani.
„Nu vreau să rămân aici. Când strâng destui bani să mă întorc, am și plecat. Aici, ca imigrant, ești un nimeni”, spune Ali.
Până atunci, tot ce i-a mai rămas e strada. Astăzi Ali își întinde păturile pentru a treia oară.
„Am stat doar zece minute până când a trebuit să strâng totul pentru că venea poliția. Am pierdut 25 de produse. E o zi proastă, n-am vândut nimic”, oftează bărbatul.
Primăria orașului Barcelona este cea care decide dacă și când descinde poliția. Criticii acuză autoritățile că tolerează vânzătorii ambulanți, ceea ce îi încurajează și pe alții să vină.
Alvaro Porro este comisar în cadrul diviziei de economie socială și este responsabil, printre altele, de vânzătorii ambulanți. Dar îi lipsesc mijloacele de a rezolva problema definitiv.
„Din cauza inegalităților și a nedreptăților la nivel mondial, mulți oameni își caută rostul în alte țări. Nu poți da vina numai pe primăria unei metropole turistice”, spune Alvaro Porro, comisar pentru economie socială.
Vânzătorii ambulanți se plâng de rasism
Vânzătorii ambulanți caută și ei o soluție. Au înființat asociația „Top Manta”. Daouda este unul dintre purtătorii de cuvânt.
„Ne-am creat propria noastră marcă pentru a arăta că nu suntem aici pentru a lua ceva de la cineva, pentru a fura sau pentru a pierde vremea. Plătim impozite și creăm locuri de muncă pentru cei care încă vând pe stradă”, explică Daouda Dieye, de la Uniunea comercianților de stradă din Barcelona.
Uneori, vânzătorii vin aici să ceară sfaturi. Daouda știe prin ce trec.
„Există rasism. Dacă cineva mă insultă, îl ignor. Când legea îți interzice să muncești, să înveți, tot ce îți rămâne e să faci comerț pe stradă. Apoi te trezești cu o hoardă de polițiști care te bagă în închisoare. E îngrozitor”, spune Daouda Dieye.
Mulți vânzători ambulanți trec prin asta aproape zilnic. Recent, viața lor în Barcelona a devenit și mai grea. Poliția e tot mai prezentă și desfășoară misiuni împotriva vânzătorilor ilegali.
Lui Assane îi e din ce în ce mai greu să găsească un loc în care să-și vândă tricourile fără să fie văzut de poliție. Tânărul de 29 de ani este întotdeauna obosit și mereu pe fugă. Mai mult decât orice, Assane e dezamăgit că nu e dorit în Barcelona.
„Am crezut că pot lucra liniștit, dar e extrem de dificil. Viața în Europa e grea, chiar nu este ușor aici, deloc. Am nevoie doar de acte și de o slujbă, apoi aș putea trăi liniștit”, spune tânărul.
Assane nu se poate întoarce în Senegal. Familia lui depinde de banii pe care îi trimite în mod regulat acasă.
Editare web: Luana Păvălucă
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News