Video Exclusiv Ce îi lipsește Uniunii Europene ca să fie o reală superputere și care îi sunt planurile cu Rusia și China? Interviu cu Maros Sefcovic

„Bruxelleză”. Acest cuvânt nu este în dicționar, dar a apărut în vorbirea uzuală, pentru că reprezintă toate conceptele și sintagmele folosite de politicienii de la Bruxelles, care, de multe ori sunt mai greu de înțeles. Într-adevăr, unele idei ale Uniunii Europene au nevoie de explicații suplimentare, dar în toate cazurile, dincolo de vorbe, contează acțiunile, pentru că acestea definesc blocul comunitar, explică, într-un interviu pentru Digi24 Maroš Šefčovič, vicepreședintele Comisiei Europene.

Ce este și cum se obține autonomia strategică

O stradă cu dublu sens. Este doar una dintre descrierile pe care le-a primit cel mai recent concept al Uniunii Europene: autonomia strategică. Pe de o parte, Europa dorește să își consolideze puterea, pe de alta, vrea să reducă din dependența de terți. Pentru că trecerea prin ultima criză, cea pandemică, a arătat câte vulnerabilități are blocul comunitar, a apărut ideea de autonomie.

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: „Autonomia strategică” este noua frază de succes a Uniunii Europene, iar uneori conceptele pot să producă confuzie. Nu toate guvernele naţionale ale statelor membre înţeleg clar ce înseamnă acest lucru. Deci, explicaţi pentru noi şi pentru publicul din România ce înseamnă.

Maroš Šefčovič, vicepreședintele Comisiei Europene: În cuvinte simple, cred că autonomia strategică ar trebui să le ofere europenilor libertatea de acţiune, pentru că eu cred că mai ales după criza Covid-19 de anul trecut, am descoperit aceste două puncte: rezilienţă şi autonomie strategică. Am simţit personal ce înseamnă, când am avut anumite rute de transport întrerupte, am descoperit cu surprindere că nu mai producem anumite medicamente în Europa şi toţi ne-am zbătut să obţinem echipamente de protecţie pentru personalul medical şi am văzut cât de important a fost că Europa a investit atât de repede în vaccinuri, în dezvoltarea lor. De aceea am decis să acordăm mai multă atenţie autonomiei strategice. Ce am făcut a fost să scanăm mai mult de 5.000 de produse şi am realizat că în 60 de procente din cazuri, suntem foarte dependenţi de o ţară sau o companie sau un furnizor şi este destul de evident că avem nevoie să prioritizăm şi să ne asigurăm că libertatea de acţiune este garantată, să ne asigurăm că toţi avem acces la ceea ce ne trebuie, oricând, în ciuda oricărei crize.

Cristina Cileacu: Pe lângă contextul pandemic, de ce are Europa nevoie acum de această autonomie strategică? S-a mai schimbat ceva în afară de acest context pandemic?

Maroš Šefčovič: Cred că un context mult mai important este dacă ne uităm la tehnologiile viitorului, mă refer la tot ce înseamnă tehnologie digitală. Cred că dacă vrem să dezvoltăm toate aceste tehnologii viitoare, pur şi simplu trebuie să fim mai autonomi şi să fim în stare să ne alimentăm cu produsele brute de care avem nevoie sau produse cum sunt cipurile, pe care le vedem acum cât de importante sunt, în cantităţi adecvate, pentru ca să avem într-adevăr autonomie şi libertate de acţiune.

30 de materii prime de care UE are nevoie

Cristina Cileacu: Şi cum vom face toate acestea, care sunt procesele din spatele acestui concept uriaş?

Maroš Šefčovič: O parte din acţiuni le facem deja, ne-am reînoit şi updatat lista critică de resurse brute şi cum se schimbă lumea este demonstrat de faptul că acum 3-4 ani când am făcut asta ultima oară, litiumul nu era de exemplu pe listă, pentru că atunci erau puţini cei din industria auto care credeau în viitorul maşinilor electrice şi credeam că bateriile vor fi doar consumabile pe care le importăm din alte ţări. Deci, avem acum o listă critică clară, cu 30 de materii brute şi analizăm de unde putem să le obţinem, nu doar de unde, ci şi cum anume, pentru că evident, pentru noi este foarte importantă sursa etică a acestor materii prime, care este amprenta de carbon, dacă legile muncii sunt respectate, că nu sunt copii care ajung sclavi şi puşi să sape după bucăţi de cobalt pentru baterii de exemplu, deci întâi să vedem ce putem face cu materiile prime brute şi apoi, dacă vorbim despre tehnologiile viitorului, am făcut un fel de pionierat cu această Alianţă Europeană a Bateriilor, pentru că am lucrat alături de industrie şi ne-am ocupat de toate straturile, de la materia brută critică până la dezvoltarea de software, ambalajul bateriilor, refolosire şi reciclare, deci tot lanţul valorii şi în 3 ani am transformat complet această industrie şi acum suntem, fără niciun dubiu, numărul unu în lume în investiţiile în sectorul bateriilor. Deci sunt mai mult de 60 de miliarde anual, investim de 3 ori mai mult decât China în acelaşi segment şi acum vom reproduce procesul şi în alte domenii.

De ce s-a deschis un Centru Euro-Atlantic pentru Reziliență la București?

Lumea în care trăim este interdependentă și autonomia câștigată în acest context poate duce la subminarea puterii politice pe care Uniunea Europeană și-o dorește. Un alt risc care trebuie calculat este cel al izolării statelor europene de alte puteri, care ar putea avea și un efect invers, cel al influenței pe care UE o are asupra altora și în acțiunile internaționale.

Cristina Cileacu: În acest concept, unde sunt poziţionate securitatea şi politica externă?

Maroš Šefčovič: Cred că a fost subiectul tuturor discuţiilor pe care le-am avut la Bucureşti. De aceea îmi place foarte mult să vin în România, pentru că trăiţi într-o parte de lume foarte importantă. Bazinul Mării Negre câştigă importanţă geostrategică, putem vedea cum energia, transportul, reţelele sunt întrepătrunse cu creşterea importanţei militare a întregii regiuni. De aceea, cred că şi abordarea voastră spre diplomaţie, spre euroatlantism este foarte importantă şi discuţiile din România organizate de Institutul Aspen sau de Guvern, care investeşte în aceste lucruri, aş spune că sunt foarte importante. Tocmai am participat la deschiderea Centrului Euro-Atlantic pentru Rezilienţă, care este exact ce ne trebuie. Iar România aduce unghiul geostrategic militar şi de apărare şi cred că este foarte important, pentru că o să vedem în viitorul apropiat că vom avea mai multe utilizări întrepătrunse ale tehnologiilor, produse cu folosire dublă, o folosire distinctă a acestor cipuri care sunt folosite acum doar pentru industria auto, aş spune aspecte de securitate şi apoi putem spune orice utilizare a tehnologiilor.

Cristina Cileacu: Din moment ce aţi participat la deschiderea acestui Centru, de ce Bucureşti? Pentru români nu pare să fie prea clar de ce a fost Bucureştiul ales să fie sediul acestui Centru.

Maroš Šefčovič: Cred că datorită unui angajament foarte puternic şi fără dubiu al României în ceea ce priveşte integrarea euroatlantică. Sunteţi un membru foarte important al Uniunii Europene, sunteţi un membru foarte valoros al NATO. Faptul că Mircea Geoană este numărul doi în NATO cred că este unul dintre cei mai bine plasaţi europeni într-o astfel de organizaţie internaţională importantă şi cred că este foarte important şi pentru colegii noştri vestici să aibă acest Centru într-o perspectivă est-europeană. De asemenea, şi faptul că nu aţi ezitat, n-aţi aşteptat până când se clarifică toate detaliile, ci aţi trecut la treabă. Cred că este foarte important să arăţi comportament de lider în astfel de situaţii, ceva ce voi aţi demonstrat clar şi de aceea, Centrul este aici şi voi vă ocupaţi de el, aţi pus la dispoziţie clădirea, am înţeles că vor fi 60-70 de oameni care vor lucra acolo, iar acum cred că ţine de noi, comunitatea euro-atlantică, să ne asigurăm că alţi experţi vor colabora îndeaproape cu voi, ca să arate liderilor cât de benefică este munca lor.

Când Ursula von der Leyen şi-a format echipa, m-a rugat să dezvolt capabilităţile strategice, pentru că a simţit că nu ar mai trebui să fim mereu surprinşi de crize. A fost una financiară, apoi una a migraţiei, apoi Covid-19, deci hai să facem tot ce putem mai bun, să lucrăm cu cele mai bune minţi pe care le avem în Europa şi să fim în stare să anticipăm puţin, să vedem puţin dincolo de orizont, ce este dincolo şi pur şi simplu să folosim asta pentru o rezistenţă mai bună şi o pregătire mai bună. De aceea cred că România a fost un candidat atât de bun, a oferit condiţii bune, dar mai ales s-a ocupat să înceapă treaba şi cred că uneori şi asta contează mult în acest tip de discuţii.

Ce îi trebuie Uniunii Europene ca să fie o superputere internațională

Uniunea Europeană se străduiește să își egaleze puterea economică pe care o are la nivel global cu cea politică. Știe toată lumea cât de importantă este contribuția Europei în multe dintre evoluțiile internaționale. Cu toate acestea, regula conform căreia în anumite decizii, inclusiv cele de politică externă, este nevoie ca toate cele 27 de state să fie de acord a afectat imaginea de superputere pe care UE vrea să o impună.

Cristina Cileacu: Europa vrea să fie o voce foarte puternică în politica externă, dar cum ştim, aceasta nu este încă o competenţă a Uniunii Europene. Cum poate fi rezolvat acest punct foarte important, din moment ce discutăm despre autonomie strategică şi rezilienţă?

Maroš Šefčovič: Cred că ar trebui să fim în stare să jucăm la un nivel mai înalt, pentru că suntem cea mai importantă piaţă comercială, nimeni nu pune la îndoială asta. Suntem o superputere a reglementărilor, dacă noi adoptăm nişte standarde, foarte repede devin standarde globale, pentru că sunt foarte pretenţioase şi cele mai bune. Suntem furnizorul numărul unu de ajutor pentru dezvoltare. Suntem singura economie majoră care este în stare să asigure vaccinuri în această perioadă dificilă şi am livrat mai mult de 200 de milioane. Dacă ne uităm la state mari, precum SUA sau Marea Britanie, nu au fost capabile să ofere vaccinuri şi statelor mai puţin dezvoltate. Ai perfectă dreptate, avem toate aceste ingrediente, putere economică, industrială, ca să fim mai puternici în relaţiile internaţionale, dar uneori ce lipseşte din aceste chestiuni strategice este consensul şi ca să fiu sincer, uneori durează prea mult timp să adoptăm o decizie, foarte des suntem incapabili să ajungem la o decizie din cauza regulii unanimităţii şi am lucrat şi la capacităţile naţionale, aşa că pot compara cum se iau deciziile când ai unanimitate şi cum este când ai o majoritate calificată. În mod categoric, majoritatea calificată este deseori un fel de factor care îi motivează şi pe diplomaţi să se uite la soluţiile comune. În cele din urmă se ajunge la consens, dar faptul că ştii că nu rămâi blocat într-o poziţie pentru că ai un argument solid, este o motivaţie foarte bună pentru a fi orientaţi mai mult spre acţiune.

Cristina Cileacu: Şi care sunt şansele ca UE să treacă la votul majorităţii, în locul unanimităţii?

Maroš Šefčovič: Cred că avem deja o dispoziţie de tratat pentru asta. Când am negociat Tratatul de la Lisabona a fost un articol foarte important, o aşa-numită „pasarelă” -  acesta este un cuvânt în „bruxelleză” pentru punţile de tranziţie - care ar permite unui vot unanim să decidă pentru sancţiuni, în domenii cum ar fi de pildă încălcarea drepturilor omului, dar pentru care în viitor să putem vota şi cu majoritate calificată. Deci avem deja o dispoziție din tratat să facem asta, dar desigur, ar fi important să ajungem la această decizie şi cred că ce ar fi important este să începem cu zone unde nu avem prea multe controverse sau unde suntem toţi de acord că putem face lucruri bune. Sunt multe astfel de domenii şi de aceea, noi, în Comisia Europeană, ne uităm la cum putem propune ca aceste măsuri să fie implementate şi cred că vom primi un ajutor suplimentar din concluziile Conferinţei despre Viitorul Europei, pe care abia am început-o. Când mă uit la toate contribuţiile de până acum, multe sunt despre cum Europa poate fi mai orientată spre acţiune, cum Europa poate adopta deciziile mai rapid, cum putem să ne potrivim puterea economică cu influenţa şi impactul politic şi în mod clar, trecerea de la votul unanim la votul majorităţii, această construcţie graduală pe care să o facem până când ne obişnuim, astfel încât statele membre să nu devină anxioase din această cauză, este cea mai bună cale.

Planurile UE pentru Rusia și China

China și Rusia sunt de departe cele două nuci tari pentru lumea democrațiilor: prea mari ca să le poți ignora și oricum nu vrea nimeni să facă asta, prea dificile ca să ai cu ele relații bazate pe încredere. Prin urmare, este nevoie de de o atitudine nouă în abordarea lucrului cu cele două puteri.

Cristina Cileacu: Ce faceţi cu Rusia şi China, pentru că aceste două ţări nu sunt nici aliaţi, nici duşmani ai Uniunii Europene, dar în acelaşi timp joacă mai mult după regulile lor şi mai puţin după regulile internaţionale. Care sunt planurile pe termen lung, dacă tot vorbim despre termene lungi?

Maroš Šefčovič: Aş începe cu China. Am pregătit acum mult timp, în mandatul Comisiei von der Leyen, o perspectivă strategică pentru relaţiile cu China şi am categorizat China ca pe un aliat foarte util, de exemplu în domeniul schimbărilor climatice, este un competitor feroce în comerţul internaţional şi este un rival în ceea ce priveşte felul în care ne guvernăm şi cel în care înţelegem drepturile omului. Ştim că partenerii noştri chinezi nu agreează în mod special ultima categorie, dar din păcate trebuie să spun că noi am avut dreptate şi am văzut că în ultimele luni o escaladare a tensiunilor dintre China şi Uniunea Europeană şi este păcat să vedem asta, pentru că am negociat timp de şapte ani tratatul pentru investiţii, dar cum poţi să ceri Parlamentului European să îşi dea acordul, dacă tu pui membri ai Parlamentului European pe lista neagră? Este o situaţie nefericită, pentru că acest acord atingea multe aspecte, pe care le-am discutat şi eu cu liderii chinezi, când am fost acolo la summitul Belt and Roads (n.r. Centura şi Drumuri), iar pledoaria mea pentru gazdele chineze a fost că ceea ce aşteptăm şi vrem de la ei este să trateze companiile europene din China aşa cum tratăm noi companiile chineze în Europa, doar să avem acelaşi tratament, iar negocierile pentru accesul la piaţă, transferul tehnologic, protecţia investiţiilor şi multe alte lucruri presante, pe care le-am trecut în acordul de principiu. Dar acum, din cauza realităţilor politice, nu văd cum am putea trece asta prin Parlamentul European, în viitorul apropiat, din cauza situaţiei.

În ceea ce priveşte Rusia, din păcate, legătura trece printr-o perioadă dificilă. Rusia este clar o provocare strategică pentru Uniunea Europeană, avem multe interdependenţe, dacă vorbim despre resursele energetice, dar acum aş spune că totul este pus în umbră de tensiunile politice şi de aceea, discuţiile dintre noi sunt foarte limitate şi cred că pentru noi este dificil să ne detaşăm de aceste principii de bază şi de aceea cred că din păcate, nu cred că se va schimba ceva semnificativ în curând.

Cristina Cileacu: Nici măcar după întâlnirea lui Joe Biden cu omologul său rus?

Maroš Šefčovič: Deseori, când lucrezi în diplomația internațională trebuie să rămâi optimist profesionist și cred că, aș spune că aceasta este natura mea diplomatică, eu prefer să vorbesc în loc de să nu vorbesc. Noi am făcut tot ce am putut, la nivelul liderilor UE, ca să găsim ceea ce avem în comun, dar și aici, trecerea pe lista neagră a oamenilor din Uniunea Europeană nu ajută acest context.

PNRR-urile, sub lupa Comisiei Europene

Cum facem o Europa digitală, în care să trăim mai bine și cu mai mult respect pentru natură? Comisia Europeană a cerut guvernelor celor 27 de state membre propuneri pentru Planurile Naționale de Redresare și Reziliență. Acestea au ajuns deja la Bruxelles, vor fi analizate și se va decide ce mai are de făcut fiecare țară pentru ca planul mai mare european să iasă așa cum a fost gândit.

Cristina Cileacu: Ultima întrebare: din moment ce am început cu autonomia strategică și ați folosit și cuvântul reziliență de asemenea, înțeleg guvernele naționale ce vrea Comisia Europeană legat de digitalizare și mediu, pentru că să cumperi calculatoare nu înseamnă digitalizare și reciclarea nu este suficientă pentru o viață „verde”.

Maroš Šefčovič: Cred că toți învățăm, acest proces este destul de profund și acum 10 zile, datorită președinției portugheze a Uniunii Europene, și le mulțumesc foarte mult că am stabilit o rețea de ministere pentru viitor, unde vom discuta chestiuni precum reziliența, autonomia strategică, și am prezentat acolo un tablou al rezilienței, unde am punctat aceste sectoare: mediu, digital, societate, geopolitică și putem folosi diferite seturi de date pentru a arăta ce înseamnă și ce avem de îmbunătățit. Pentru că ai perfectă dreptate, să ai un calculator nu înseamnă că ești digitalizat. Trebuie să ai abilități, trebuie să ai cunoștințe, sistem și cred că este foarte important, mai ales pentru cei tineri, viitorul democrațiilor noastre, acești nativi digitali vor dobândi și gândirea critică. Nu tot ce este trimis pe ecrane de algoritmi este și adevărat. Trebuie să ajustăm felul în care predăm elevilor, să-i facem să perceapă informația mai devreme, pentru că sunt de mare ajutor calculatoarele, dar cum am văzut această bulă periculoasă a știrilor false poate dăuna procesului democratic.

Cristina Cileacu: Maroš Šefčovič, vicepreședintele Comisiei Europene, vă mulțumesc pentru acest interviu foarte optimist.

• Etichete:
• pasaport diplomatic
• uniunea europeana
• comisia europeana
• maros sefcovic
• pnrr

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei