Analiză Relația lui Elon Musk cu Vladimir Putin reînvie o tradiție americană îngrijorătoare. „Este el prea mare pentru a eșua?”
În trecut, magnații au avut probleme pentru că și-au condus propria politică externă, diferită de cea oficială, a statului, iar Elon Musk tocmai s-a propulsat într-o companie istorică tulburătoare, scrie Politico, într-un material care pleacă de la articolul de vineri, din Wall Street Journal (WSJ), care a dezvăluit că șeful Tesla, SpaceX, X și cel mai bogat om din lume a fost în secret în contact regulat cu președintele rus Vladimir Putin în ultimii doi ani.
Elon Musk s-ar putea prezenta americanilor drept un avatar al viitorului, electrificând industria auto și conducând oamenii către un viitor SF pe Marte. Dar modul în care se raportează la geopolitică are ecouri tulburătoare în trecutul Americii, punându-l în compania unor personalități din lumea afacerilor ale căror aventuri internaționale au reprezentat aproape întotdeauna o pată neagră în dosarele lor istorice.
Uneori, guvernul a fost capabil să le țină în frâu. De data aceasta, s-ar putea să nu mai fie posibil.
Diplomații experimentați și „câinii de pază” ai guvernului au fost îngroziți de raportul privind relația lui Musk cu Putin, în special având în vedere posibila numire a lui Musk într-un rol ambiguu, dar cuprinzător, într-o a doua administrație Trump.
Este inevitabil ca liderii afacerilor internaționale să aibă contacte cu lideri străini, a declarat Richard Stengel, subsecretar de stat pentru diplomație publică și afaceri publice în timpul președintelui Barack Obama.
Cu toate acestea, relația lui Musk cu un paria global precum Putin comportă un alt nivel de risc.
„Aceasta în special este mult mai sinistră”, a declarat Stengel, care a numit raportul conform căruia Putin l-a implorat pe Musk să nu activeze serviciul Starlink deasupra Taiwanului ca o favoare pentru președintele chinez Xi Jinping „o afacere foarte riscantă”.
Aceasta ar putea fi o încălcare a normelor pentru un CEO contemporan, dar mișcarea lui Musk are un precedent clar în comportamentul magnaților dintr-o altă generație, ale căror imperii vaste și orgolii supradimensionate i-au determinat să își scrie propriile scenarii pe scena globală.
„Averea lui Musk este imensă în raport cu standardele istorice, comparabilă cu cea a lui Carnegie și Rockefeller, astfel încât nu există prea multe puncte de comparație”, a declarat Mark Wilson, profesor de istorie la Universitatea din Carolina de Nord, Charlotte.
Folosirea de către Musk a imperiului său de afaceri pentru a cultiva legături strânse cu un dictator brutal amintește, de fapt, de un Rockefeller - David, șeful a ceea ce se numea pe atunci Chase Manhattan Corporation (și mai târziu al Consiliului pentru Relații Externe), care în anii 1970 a încercat să se înțeleagă cu șahul destituit al Iranului și cu autorii Revoluției Culturale Chineze.
Apoi mai este Henry Ford, constructorul auto care a schimbat paradigma și cu care Musk este cel mai des comparat. Înainte ca Ford să devină imaginea izolaționismului din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, el s-a îmbarcat în 1915 într-o misiune personală nefericită la bordul „navei păcii” pentru a opri Primul Război Mondial - un efort nesusținut și nealiniat cu administrația președintelui Woodrow Wilson, care a auzit argumentele lui Ford pentru acest efort, dar a refuzat să îl sponsorizeze.
„Toți impostorii și nebunii din țară doreau să se urce pe acel vas”, a notat la acea vreme un reporter de la Brooklyn Eagle. În cele din urmă, Ford a renunțat la călătorie din teamă pentru reputația companiei sale, dar a rămas activ în politica anti-război, conducând pentru o perioadă Comitetul izolaționist America First.
Un model pare să fie acela că mogulii nu au o păroblemă în a sta de vorbă cu dictatorii dacă acest lucru previne un conflict. Se știe că Ford a primit emisari și premii din partea Germaniei naziste. În 1934, William Randolph Hearst l-a vizitat pe Hitler la Berlin, într-o încercare nebunească de a transmite liderului său opiniile americane despre regimul nazist.
Conform raportului WSJ, Musk a cultivat o relație personală directă cu unul dintre puținii lideri mondiali de pe lista neagră a Departamentului Trezoreriei, pe care Putin se află alături de Kim Jong Un din Coreea de Nord și Bashar al-Assad din Siria.
Indiferent de simpatiile lor ideologice față de măcelarii istoriei, eforturile lui Ford, Hearst și Musk împărtășesc convingerea că oamenii nemiloși cu obiective geopolitice ambițioase și complexe pot fi liniștiți dacă ar sta de vorbă. Este o viziune asupra lumii pe care numai un om care nu este obișnuit să audă cuvântul „nu” o poate îmbrățișa, ca atunci când Ross Perot a lansat o misiune nebunească de a-l trimite pe mercenarul Bo Gritz în Asia de Sud-Est pentru a „salva” prizonierii de război din războiul din Vietnam.
Este, de asemenea, una dintre principalele critici ale abordării lui Donald Trump în materie de politică externă.
Uneori pot exista reacții negative. Ross Perot nu a discutat cu dictatorii, dar munca sa pe cont propriu a înfuriat administrația Reagan - și doar câteva luni mai târziu, armata a anulat un contract masiv cu compania sa, Electronic Data Systems.
Pentru Musk, nu este clar dacă acest tip de repercusiuni este posibil. La acea vreme, existau o mulțime de firme de tehnologie a informației care să compenseze contractele lui Perot. Dar există o singură companie cu dimensiunea și expertiza necesare pentru a lansa misiuni către Stația Spațială Internațională, pentru a furniza acces la internet prin satelit în zone de război cruciale la nivel mondial și pentru a deschide noi drumuri prin lansarea primei rachete reutilizabile a omenirii. Iar Musk o controlează.
Acest lucru înseamnă că guvernul american se află într-o poziție mult mai delicată decât a fost cu oricare dintre acești moguli din trecut pentru a pune o lesă pe diplomația sa individuală. Un purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat pentru Wall Street Journal: „Nu facem comentarii cu privire la autorizația, revizuirea sau statutul de securitate al niciunui individ sau cu privire la chestiuni legate de politica de securitate a personalului în contextul rapoartelor referitoare la acțiunile oricărui individ”.
„Dacă ar fi fost vorba de orice alt contractant, ar fi fost analizat de agenție ... dar întrebarea cu privire la Musk este, este el «prea mare pentru a eșua?»”, a întrebat fostul subsecretar de stat Stengel.
În conformitate cu obsesia fostului președinte Donald Trump pentru economia sfârșitului de secol, Musk ar putea împinge America către un nou retro-futurism: lumea lui Ford și Hearst care curtează liber unii dintre cei mai răi dușmani ai Americii, cu un guvern neputincios să îi țină în frâu și doar viziunile personale asupra lumii și conștiințele lor să dicteze termenii acestor relații.
Editor : B.E.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News