Diplomat american: Suntem îngrijorați. Rusia are o strategie sofisticată țintită spre România

Știrile false ne schimbă, afectează felul în care trăim și relaționăm cu semenii, ne provoacă stări emoționale puternice și nefavorabile și ajung să ne determine să nu mai comunicăm cu cei care nu sunt de acord cu noi. Pe scurt, provoacă diviziune. Cine are interes să controleze populația prin aceste metode și de ce sunt acuzați de fiecare dată jurnaliștii pentru ceea ce nu merge bine în lume? „Moscova are abilitatea de a ţinti anumite ţări, cu anumite mesaje de propagandă, mesaje false, croite separat pentru fiecare stat. Ce vei descoperi, auzi sau detecta în România nu va fi la fel cu ceea ce poţi găsi la unul dintre vecinii voştri, cum este Bulgaria”. Declarația a fost făcută de consilierul politic al Ambasadei SUA la București, David Schlaefer, într-un interviu acordat emisiunii „Pașaport diplomatic”.

Titluri de articole care anunţă confruntări iminente şi fapte greu de imaginat au umplut internetul şi oamenii le citesc pe nerăsuflate. Informaţia, care se rostogoleşte cu prea multă uşurinţă, atinge emoţia publicului şi îl face să uite de raţiune. Minciuna împachetată în cuvinte alarmante stârneşte reacţii rapide şi destul de puţini îşi mai pun problema dacă ceea ce văd şi aud este adevărat. Maşinăria de ştiri false are un singur scop: să ne facă pe toţi să ne pierdem încrederea în ceilalţi, iar fără încredere nu mai poţi construi nimic şi devii sclavul celui care te alimentează cu minciuni.

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Ştirile false nu sunt un concept nou, sunt doar un nume nou, pentru că sunt ştiri false de când există media, de când se transmite informaţia de la un om la altul. Dar, credeţi că după ultimele evenimente din toată lumea, oamenii au înţeles că ar fi cazul să respecte mai mult media clasică?

David Schlaefer, consilier politic al Ambasadei SUA la București: Creşterea a ceea ce numim ştiri false sau dezinformare este foarte mult condusă de revoluţia în comunicare şi tehnologie, de internet, de platformele mari de reţele de socializare, oricare ar fi ele, Facebook, Twitter etc. Aşa că este clar o legătură acolo, pentru că tehnologia tinde să se „conformeze” acestor reacţii imediate, guvernelor, indivizilor, surselor de media, să nu fie atribuită şi să fie capabilă să lucreze aproape clandestin, într-o oarecare măsură, aşa că eu cred că ai dreptate, probabil că este o mai mare apreciere şi recunoaştere a presei clasice şi de asemenea, vorbim despre o perioadă care era destul de recentă, 10-20 de ani, când ciclul de ştiri nu era atât de rapid, iar media tradiţională, cea clasică, era capabilă să îşi facă treaba într-o manieră mai aplicată. Era capabilă să confirme surse, să se documenteze, să investigheze, înainte ca un subiect să apară, acest gen de lucruri, ceva făcut de toate trusturile de presă tradiţionale sau clasice, cum le-ai spus tu. În cazul reţelelor de socializare se lucrează sub presiune foarte mare, din cauza acestui ciclu de ştiri foarte rapid. Scot ştiri şi informaţii rapid, reacţionează foarte-foarte repede şi asta înseamnă că nu au timp suficient sau nu îşi acordă suficient timp să facă acest gen de verificări, ceva ce publicul speră să vadă.

Cristina Cileacu: Cum putem avea încredere în ceva ce nu este verificat, credeţi că oamenii vor învăţa vreodată această lecţie?

David Schlaefer: Cred că este dificil să înveţe, cred că am început deja să învăţăm lecţia chiar acum, dar cred că doar în ultimii câţiva ani, dacă vrem să vorbim despre o scară mare sau chiar despre eforturi strategice care să transmită un mesaj de dezinformare şi ştiri false pentru un scop politic sau un scop strategic mai mare, într-o manieră greşită, rău intenţionată, negativă, deci, abia în ultimii ani am devenit conştienţi de problemă, cred că am devenit mai buni la identificat problema când o vedem, chiar şi la categorisirea diferitelor feluri de ştiri false şi dezinformare, propagandă, cum spuneam până acum, propagandă politică. Cred că următorul pas, totuşi, este să facem ceea ce ai sugerat tu, adică să dezvoltăm metode mai bune şi noi consumatorii de media, şi jurnaliştii, cum eşti tu, dar şi societatea civilă, ONG-urile, guvernele şi toţi ceilalţi, ca să fim mai buni la a răspunde provocării şi la crearea unei rezistenţe în faţa acestei dinamici, să ne dăm seama că ok, ştim că se întâmplă acum ceva şi putem să vedem, dar ce putem face legat de acest lucru şi cum putem vedea impactul asupra vieţilor noastre politice, sociale, culturale? Cred că aceasta este un lucru foarte dificil de făcut, din cauza tehnologiei şi a ceea ce am discutat mai devreme. Dar, cred că acesta este pasul următor pentru fiecare dintre noi.

Cristina Cileacu: Rusia este una dintre ţările cele mai acuzate de interferenţe în diferite domenii, în toată lumea, nu doar în Europa şi SUA, de exemplu. Dar este de fiecare dată Rusia în spatele ştirilor false?

David Schlaefer: Nu cred că este mereu Rusia, cred că am văzut şi alte state, putem menţiona de pildă Coreea de Nord, cred că sunt preocupări legate de China şi ar putea fi şi alţii, deci din păcate, nu este doar Rusia implicată, dar ţările care au tehnologia necesară şi capacitatea de a profita de avantajul acestor oportunităţi noi, de reţelele de socializare şi îşi permit în special lucrul acesta, atunci vor face asta. Vor folosi aceste platforme noi ca pe o cale de a-şi proiecta puterea, un fel de putere mai blândă aş spune. În mod normal, când vorbim despre puterea blândă (soft power) ne gândim la evenimente culturale, grupuri muzicale, balet etc. Dar acest tip de putere hibridă, aşa cum îi spunem noi, îmbină conceptele de putere blândă şi putere dură (hard power) şi în mod sigur va fi folosită ca o armă, într-o anume măsură, de anumite ţări şi anumiţi actori.

Cristina Cileacu: Puteţi fi mai clar, daţi-mi câteva exemple. Ce va obţine Rusia sau China sau Iran sau cineva care are acest gen de tehnologie, dacă manipulează oamenii, nu contează ce naţiune, prin ştiri false?

Strategiile Rusiei în România

David Schlaefer: Este o întrebare foarte bună şi aş vrea să dau un răspuns foarte concret şi vreau să mă concentrez pe Rusia, pentru că aceasta este preocuparea SUA, dar şi a României şi a acestei părţi a lumii. Este cu siguranţă o preocupare majoră pentru ambasada noastră din Bucureşti şi ce credem că observăm de-a lungul ultimilor câţiva ani este o încercare strategică a Rusiei să influenţeze atât politica actuală din Europa de Est, sau în Europa, ca întreg, dar nu doar asta, ci şi să slăbească ţările în anumite privinţe, pe termen mai lung. Să vă explic mai elaborat ce vreau să spun.

Suntem foarte preocupaţi de încercările Rusiei în România de a crea un fel de idee, prin propagandă, cu ajutorul platformelor tradiţionale, ca Sputnik şi altele, dar şi prin video-uri care devin virale, dar nu sunt atribuite nimănui, postări virale pe reţelele de socializare, care sunt făcute ca să slăbească România, ca ţară, de a crea divizări la nivelul societăţii româneşti şi în mod special, să creeze separare de percepţii între România şi partenerii ei din Vest, să slăbească relaţia transatlantică dintre România şi SUA, dar şi să slăbească afilierea României cu alţi membri UE, ca ţară membră, chiar şi cu NATO, şi să facă aceste lucruri în interesul politicii externe a Moscovei, ca opoziţie la interesul legitim al României. Cred că este un exemplu concret al felului în care tindem să vedem aceste lucruri.

În timp real, putem vedea eforturile Rusiei de a manipula alegeri şi asta nu înseamnă că se vor strădui să aleagă un anume candidat, ci înseamnă să creeze mai multă diviziune în timpul ciclului electoral, să încerce să facă oamenii să fie mai puţin încrezători în instituţiile lor, în sistemul lor electoral etc. Cred că am văzut acest lucru în SUA, toată lumea ştie asta, a fost o încercare reală din partea Rusiei să se amestece în alegerile americane şi nu era din cauză de un anume candidat, ci pentru a face întregul sistem pe care îl avem să fie pus sub semnul întrebării astfel încât încrederea Americii în sistemul electoral să se erodeze. Deci, acesta este doar un exemplu de strategie în timp real pe care Rusia o are.

Altă strategie la care mă pot referi este pe termen lung, de promovare a unor poveşti, un anume conţinut etc, de-a lungul unei perioade lungi de timp, care ţintesc tinerii, în mod special, pentru că memoria lor nu se întinde atât de mult, nu erau pe vremea lui Ceauşescu sau erau copii poate la acel moment, nu au trăit experienţele acelor vremuri sau cele de imediat după Revoluţie, aşa că pot fi mai susceptibili la acest gen de mesaje, iar acestea ar fi: „România chiar are mai multe în comun cu Rusia sau cu alte ţări din Est decât are cu partenerii şi aliaţii săi din alte zone din afara Europei Centrale sau de Est. Avem o cultură la fel de conservatoare, afinităţi religioase, lucruri de acelaşi fel etc.” Acestea sunt toate lucruri bune, pozitive, ar trebui să fie exemple din zone pe care le putem sărbători, toate aceste legături pe care le are România cu ţări precum Rusia sau alte ţări, dar în schimb, sunt transformate în ceva negativ, în loc să fie ceva pozitiv, demn de a fi sărbătorit, este schimbat, astfel încât, aceste lucruri bune devin un instrument care încearcă să îndepărteze România de Vest: „chiar nu aveţi la fel de multe în comun cu americanii, chiar nu aveţi prea multe în comun cu alţi europeni din Vest, chiar nu aveţi ce să căutaţi în această comunitate de naţiuni”.

Noi suntem îngrijoraţi că de-a lungul timpului acest gen de mesaj poate fi unul foarte periculos, unul care erodează şi care ameninţă pe termen lung legăturile României cu Vestul. Asta nu înseamnă că România va ieşi din UE sau ceva de genul, bineînţeles că nu, dar cred că ceea ce poate însemna este că legăturile şi sentimentele pe care oamenii le au despre aceste legături pot fi slăbite. Acest lucru slăbeşte România ca ţară, face mai dificile interacţiunile efective ale României cu partenerii şi aliaţii săi, care vor ca ea să fie puternică, precum SUA, precum Europa de Vest şi aceasta este o preocupare semnificativă pe care o avem şi de acum înainte.

Mesaje croite separat pentru fiecare țară

Cristina Cileacu: România şi românii, dacă ne uităm acum la noi în UE, suntem cei mai pro-NATO, cei mai pro-UE. Pe măsură ce observaţi aceste lucruri care se întâmplă, vedeţi şi rezultate pe care le obţine Rusia din acest punct de vedere pe care tocmai l-aţi explicat?

David Schlaefer: Nu ştiu dacă putem spune care sunt aceste rezultate, mai ales că dinamica pe care am descris-o este una pe termen lung, dar ce pot spune acum este că încercarea are loc. Se poate vedea. Observăm o creştere a poveştilor, care devin virale, videouri virale, cum ziceam mai devreme le putem aşeza pe categorii, pe diferite tipuri de mesaje, de discurs şi credem că vedem o strategie foarte sofisticată care este ţintită spre România. Aceasta este una dintre principalele preocupări ale SUA, acest război hibrid în care guvernul rus pare să fie implicat, prin care vrea să aducă separare la nivelul oamenilor. Este o strategie foarte sofisticată, pentru că se pare că Moscova are abilitatea de a ţini anumite ţări cu anumite mesaje de propagandă, mesaje false, croite separat pentru fiecare ţară. Ce vei descoperi, auzi sau detecta în România nu va fi la fel cu ceea ce puteţi găsi la unul dintre vecinii voştri, cum este Bulgaria. Nu va fi acelaşi lucru. La fel cu ţările baltice, Letonia să spunem, unde este o populaţie numeroasă care vorbeşte rusă, nu va fi la fel ceea ce citiţi aici cu ce se poate citi în Finlanda, pe flancul nordic, la polul opus României, din punct de vedere geografic. Sunt mesaje sofisticate şi foarte individualizate pentru fiecare ţară în parte. Iar acest lucru arată flexibilitate şi adaptabilitate mari legate de mesajele care apar de la Moscova şi aceasta este o cauză de îngrijorare din partea noastră.

Cristina Cileacu: Dar suntem siguri că este de fiecare dată Rusia? Repet întrebarea, pentru că vă pot da exemplul Cambridge Analytica, care a fost o companie britanică, care a folosit aceleaşi ştiri false ca să facă foarte mulţi bani, deci cred că oricine are tehnologia se poate transforma într-un motor de ştiri false, ca să dezmembreze o ţară sau să preia controlul asupra unor evenimente sau cine mai ştie ce. Deci, cum putem fi atât de siguri că este Rusia, în cazul României?

De ce Rusia este principala zonă de îngrijorare a americanilor în România

David Schlaefer: Nu cred că este doar Rusia în mod excepţional şi sunt de acord cu tine, ai perfectă dreptate, poţi avea alte ţări, pot fi actori independenţi, care sunt implicaţi în asta pentru profit sau alte motivaţii, deci nu contest nimic din toate acestea. M-am concentrat mai ales pe Rusia, pentru că din perspectiva SUA, este principala noastră zonă de îngrijorare, aici, în România. Suntem preocupaţi de ceea ce se întâmplă în Europa de Est şi zona Mării Negre, în câteva zile se fac 5 ani de când Rusia a anexat ilegal Crimeea, putem să ne amintim şi de intervenţia în Georgia, de acum mai bine de 10 ani, toţi ştim ce se întâmplă în regiunea Donbas, chiar acum, destul de recent am avut o situaţie în Marea Azov, în strâmtoarea Kerci, deci se văd aceste strategii combinate, să spunem, de acţiuni militare, promovare a violenţei, de destabilizare în toată zona Mării Negre şi a vecinătăţii României, alături de această ofensivă de propagandă despre care am vorbit, acest gen de război informaţional hibrid.

Nu credem că aceste lucruri există aşa, în vid, credem că este o strategie făcută în mod conştient ca să destabilizeze această regiune şi această parte din lume, de aceea, preocupările noastre sunt legate în principal de Rusia. Dar punctul tău de vedere este binevenit. Nu sunt un expert în lucrurile pe care le-ai menţionat, ştiu cazul Cambridge Analytica, am citit despre el şi este fascinant. Nu sunt expert în aceste domenii, dar ai perfectă dreptate când spui că sunt şi alţi jucători în teren. Se schimbă şi evoluează încontinuu şi devine mai provocator să încerci să-ţi dai seama, atunci când descoperi ceva care arată ciudat, cine este în spatele lui, de unde vine şi care este scopul, intenţia sau menirea acelei ştiri false, acelei dezinformări.

Ce putem face pentru a construi rezistența la știri false

Cristina Cileacu: Dacă ne uităm acum la România, vedem că presa devine mai slabă. Cum putem lupta împotriva unei strategii atât de complexe, pe care aţi descris-o, pe care o derulează Rusia sau oricine altcineva, cu dezinformări şi manipulări, dacă nu avem o presă puternică?

David Schlaefer: Este o întrebare foarte bună. Cred că avem de îndeplinit o condiţie pentru a fi mai rezistenţi şi pentru a putea să ne apărăm, ca indivizi, comunităţi, societăţi, împotriva acestei dinamici: este nevoie de o presă foarte puternică şi foarte independentă. Nu sunt un expert în media din România, dar cred că în general, jurnaliştii români, cei americani, jurnaliştii din toată Europa pot beneficia de multe sesiuni de pregătire şi instrumente. Cred că aceasta este o metodă excelentă să construim rezistenţă. Cred că fix ce facem noi acum este parte din acest proces. Corect? Pur şi simplu discutăm subiectul în mod deschis, vorbim despre el, oamenii ne vor asculta, vor vedea acest interviu la televizor, pe un podcast sau ceva asemănător, atât jurnaliştii, cât şi cetăţenii obişnuiţi şi le va da ceva de gândit. Şi poate le va da şi un moment de respiro, când vor lucra ca jurnalişti sau când sunt doar consumatori de ştiri şi informaţii, şi descoperă ceva care pur şi simplu nu pare a fi în ordine, ci pare a fi o chestiune exagerată sau pare a fi ceva făcut în mod intenţionat să provoace o emoţie puternică, să separe oamenii, iar în circumstanţe de acest gen, oamenii vor fi puţin mai „echipaţi” să vadă ceva, să detecteze şi apoi să oprească perpetuarea, prin a nu da share, prin a fi mai sceptici, prin a confirma povestea înainte de a o retransmite sau a o republica într-un fel. Cred că acestea sunt lecţii la care putem lucra împreună, dar suntem într-un stadiu incipient în acest moment.

• Etichete:
• rusia
• propaganda
• dezinformare
• ambasada sua bucuresti
• stiri false
• fake news
• david schlaefer

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei