Klaus Iohannis la Casa Albă. Care ar putea fi partea sensibilă a vizitei (comentariu Business Club)
Preşedintele Klaus Iohannis va face peste două săptămâni o vizită în America, la Casa Albă, la invitaţia preşedintelui Statelor Unite. E a doua vizită în doi ani, iar precedenta, din 2017, a fost prima a unui lider dintr-o ţară central şi est-europeană. Deci, numai bile albe, plus că e o vizită care dă bine şi în campania electorală: e o validare.
Circul continuă în Parlament: Becali spune cum a făcut facultatea fără prezență. Șoșoacă jignește jurnaliștii. AUR îl atacă pe Iohannis
Iohannis: Nici CSAT, nici un serviciu nu poate să înceapă să spioneze proprii politicieni
Iohannis spune că alegerile prezidențiale ar trebui organizate „destul de repede”
Condițiile în care Klaus Iohannis ar demisiona din funcție. Ce a răspuns președintele
Horațiu Potra, amenințare voalată la adresa lui Iohannis. „Veneam la un profesor de fizică, îi dădeam un test”
Kelemen Hunor nu vrea prelungirea mandatului lui Iohannis: Următorul șef al Senatului trebuia sa preia atribuțiile prezidențiale
Iohannis a anunțat cât timp va rămâne președinte și a explicat ce urmează în situația „nemaiîntâlnită”. „România e o țară democrată””
Elena Lasconi, apel la Klaus Iohannis: „Să descretizeze acele informații importante. E vorba de influența Rusiei”
Alegeri parlamentare 2024. Iohannis a votat pentru „o Românie europeană”: Ca să rămânem așa, trebuie să votăm așa
Dar dacă lucrurile nu sunt atât de luminoase? Comunicatul Casei Albe transmite că temele de discuţie sunt parteneriatul strategic şi parteneriatul energetic. Ei, partea asta a doua e sensibilă şi este posibil ca măcar într-o anumită măsură să fie vorba de o convocare pentru nişte explicaţii şi pentru găsirea unor soluţii.
Să ne uităm puţin la context... Exxon vrea să se retragă total sau măcar parţial din Marea Neagră, prin vânzarea unei participaţii la perimetrul pe care îl are în concesiune cu Petrom. A recunoscut-o şi oficial, după ce era doar la nivel de zvon în piaţă. Decizia de investiţii a fost amânată din cauza legislaţiei restrictive, iar atitudinea grupului american arată că de fapt, a ajuns la capătul răbdării. Prin legea offshore sunt descurajate investiţiile, pentru că deducerile sunt restricţionate, iar amortizarea devine problematică.
Iar bomboana pe colivă este preţul plafonat al gazelor naturale până în 2022 impus de guvern.
Proiectele, în cea mai mare parte, sunt blocate în aşteptarea unor vremuri mai bune. Vremuri pe care Exxon le vrea cât mai apropiate - şi atunci, cu ameninţarea ieşirii, pune presiune - sau pe care nu le vede şi pur şi simplu îşi face exitul. Asta e una dintre probleme.
A doua ar fi că tocmai pe celălalt mal al Atlanticului, Viktor Orban şi ministrul său de externe s-au plâns că România nu dezvoltă zăcămintele de gaze din Marea Neagră ca să le dea Ungariei. Şi ca să fie convingători, au pronunţat cuvintele magice pentru americani: reducem dependenţa faţă de Rusia.
Sunt vorbe doar pentru urechile americane, pentru că Budapesta are o relaţie amicală cu Moscova şi ar putea fi chiar suspiciuni de „romance” între Orban şi Putin. Dar Ungaria ar vrea să devină traderul gazelor din Marea Neagră şi a ce urmează să vină prin conducta BRUA. O conductă pe care nu a dus-o pe traseul ei iniţial şi de fapt îşi urmăreşte interesele proprii, nu cele strategice. Dar acestea sunt amănunte ştiute de noi, pe aici, în America ajunge doar ideea generală, cea cu Rusia. Parţial adevărată.
Blocarea proiectelor din Marea Neagră prin legislaţie oferă un avantaj Rusiei. Nu va exista un concurent pe piaţa regională. Consumul intern de gaze nu poate atrage toată producţia, va exista export şi chiar poate fi un ghimpe pentru Rusia, care foloseşte gazul inclusiv ca armă geopolitică.
Şi din plafonarea preţului la gaze a câştigat tot Rusia. Importurile au crescut de aproape cinci ori pentru că producătorii interni, pe lângă ce sunt obligaţi să dea pe piaţa reglementată, preferă să înmagazineze şi să vîndă la iarnă, iar într-un astfel de context, gazul de pe piaţa spot s-a scumpit peste nivelul celui din import.
Acestea sunt aberaţiile apărute când statul intervine cu reguli nepotrivite în piaţa liberă. Toate, venite din modificărea interesată a legislaţiei.
Desigur, nu au fost decizii luate la nivel de preşedinte, au aparţinut Guvernului şi de fapt anumitor minţi din spatele guvernului, a căror influenţă a dispărut acum. Dar acolo, în America, e vorba de România ca un tot, nu contează că avem un regim de coabitare dificil.
Poate fi si o parte bună, totuşi. Ca presiunea americană să forţeze îndreptarea legilor, astfel încât acele resurse să fie într-un final exploatate şi să ofere un beneficiu României.
Editare web: Luana Păvălucă
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News