Obiectele comuniste considerate kitsch astăzi care încă se regăsesc în casele românilor: punga cu pungi și alte lucruri inutile

Bibelouri, mileuri, peşte de sticlă şi animale din porţelan. Bine aţi (re)venit în comunism! Obiecte considerate astăzi kitsch, înainte de 1990 erau puse la loc de cinste în casele românilor. 30 de ani mai târziu, multe dintre locuinţele românilor sunt o „oază” nefericită cu... de toate. Nu lipsesc dulapurile ticsite cu lucruri nefolositoare, punga cu pungi şi lucrurile înghesuite în debarale. Iar dacă în perioada comunistă oamenii făceau cozi la lapte, astăzi cozile s-au mutat la cabina de probă din mall-uri. Asta pentru că libertatea a adus cu ea o poftă mare de a consuma cât mai mult şi cât mai ieftin. Practic, nefericirea şi lipsurile de dinainte de revoluţie şi-au găsit răzbunarea în abundenţa de produse de după, iar românii s-au ghidat după un motto clar: consum, deci exist!

„Din păcate încă trăim ca şi cum am fi încorsetaţi. Încă trăim ca şi cum nu am avea suficient acces la mâncare, la obiecte, la haine, la lucruri şi atunci când avem acces la ele, avem tendinţa de a supracompensa, avem tendinţa de a cumpăra mai mult decât e nevoie şi asta cred din cauza faptului că există o mare confuzie între goana după fericire şi goana după a avea lucruri, obiecte şi românii au impresia că mai mult din punctul ăsta de vedere înseamnă mai bine. Adevărul e că ne prindem într-o capcană a neîndestulării în care pedalăm precum hârciogul în rotiţa lui”, spune Gaspar Gyorgy, psihoterapeut.

„Avem încă acele case ticsite de obiecte de care uneori uităm probabil moştenire din comunism. Avem obsesia asta de a colecţiona la nesfârşit”, spune Anabella Costache, reprezentant ONG.

„Avem foarte multe obiecte inutile, foarte multe lucruri pe care nu le mai folosim şi care doar sunt depozitate în diferite spaţii ale locuinţei. Dacă e să ne uităm la cum trăiesc oamenii, la câte obiecte folosesc, de exemplu, în decursul unui an de zile, vom vedea că nici 40% din lucrurile sau bunurile pe care le avem nu sunt folosite în viaţa de zi cu zi”, spune Gaspar Gyorgy, psihoterapeut.

„În România, oamenii sunt destul de ataşaţi de lucruri, mai ales că în perioada comunismului au fost privaţi de proprietate. În România, avem cei mai mulţi proprietari din Europa. Oamenii îşi cumpără proprietăţi. Cei din afară stau mai mult în chirie. Încercăm să cumpărăm cu un credit sau cum se poate, dar să fim proprietari şi acest spirit al proprietăţii se vede şi în felul cum spaţii foarte aglomerate cu foarte multe depozitări. Ca să înţelegem ce încă există din perioada comunistă în anul 2019 în casele românilor trebuie să ne gândim la lucrurile pe care nu le aveau în perioada comunistă pe care acum încearcă le aibă mult mai mult, cum ar fi frigidere foarte mari, pentru că atunci nu exista varietatea de produse care există acum şi la cele două poluri opuse: dacă atunci se stătea la coadă pentru un aliment, acum există frigidere supradimensionate pline de foarte multe alimente”, explică Sorana Leru, arhitect.

Ca o replică la societatea de consum, câţiva tineri din Bucureşti au amenajat un apartament în stil comunist ca să arate şi celor născuţi mai târziu că... „se poate şi mai rău”, aşa cum ar zice părinţii şi bunicii noştri.

„Ăsta e dulapul: celebrul gardilop, cu geamantanele din piele, oglinda cu toate obiectele de înfrumuseţare ale doamnei, mănuşile tricotate, rujul verde care colora roşu - pudra, bijuterii, ceas. batistele care se apretau, la fel ca şi cearceafurile. Și ondulatorul. Ăsta e mai modern aşa. Bunica mea îmi povestea că ea îşi făcea bucle cu cuiul încins. Ăsta e deja next level”, afirmă Anabella Costache, reprezentant ONG.

Prinşi în capcana consumerismului, nu ne dăm seama că am adunat prea multe lucruri inutile până când nu ne pică...şifonieru-n cap.

Noemi Meilman este specialist în comunicare şi PR. În anul 1989, cu doar câteva luni înainte de revoluţie, a emigrat în Israel împreună cu mama ei. A fost nevoită să lase acasă aproape tot.

„Dacă părăseai ţara, nu aveai voie să iei cu tine aproape nimic. Dacă aveai casă, ţi-o lua statul practic. Am avut dreptul la 2 bagaje de câte 20 de kg, o ladă de 60 de kg pe care am trimis-o înainte de a pleca şi am pus lucruri care să spun sincer nu ne-au fost utile. A pus mama două servicii de ceai, ţin minte, pe care le-a primit când s-a căsătorit, bijuterii nu aveai voie să iei cu tine. Am trimis acea ladă şi restul lucrurilor, mobile, haine, cărţi le-am lăsat prietenilor, am închis uşa şi am plecat”, spune Noemi Meilman, specialist PR.

După ce a revenit în România, câţiva ani mai târziu, Noemi a rămas la fel de cumpătată.

„Vaccinul a fost făcut atunci când am emigrat şi a trebuit să plecăm cu puţine lucruri. Aşa am învăţat că la fiecare mutare a mea că mă mutasem de multe ori era o ocazie bună să scap de lucruri. Chemam prietenii, cine vrea să ia din ele am învăţat cumva să mă educ să nu mai strâng atât de multe. Am fost educată să nu cumpăr mai mult decât e nevoie. Eu nu mai mănânc carne, dar ţin minte, că şi mamaia, aşa cum era greu şi se procura carnea la vremea respectivă, se gândea cât e congelatorul de mare. Nu a aruncat niciodată şi o bucăţică de carne dacă rămânea acolo făcea un sote cu vita aia franjurată şi cu un sos foarte bun”, povestește Noemi Meilman, specialist PR.

În România, în special tinerii au început să cocheteze cu ideea de minimalism. Curentul vine din Japonia. Ştim deja că japonezii sunt primii atunci când vine vorba de tehnici de găsire a echilibrului şi a vieţii liniştite şi relaxate. În tăvălugul zilnic, e tot mai greu să îţi găseşti zenul, iar o casă amenajată cât mai simplu pare să fie un refugiu în care să te retragi la sfârşitul zilei.

Unii japonezi au dus însă conceptul la extrem. De exemplu, Take Sasaki, un editor de carte japonez, trăieşte într-o garsonieră, în care, în afară de o masă, un televizor şi un laptop, casa lui este complet goală. Acesta spune că mulţi prieteni o compară cu o cameră de interogare. Dar pentru el, acest spaţiu este cel mai potrivit pentru locuit. Mai mult, garderoba lui conţine trei cămăşi, patru perechi de pantaloni şi patru perechi de şosete.

Sigur că este imposibil să trăieşti cu o garderobă atât de minimalistă, dar poţi măcar să îţi simplifici şifonierul. Noi am apelat la Diana Mihăilă, professional organizer, şi am aflat de conceptul 333. Garderoba este gândită să ofere suficiente combinații vestimentare pentru situații profesionale, personale și de relaxare, timp de 3 luni.

„Începem prin a tria hainele din dulap. Le păstrăm pe umeraş pe cele pe care le vrem în experiment, pe celelalte le punem pe pat, le punem în dulap şi le depozităm corespunzător până la sezonul următor. Unele dintre ele sunt haine de extrasezon, altele sunt haine care ar merge şi în perioada aceasta a experimentului, dar sunt haine faţă de care nu am luat o decizie finală şi le mai ţinem în zona de storage”, spune Diana Mihăilă, professional organizer.

Până la urmă, less is more chiar poate fi un stil de viaţă. Fericirea nu este sinonimă cu risipa sau cu excesul.

„Să ne gândim de ce avem nevoie, să reciclăm, să mai vizităm dulapul mamei sau al buncii. Uite anii 80-90 s-au întors. Putem să găsim în dulapurile mătuşilor diverse piese pe cae le putem accesoriza. Să cumpărăm mai puţin”, spune Noemi Meilman, specialist PR.

• Etichete:
• minimalism
• obiecte comunism
• ultraviolet

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei