Cum reacționăm în cazul celei mai mari urgențe medicale. Informația simplă care salvează vieți
Cursul de prim ajutor poate salva vieți. Din 100 de români, dacă sunt doi care au noțiuni de bază despre salvarea unei persoane. Așa că, în fiecare an, sute de oameni mor, în așteptarea ambulanței. Stăm și ne uităm la ei. Dincolo de moralitate, suntem obligați prin lege să ajutăm un om care moare lângă noi. Dar pentru asta, trebuie să învățăm cum să o facem, ca să nu îl chinuim și mai tare și ca să fim și noi în siguranță. Un curs durează doua zile. 12 ore în care înveți să salvezi viața unui om. Uneori, poate, cineva drag.
Scandal uriaș la metrou, provocat de un bărbat care își agresa iubita
Un bărbat a căzut pe șine, la Piața Unirii
Haos la metrou, după ce un om a căzut pe șine
Incident la stația de metrou Piața Unirii. Toți călătorii au fost evacuați dintr-un tren
Raport Metrorex: Erori în lanț ale angajaților au dus la ciocnirea a două trenuri în februarie
Inconștiență extremă la metrou
Campanie de imagine a lui Ciolacu: Premierul merge cu avion de linie
Metrorex pierde banii din PNRR pentru linia M4
Grindeanu: Nu folosesc metroul
Luca a murit în 2015, după ce s-a înecat cu mâncare. Vasile Vlașin, tatăl lui, povestește cum s-ar fi putut evita tragedia prin cunoașterea unor noțiuni elementare salvatoare de viață.
„Noi am făcut tot ce am știut în acele momente. Luca s-a înecat cu mâncare mestecată. Cu bol alimentar. Cu o pastă pe care el o tot ținea și o mesteca”, povestește Vasile Vlaşin, tatăl.
„Și a fost așezat pe spate. Fără ca soția să știe că el mai are în guriță mâncare. Când a fost așezat pe spate pentru schimbatul scutecelului el a plâns. Ca orice copil. Și pe fondul acela: plâns, spate, mâncare în gură. El a aspirat cu forță acea pastă care i-a obturat total căile respiratorii.
A durat 6 ore până s-a ajuns la Cluj la un videobronhoscop. I-au fost eliberate căile respiratorii, însă se instalase deja leziuni ireversibile ale creierului și ulterior moarte cerebrală. Luca a mai rămas 49 de zile în starea aceasta până când organismul a cedat și asta a fost”, adaugă Vasile Vlaşin.
„Dacă noi am fi ştiut atunci ceea ce ştim astăzi, Luca ar fi avut o şansă în plus la viaţă. Acesta este motivul pentru care am decis să facem ceea ce facem pentru ca nimeni niciodată să nu mai trăiască nici drama şi nici regretele”, precizează tatăl lui Luca.
Nimeni nu trebuie să-și pună vreodată întrebarea „Cum ar fi fost dacă aș fi știut să intervin?”. Este gândul care i-a facut pe soții Vlaşin din Baia Mare să deschidă asociația Părinți Salvatori, după ce baiatul lor a murit, cu ei în casă. Din 2016 si pana acum, prin asociație, au reușit să învețe peste șase mii de oameni, gratuit, cum sa acorde primul ajutor.
În cazul unui stop cardio-respirator, un om poate supraviețui, dacă se intervine în primele 6 minute.
După 6 minute, persoana poate să supravieţuiască, dar cu grave leziuni ale creierului
Ambulanţele ajung, în medie, în 11-12 minute la o urgenţă.
Oricine se poate înscrie pentru a urma cursurile de prim ajutor. Mai multe detalii aici.
Iulia Rudaru, asistent medical şef, Ambulanţa Bucureşti-Ilfov: „10 minute în cadrul unui stop cardio-respirator sunt momente cruciale. Dacă suntem lângă pacientul aflat în stop cardio-respirator și acționăm numaidecât îi putem da șansa acelui pacient să trăiască. Pe când dacă stăm doar și ne uităm la el... cele 10 minute... acel pacient nu va mai avea acele șanse pe care le avea dacă știam ce să facem. Cum să acționăm. Sunt multe situațiile în care Primul ajutor poate să facă diferența între viață și moarte. Oamenilor le e frică. Oamenilor le e frică să acționeze. Le e frică să se apropie de pacienți. Ei consideră că dacă doar au sunat acolo s-a încheiat activitatea lor. Eu am sunat, mi-am făcut datoria de cetățean. Restul e datoria voastră ca serviciu de ambulanță”.
Legea sănătăţii obligă fiecare cetăţean să anunţe la 112 o urgenţă şi să acorde primul ajutor, la indicaţiile primite prin telefon.
Codul Penal prevede închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă pentru cei care pot, dar nu ajută persoanele aflate în pericol.
Iulia Rudaru, asistent medical şef, Ambulanţa Bucureşti-Ilfov: „Păi normal ar trebui să stăm acolo, să așteptăm și să acceptăm ceea ce ne spun operatoarele. Pentru că operatoarea te întreabă: vrei, nu vrei? Poți, nu poți? Cu toții avem telefoane deștepte, putem da pe speaker și să ascultăm ce ne învață operatoarea. Ne-ar fi mult mai ușor. Și pentru noi și pentru pacient, mai ales pentru pacient”.
În noiembrie 2017, un bărbat a murit, după ce echipajul de la o ambulanţă privată nu a ştiut să-i acorde primul ajutor.
În februarie 2018, unui sindicalist i s-a făcut rău în timpul unei întâlniri la ministerul sănătăţii.
Cristian Grasu, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii: „A suferit un infarct miocardic, in urma caruia s-a instalat un stop cardio-respirator. La care am intervenit cei care aveam cunoștințe în domeniu”.
Bărbatul a avut norocul să fie în preajmă un medic. Dar a fost defibrilat abia după 10 minute, când a ajuns ambulanţa.
În ministerul Sănătăţii nu există un defibrilator automat.
Nicolae Stavre, fondator ARISU: „O statistică în vestul Europei spune că ar trebui să avem într-o clădire de birouri de minim 150 de persoane să avem cel puțin un defibrilator. Și pe asta se bazează succesul acestor aparate. Să le ai la fiecare colț de stradă pentru că tu nu știi unde face omul stop cardio-respirator. Este pe același principiu cum sunt extinctoarele de incendiu. Trebui să ai multe. Să fie tot timpul pregătite. În cazul în care se întâmplă ceva să poți să salvezi”.
Nicolae Stavre, în vârstă de 31 ani, a fondat un ONG de educaţie medicală în 2009 și a montat 9 defibrilatoare în spaţii aglomerate din Bucureşti.
Nicolae Stavre, fondator ARISU:
„Ideea proiectului cu aceste defibrilatoare externe automate a fost să aducem în atenția publicului faptul că ele există. Există asemenea aparate care pot fi folosite și care salvează vieți. Cu 5 defibrilatoare la metrou și încă patru în alte locații nu reușim să acoperim nevoia defibrilatoarelor pe București nici pe departe. Avem nevoie de mult mai multe. Avem nevoie de ele în fiecare instituție, în fiecare școală, la fiecare sală de sport, în fiecare cazino, în fiecare sală de tribunal ca ele să își dovedească eficacitatea.
Aceasta este cutia în care stă defibrilatorul care este legată la sistemul de urgență 112. În momentul în care există o problemă în această zonă orice călător poate veni, apasă acest buton SOS, automat li se face legătura către 112. Unde răspunde un operator. Operatorul îl întreabă ce urgență are. După care se deblochează cutia și poate fi scos defibrilatorul.
Adică nu poți să vii să apeși butonul de SOS fără să ai o problemă reală pentru că nu se deblochează cutia.
În cazul în care există o persoană intră în stop cardio-respirator, se ia această cutie, se desface. În momentul în care se desface. Acum o să zică că bateria e slab încărcată. Se aude: Baterie slab încărcată. Deschideți pachetul și scoateți electrozii.
Scoatem electrozii din folia de plastic. Și îi punem pe pieptul victimei așa cum ne arată în ilustrație. Adică: în partea dreaptă sus, sub claviculă și în partea stângă jos pe abdomen. Adică exact așa cum arată aici.
Nu este nevoie de nici o pregătire în prealabil. Ele sunt special concepute pentru a fi folosite de către persoane care nu au nici un fel de educație medicală. Dacă victima respectivă nu se află în stop cardio-respirator. Ele nu pot fi folosite ca armă sau gen.. să le pună cineva fără să știe pe obraji de exemplu.
Am primit mai devreme o întrebare de genul ăsta. Ce se întâmplă dacă cineva se joacă cu el? Nu se întâmplă nimic. El nu livrează șocul.
Toate instituţiile au susţinut proiectul defibrilatoarelor. Dar nicio autoritate nu şi-a asumat informarea populaţiei. Oamenii nu ştiu de existenţa acestor aparate
În anumite condiții pot fi folosite aceste defibrilatoare de către absolut oricine numai prin indicație celor de la 112 care stau prin telefon cu persoana respectivă. dar cel care sună la 112 trebuie să menționeze că se află în preajma unui defibrilator automat și că îl poate folosi. Dar evaluarea stării de conștiență a victimei, evaluarea dacă respiră sau nu respiră victima. Chestiile astea trebuie să înveți să le faci într-un curs organizat. Sunt lucruri simple dar din cauza acestor lucruri simple care nu se cunosc oamenii mor. Un program la nivel național care să înceapă de la liceu măcar ar fi extrem de binevenit.
Noi am fost în 2014-2015 de două ori consecutiv la ISMB, Inspectoraul Școlar al Municipiului București, și de fiecare dată ni s-a reproșat că din cauza noastră și din cauza că noi vrem să introducem un curs de prim ajutor elevii care dau BAC-ul la biologie sau chestii de genul ăsta vor avea de pierdut pentru că și așa sunt ore puține și noi vrem să le furăm o oră pe an. Adică asta e mentalitatea ceea ce pentru mine este incredibil.”
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News