Cum a fost posibilă prăbușirea podului din Baltimore: Două probleme pe care se concentrează anchetatorii
Anchetatorii au recuperat sistemul VDR, care înregistrează date, de pe nava container Dali care s-a izbit de o coloană de beton ce susținea Podul Francis Scott Key care traversează râul Patapsco până în portul Baltimore. BBC explică pe ce se axează ancheta în acest caz dramatic care a dat naștere la tot felul de teorii ale conspirației și care încă nu are un răspuns clar.
O porțiune a podului lung de 2,4 km s-a prăbușit imediat, iar opt muncitori în construcții au fost aruncați în apă după izbitură. Doi au fost salvați în ziua respectivă, trupurile altor două persoane au fost recuperate miercuri și continuă căutarea celorlalți patru, toți presupuși morți.
Nava Dali și-a pierdut curentul chiar înainte de ciocnire și recuperarea înregistratorului de date se crede că va dezlega misterul care planează asupra motivului pentru care nava a funcționat defectuos. Căpitanul navei, ofițerul navei și doi ingineri au fost deja intervievați de anchetatori.
Această investigație se va concentra probabil pe două domenii principale - ce s-a aflat în spatele pierderii catastrofale de energie și dacă podul ar fi trebuit să reziste mai bine impactului.
De ce a căzut curentul pe nava Dali
Un videoclip cu incidentul arată că nava Dali și-a pierdut puterea în clipele dinaintea coliziunii. O întrerupere a curentului poate să fi făcut ca echipajul navei să piardă controlul asupra direcției, făcându-l în cele din urmă incapabil să-i controleze traiectoria.
Anchetatorii analizează dacă combustibilul contaminat a jucat un rol în pierderea puterii de propulsie a navei, a declarat reporterilor șeful National Transportation Safety Board (NTSB). Jennifer Homendy a spus că au colectat o probă din combustibilul navei pentru a-l examina.
Combustibilul impur poate crea probleme cu motoarele unei nave și cu generarea de energie.
„Nava a murit, fără putere de direcție și fără electronice”, a declarat un ofițer pentru Fox News. „Unul dintre motoare s-a înecat și apoi s-a oprit. Mirosul de combustibil ars era peste tot în sala mașinilor și era fum negru”.
Odată ce și-a pierdut puterea, nava a plutit necontrolat spre pod. Eforturile echipajului de a atenua impactul, inclusiv virajul greu spre babord și aruncarea ancorei, s-au dovedit a fi inutile.
"Aceasta este o navă cu adevărat mare. Iar impulsul și energia asociate cu acea navă care se mișcă chiar și cu doar câțiva kilometri pe oră sunt extraordinare", a spus Sanjay Raja Arwade, profesor de inginerie civilă la Universitatea din Massachusetts Amherst.
Un pod din secolul trecut
Într-o conferință de presă de miercuri, secretarul Transporturilor, Pete Buttigieg, a declarat că podul din Baltimore „pur și simplu nu a fost făcut pentru a rezista unui impact direct asupra unui pilon de sprijin critic, de la o navă care cântărește aproximativ 90.700 de tone”.
Podul Key a fost finalizat în 1977. La acea vreme, navele care ar fi fost proiectate să treacă pe sub el erau mult mai mici decât cele de astăzi, inclusiv Dali.
„Navele care traversau portul Baltimore pe atunci – nici măcar nu se compară cu cele de acum”, a spus Norma Jean Mattei, fost președinte al Societății Americane a Inginerilor Civili.
„Duratele de viață ale proiectării sunt atât de lungi – peste 100 de ani uneori – încât cerințele asupra structurii se pot schimba în moduri greu de prevăzut la momentul proiectării și construcției”, a spus profesorul Arwade.
Homendy de la NTSB a spus că podul este într-o stare satisfăcătoare, dar nu are redundanțe, ceea ce înseamnă că dacă o parte a podului se prăbușește, întregul pod s-ar putea prăbuși. Aceasta nu este metoda folosită pentru construirea unui pod astăzi, a spus ea.
Profesorul Arwade a spus că proiectarea redundanței în pilonii care susțin un pod cu deschidere lungă ar fi „extrem de dificilă până la imposibilă”.
NTSB analizează cât de mult au fost protejate digurile de sprijin. Experții au declarat pentru The Conversation că se pare că „delfinii” – bariere de protecție – au fost instalați lângă podul Francis Scott Key, dar nu au împiedicat nava să doboare podul.
De asemenea, se pare că podul nu avea „apărătoare” - un strat suplimentar de protecție în jurul unui dig de pod - care ar fi putut absorbi o parte din impact.
Mattei a spus că atenuarea riscului înseamnă analiza probabilităților în alegerea unde să fie cheltuiți banii. În cele din urmă, autoritățile au considerat că probabilitatea ca o navă masivă să lovească una dintre coloanele de susținere a podului a fost prea mică pentru a justifica consolidarea acestora. „Avem sume limitate de investit”, a spus ea.
După prăbușire, proprietarii de poduri din întreaga lume vor evalua cum să se asigure că o catastrofă similară nu se va mai întâmpla, a spus David Knight de la Instituția Inginerilor Civili.
„Vor fi învățate lecții și ne vor ajuta să proiectăm și să construim poduri și mai sigure”, a spus el.
Editor : M.I.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News