Pastila de limbă | Cuvinte care se pronunță identic, dar se scriu diferit

Scriitorul Radu Paraschivescu a mai adus vorba la un moment dat despre construcţiile omofone. Şi le-a definit drept silabe, cuvinte sau grupuri de cuvinte care se pronunţă identic, dar se scriu diferit. În această ediție a emisiunii revine asupra chestiunii, întrucât ceea ce se aude poate provoca, în anumite cazuri, erori de scriere.

Radu Paraschivescu: Bineînţeles, există şi perechi omofone unde posibilitatea confuziei e exclusă din capul locului. De exemplu, e limpede că substantivul „teleagă”, adică „o căruţă scurtă pentru transporturi uşoare”, presupune existenţa unui singur cuvânt, pe când „te leagă”, adică o formă verbală a verbului „a lega” la indicativul prezent al persoanei a treia singular, presupune existenţa a două cuvinte, ca în enunţul „Mihai te leagă la ochi şi pe urmă îţi cere să alergi după el prin cameră”.

În alte cazuri, în schimb, posibilitatea şi chiar probabilitatea confuziei sunt destul de mari. Aşa stau lucrurile în privinţa dubletului „întruna” (scris fără cratimă) şi „într-una” (scris cu cratimă). Mulţi sunt cei care au ezitări şi scriu greşit în această situaţie. Pentru lămurirea lor, să spunem că „întruna” scris fără cratimă este un adverb ale cărui sinonime sunt „neîncetat”, „mereu”, „continuu” sau „neîntrerupt”. Vom scrie, aşadar, „Vecina mea vorbeşte întruna (fără cratimă) şi nu pot s-o întrerup” (variantă corectă) şi vom evita să scriem „Vecina mea vorbeşte într-una (cu cratimă) şi nu pot s-o întrerup” (variantă greşită). Bine, bine, veţi întreba, dar când se foloseşte „într-una” scris cu cratimă? Foarte simplu: când avem de-a face cu o construcţie formată dintr-o prepoziţie (în) şi un numeral (una), legate de consoanele eufonice „tr”. Aşa se întâmplă în enunţuri de genul: „Într-una dintre zilele următoare o să-ţi fac o vizită” sau „Romancierul a luat cele două poveşti şi le-a combinat într-una singură”.

Vom reveni asupra asupra perechilor omofone cu cratimă versus cele fără cratimă. Deocamdată vă invit să remarcaţi câteva dublete omofone unde problema cratimei nu se pune. Unul dintre aceste dublete este cel compus din „deloc” şi „de loc”. În exprimarea orală, cele două componente ale dubletului se pronunţă la fel.

În scris, o componentă se scrie într-un cuvânt, pe când cealaltă componentă e alcătuită din două cuvinte. „Deloc” scris într-un cuvânt este un adverb care le are drept sinonime pe „nicidecum”, „nicicum”, „necum”, „necât” etc. El se foloseşte în enunţuri de genul „N-am înţeles deloc de ce a fost nevoie de aşa ceva” sau „Sara nu s-a pregătit deloc pentru serbare”. În schimb, „de loc” în două cuvinte este o construcţie compusă dintr-o prepoziţie („de”) şi un substantiv („loc”), iar sensul acestei construcţii se referă la locul natal al cuiva, ca în enunţul „Ionuţ e de loc din Calafat”, adică „Ionuţ s-a născut la Calafat” sau „Ionuţ e originar din Calafat”.

O situaţie asemănătoare se constată la dubletul „devreme” într-un cuvânt (cu sensul de „timpuriu”) versus „de vreme” în două cuvinte, aşa cum apar ele în locuţiunea adverbială „de vreme ce”, cu sensul de „din moment ce”.

Prin urmare, vom scrie „Ţăranul român se trezeşte devreme şi pleacă la câmp” (cu „devreme” într-un cuvânt), respectiv „De vreme ce nu mai era nevoie de noi, ne-am hotărât să plecăm” (cu „de vreme” în două cuvinte). Acest ultim enunţ se poate rescrie sub forma „Din moment ce nu mai era nevoie de noi, ne-am hotărât să plecăm” sau „Dacă tot nu mai era nevoie de noi, ne-am hotărât să plecăm”.

Un alt exemplu de dublet omofon este cel compus din „degrabă” într-un cuvânt versus „de grabă” în două cuvinte. (CAM 3) „Degrabă” într-un cuvânt înseamnă „repede”, „imediat”, „iute” sau „numaidecât”, ca în enunţul „Oana şi-a rugat prietenul să se întoarcă degrabă”. Cuvântul se scrie la fel şi în locuţiunea „mai degrabă”, cu sensul de „mai curând”, ca în enunţul „Mai degrabă m-aş duce la film decât să stau acasă”. Când avem de-a face cu „de grabă” în două cuvinte, asta înseamnă „din cauza grabei”, ca în enunţul „A plecat şi a lăsat uşa descuiată de grabă”, care poate fi exprimat şi sub forma „A plecat şi a lăsat uşa deschisă din cauza grabei” sau „A plecat şi a lăsat uşa deschisă de grăbit ce era”. În fine, tot un dublet omofon este cel compus din „cuminte” într-un cuvânt (cu sensul de „potolit”, „la locul lui”, „ascultător”, „aşezat”) şi „cu minte” în două cuvinte (cu sensul de „înţelept”, „cu scaun la cap” sau „isteţ”). În ce priveşte dubletele omofone care se pot scrie fie cu cratimă, fie fără (în afară de „întruna” fără cratimă versus „într-una” cu cratimă), ne vom ocupa de ele în ediţia viitoare.

• Etichete:
• radu paraschivescu
• pronuntare
• scriere
• cuvinte
• pastila de limba
• constructii omofone

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei