Educatoarea dintr-un sat de lângă Roșia Montană ajunsă în căutările Google

Un dascăl a reuşit să pună un sat anonim din Apuseni pe harta educaţiei din România. La Gura Roşiei, în judeţul Alba, copiii învaţă după metoda Montessori, fac experimente şi descoperă că apa şi făina se pot transforma în cele mai distractive jucării. Meritul este al Marianei Mera, o educatoare care a avut curajul să reziste în sistem acolo unde mulţi refuză să rămână. Este unul dintre „Profesorii pentru viitor” pe care vi-i prezintă Digi24.

Mariana Mera predă unei grupe mixte, cu copii între trei şi şase ani. Copiii provin din comunităţi dezavantajate, iar educaţia este singura lor şansă pentru un viitor mai bun. Educatoarea foloseşte metoda Montessori, care pune accent pe dezvoltarea abilităţilor şi explorare senzorială, iar copiii îşi confecţionează jucării din materiale şi descoperă lumea prin experimente.

-  Vă place să vă jucaţi în ploaie?
- Nu! Da!
- Cui îi place, mâna sus!
- Mie!
- Şi cui nu-i place ploaia?
- Mâna jos.

Dacă dai o căutare pe Google după „Gura Roşiei”, singurul rezultat care scoate din anonimat localitatea aflată la şase kilometri de Roşia Montană este legat de numele Marianei Mera. A fost premiată pentru Excelenţă în Educaţie şi predă de 22 de ani la grădiniţa din sat, aceeaşi la care a mers şi ea când era copil. Începutul nu a fost, însă, uşor.

„Când am venit, în primul an, n-am ştiut foarte multe lucruri şi de aceea mi-a fost atât de greu şi aş fi renunţat după un an. Şi de aceea sunt mulţi care nu intră în sistem şi care vor să renunţe. Pentru că teoria...E frumos pe hârtie şi zici: "Vai, cum să nu?", dar copiii nu stau cuminţi să modeleze şi atunci trebuie să înveţi să te adaptezi şi practica contează foarte mult”, spune educatoarea Mariana Mera.

Intrăm în atmosfera unei ore de la grădinița din Gura Roșiei: Pic, pic, pic, pic.  Plouă un pic mai tare. Şi mai tare. E grindină. Tună. Şi iese soarele!

„Cei mici sunt mai iubitori, mai lipicioşi, îi convingi mai uşor să facă ceva, se bucură mai mult când le spui ceva”, mărturisește educatoarea.

Și ce spun copiii?

„Ne învaţă să desenăm şi să scriem şi să pictăm şi să colorăm”.

„E chiar bună”.

În Gura Roşiei, majoritatea localnicilor îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Din cei 30 de copii din grupa Marianei Mera, 29 sunt etnici romi. În ciuda prejudecăţilor, puştii vin cu drag la grădiniţă. Merg doi kilometri pe jos în fiecare zi, iar părinţii au înţeles că educaţia le poate schimba destinul.

„Nu lucrează majoritatea, mămicile sunt casnice, ceilalţi au ajutor social, care-i foarte mic şi trăiesc mult din alocaţiile copiilor. Deci, posibilităţi nu prea sunt. Şi atunci părinţii care sunt interesaţi vin cu copii mici la grădiniţă pur şi simplu şi stau câteva ore în mediul ăsta, cam două ore, şi atunci văd ce se întâmplă la grădiniţă, cum reacţionează copiii într-un mediu astfel organizat”, povestește educatoarea Mariana Mera.

- Vreţi să facem un experiment în pahar, să vedeţi cum vine ploaia?
- Da!
- Şi o să vă fac un nor acolo.
- Ia uite!
- Vai, ce pufos!
- Ce nor pufos!

„Copiii îşi încep programul la ora 8 dimineaţa şi în partea de dimineaţă au activităţi liber alese, în sensul că pot să-şi ia să lucreze orice vor ei şi apoi urmează activităţile comune, cu toţi copiii. Putem să avem activităţi matematice, activităţi de ştiinţă, avem pictură”, explică Mariana Mera.

- O să punem tot câte o picătură până în paharul meu ce se va întâmpla?
- Va ploua!
- Deci, norul se face tot mai mare şi mai greu acolo unde se adună picături. Şi plouă.

În România, educaţia preşcolară a devenit o prioritate abia de curând şi, deocamdată, doar pe hârtie. Grădiniţele sunt în continuare supraaglomerate, iar gratuitatea lor este mai mult o glumă la adresa părinţilor, care sunt nevoiţi să aducă de acasă aproape tot, de la jucării până la hârtie şi pahare de plastic. Însă, într-o comunitate dezavantajată, cum este cea din Gura Roşiei, nu poate fi vorba de sprijinul financiar al părinților. Aşa că educatoarea trebuie să dea dovadă de inventivitate.

„Nu pot să-mi permit să solicit plastilină sau cine ştie ce materiale şi atunci ne creăm singuri multe materiale. Şi de aceea am mereu de rezervă felul ăsta de plastilină. O facem împreună cu ei de obicei din făină, apă, sare şi ulei. E o plastilină ieftină şi nu e toxică”, arată Mariana Mera.

Asta este o linie ondulată, vălurită, ca valurile mării.

Super, te descurci de minune!

„Să încerci să îţi faci rost de materiale chiar şi atunci când nu te ajută nimeni, asta mi se pare cea mai mare provocare. Ca să îi ajuţi pe ei să aibă aceleaşi şanse ca şi ceilalţi, care dispun de mult mai mult ajutor educativ sau material sau din partea părinţilor”, spune educatoarea.

De voie, de nevoie, Mariana Mera a adus la Gura Roşiei elemente din pedagogia Montessori. Şi a descoperit că cei mici învaţă mai mult cu... mai puţin.

„Am observat că ei au nevoie de altceva şi nu de jucării. Aveam, de exemplu, multe maşinuţe şi nu făceau altceva decât să izbească cu ele. Şi atunci nu e nimic educativ în asta, în faptul că lovesc jucăriile şi că le distrug, dar în acelaşi timp tre' să îi înţelegem şi pe copii că ei învaţă prin manipulare, prin descoperire, ei tre' să pipăie şi să vadă pentru că e perioada asta senzitivă a lor, când ei aşa învaţă”, subliniază Mariana Mera.

E o metodă Montessori pentru formarea motricităţii fine şi pentru rafinarea simţurilor. Şi ei trebuie să transfere făina de mălai dintr-o găletuţă într-alta cu lingura. Le dezvoltă răbdarea şi concentrarea.

„Şi atunci în grădiniţă am preferat să renunţăm la o parte din jucării şi să avem lucruri care să îi ajute, lucruri care îi ajută în viaţă, pentru că de asta au nevoie. Acasă nu ştiu câţi dintre ei sunt învăţaţi sau lăsaţi de părinţi să aşeze masa, să îşi pună farfuria, să aşeze o faţă de masă, să îşi adune singuri firmiturile. Şi în momentul în care pot să ia geaca singuri pe ei, ei sunt mândri şi le creşte stima de sine”, explică educatoarea premiată pentru excelență.

Norii ăştia nimbo stratus mai au ei şi alţi prieteni buni. Nori ca stratus cirus sau cumulus şi uite norii ăştia sunt pufoşi - sunt explicații pe care le dă unor puști de câțiva anișori. Și are un argument: „Intenţionat le-am spus cuvinte grele, pentru că ei sunt într-o perioadă în care le place să audă cuvinte şi chiar dacă nu ştiu ce înseamnă, tot repetându-le, ei le învaţă şi îşi îmbogăţesc vocabularul”.

Fiecare generaţie de copii este diferită, aşa că un educator bun trebuie să aibă puterea să se reinventeze mereu. Singura constantă rămâne respectul.

„Încredere reciprocă, am încredere în ei de obicei, îi ajut atunci când au nevoie şi ei ştiu asta, dar au şi limită. Sunt atentă să le impun nişte limite şi mă străduiesc să fiu consecventă în a le respecta. Ăsta e secretul. Şi acasă, şi la grădiniţă, şi la şcoală”, ne împărtășește Mariana Mera secretul profesiei ei.

Iar copiii sunt atașați de ea și de învățămintele ei:

Să fim cuminţi, să ne ajutăm unii pe alţii.

Şi să măturăm, dacă facem mizerie.

Nu e frumos când o să vină altă doamnă, că mie nu-mi place altă doamnă.

Mariana Mera a înţeles că rolul ei este fundamental în dezvoltarea celor mici. Aşa că în fiecare zi încearcă să îi înveţe ceva nou, să le menţină trează curiozitatea şi să le formeze o bază solidă pentru viitor.

„Copiii au altă logică, nu au logica noastră, nu înţeleg ca noi, ei înţeleg diferit. Şi atunci trebuie să ne aplecăm un pic asupra lor în sensul de a observa ce le place, ce nu le place, când sunt trişti, să încercăm să îi înţelegem înainte de a da un verdict: copilul ăsta e aşa! Vreau să le transmit faptul că pot să fie mai buni, pentru ca în viitor să îşi ajute copiii lor să fie mai buni”, spune educatoarea Mariana Mera.

Reporter: Ioana Matei, Măriuţa Pop; Imagine: Radu Zincă

Urmăriți emisiunea „Jurnal pentru copii” în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 9:30, la Digi24.

• Etichete:
• profesori pentru viitor
• mariana mera
• gura rosiei
• profesori merito
• excelenta in educatie
• educatoare gura rosiei

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei