Comemorarea Holocaustului folosită de Netanyahu pentru a convinge marile puteri să-și sporească sancțiunile împotriva Iranului
Israelul va încerca săptămâna aceasta să convingă SUA, dar mai ales Rusia şi Franţa, să facă uz de influenţa lor în Orientul Mijlociu pentru a o reduce pe cea a Iranului, prezentat ca o nouă ameninţare la adresa evreilor, la 75 de ani după Holocaust, se arată într-o analiză făcută de agenția AFP, citată de Agerpres.
Circa 40 de lideri străini au început să vină la Ierusalim pentru acţiunile de comemorare ce vor avea loc joi cu prilejul a 75 de ani de la eliberarea lagărului nazist de la Auschwitz, cu un program de luptă împotriva antisemitismului în Occident, dar şi pentru discuții privind dosarul iranian.
Pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, ameninţarea nazistă de altădată poartă azi un alt nume: cel al Iranului, pentru că Republica Islamică ameninţă, prin programul său nuclear şi balistic, existenţa însăşi a statului israelian.
„O treime dintre evrei au pierit în flăcări (în lagărele naziste) şi noi nu puteam face nimic. După Holocaust, statul Israel a fost format, însă tentativele de a distruge poporul evreu nu au dispărut. Iranul declară în fiecare zi că vrea să radă Israelul de pe faţa pământului”, a declarat săptămâna aceasta Netanyahu.
„Prima lecţie de la Auschwitz este următoarea: răul trebuie distrus din rădăcină imediat ce apare. Or Iranul este un lucru foarte rău (...), ce ar putea să sporească şi mai mult cu arma nucleară”, a adăugat el într-o înregistrare video postată pe YouTube.
Israelul s-a opus acordului asupra programului nuclear iranian din 2015 şi le cere europenilor să susţină SUA, care s-au retras din acest acord în mai 2018, iar ulterior au reimpus sancţiuni împotriva Teheranului şi l-au ucis la începutul lui ianuarie pe generalul Qassem Soleimani, provocând o undă de şoc în regiune.
Problema iraniană va fi „în meniul” întrevederii de miercuri dintre Benjamin Netanyahu şi preşedintele francez Emmanuel Macron, având drept scop ca „Iranul să revină la obiectivele sale”, a confirmat Palatul Elysee, Teheranul renunţând progresiv la angajamentele asumate în acord, ce prevede o reducere drastică a producţiei nucleare iraniene.
Parisul s-a pronunţat împotriva impunerii de sancţiuni, activând, împreună cu Londra şi Berlinul, procedura pentru reglementarea divergențelor prevăzută în caz de încălcare a angajamentelor.
Această acţiune diplomatică a fost relativ bine primită de Israel, unde analiştii se îndoiesc cu toate acestea de capacitatea lui Netanyahu de a-i convinge pe europeni şi cu atât mai mult Rusia, apropiată de Teheran, să îmbrăţişeze poziţia americană privind o „presiune maximă” asupra Iranului.
Chiar dacă nu-i va convinge pe ruşi şi francezi asupra acestui dosar sensibil, Netanyahu poate totuşi să abordeze cu ei problema influenţei Iranului în Siria, unde Rusia joacă un rol-cheie, şi în Liban, unde Franţa, fostă putere mandatară, rămâne influentă.
În ultimii ani, miliţii pro-iraniene şi-au înmulţit tirurile sau tentativele de atac dinspre Siria împotriva Israelului, care a replicat cu lovituri aeriene, în special asupra Damascului.
După asasinarea lui Qassem Soleimani, preşedintele rus Vladimir Putin, ale cărui trupe luptă alături de cele siriene din 2015, a întreprins o vizită-surpriză la Damasc, prima de la declanşarea războiului în Siria.
„Este posibil să fi fost o tentativă de a întări poziţia rusă în această ţară în detrimentul Iranului”, alt mare aliat al Damascului, opinează Itamar Rabinovitch, fost negociator cu Siria, azi profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv.
Or, ceea ce-şi doreşte Israelul este să vadă Rusia reducând influenţa Iranului în Siria, apreciază analişti. „Însă ruşii nu vor face concesii Israelului şi SUA fără a obţine ceva în schimb”, potrivit lui Rabinovitch, care nu se aşteaptă la schimbări majore la Ierusalim, pentru că SUA sunt reprezentate la eveniment de vicepreşedinte şi nu de preşedinte.
Să ofere ce? „Nu sunt convins că Israelul are ceva special de oferit în schimb în afară de informaţii (ale serviciilor de securitate) asupra unor probleme precise”, subliniază Menahem Merhavy, conferenţiar la Universitatea Ebraică de la Ierusalim.
Mai este şi problema Libanului - vecinul de la nord al Israelului - aflat în parte sub influenţă iraniană prin mişcarea şiită Hezbollah. „Dacă aş fi premierul (Netanyahu), aş evoca mai mult Libanul decât Siria în timpul întrevederii mele cu Macron”, afirmă Rabinovitch.
În ultimele luni, armata israeliană a acuzat Hezbollah că încearcă să convertească, cu ajutorul Iranului, rachetele sale în unele de precizie. Aceste rachete vor fi mai greu de oprit decât rachetele vechi de către sistemul de apărare israelian şi ar putea cauza pagube importate pe teritoriul israelian, potrivit armatei.
Editor: Robert Kiss
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News