Editorial Războiul vaccinurilor (sau cum a devenit Europa o Românie mai mare)
Francezii: Nu ne vaccinăm!
Guvernul: Dar e la modă!
Francezii: Ah, bon, ne vaccinăm!
Nemții: Nu ne vaccinăm!
Guvernul: Dar e ordin!
Nemții: Jawohl, Kommandant, ne vaccinăm!
Românii: Nu ne vaccinăm!
Guvernul: Mai bine, oricum n-aveam destule doze.
Românii: TREBUIE să ne vaccinăm acum, în momentul ăsta!
Prinsă ca-n chingi între schimbarea lanțului de producție al companiei americane Pfizer și detaliile încă secrete ale contractului cu anglo-suedezii de la AstraZeneca, întreaga Uniune Europeană pare să fi devenit o Românie mai mare - s-ar vaccina anti-COVID, dar n-are cu ce.
În momentul de față, rata imunizării pe continent e de puțin peste două procente, față de mai bine de o zecime dintre locuitorii Marii Britanii. În Statele Unite procentajul a trecut de 7, în vreme ce Israelul e campionul absolut și detașat: aproape jumătate din populație.
Probabil că, după bănci și giganții din Big Tech, companiile farmaceutice au parte de cea mai redusă doză de încredere - iar recenta confruntare cu oficialitățile bruxelleze amenință să exacerbeze această percepție.
Vina, dacă ne permitem să pierdem vremea căutînd vini, e comună: Uniunii Europene (și guvernelor naționale) li se reproșează nu de azi, de ieri că dau întâietate intereselor de grup sau corporatiste, în detrimentul cetățenilor - nu mai departe de anul trecut, Euthyroxul s-a evaporat din rafturile farmaciilor locale, dintr-un motiv simplu, cinic și îngrozitor: costa prea puțin. Pe măsură ce bolnavii cronic nu și-au mai găsit loc prin spitale, au început să dispară și alte tratamente, iar fenomenul exportului paralel de medicamente amenință să se împământenească pe-aici.
AstraZeneca a răspuns îngrijorărilor provocate de întârzierea livrărilor în Europa vânturând prevederi dintr-un contract care nu e (de ce?) public: poate c-or fi practici comerciale standard, n-avem de unde ști cu certitudine: în lipsa unor informații clare, fiecare poate presupune orice.
Trebuie spus, însă, că Uniunea Europeană a semnat o înțelegere cu producătorul respectiv la trei luni după Marea Britanie (și) din cauza profundului val antivaccinist care-a cuprins o bună parte a continentului. Serul anti-COVID produs de Pfizer a fost verificat și răsverificat de Agenția Europeană a Medicamentului, cel al AstraZeneca ar urma să primească aprobarea oficială în scurtă vreme. S-au negociat prețuri reduse și s-au luat măsuri de prevedere cu duiumul - cum, de altfel, era și cazul.
Achizițiile centralizate - (pre)comenzile sunt făcute în numele Comisiei Europene - reprezintă o altă măsură de prevedere care s-a dovedit foarte necesară în urma iureșului din primăvara trecută, când nu mai știai care stat are întâietate (sau nu) la măști de protecție și materiale sanitare Interesant de menționat, în context, că una dintre preocupările românești, acum anchetate de procuratură, pare să fi fost cumpărarea de materiale la suprapreț - criză, necriză, nouă un gheșeft tot trebuie să ne iasă, oameni suntem!
Brexitul, în fine, dă o notă suplimentară, protecționist-naționalistă, încăierării, căci AstraZeneca e acuzată de demnitarii europeni, mai mult sau mai puțin fățiș, c-ar favoriza Marea Britanie. Se face deja vorbire despre interzicerea exporturilor. "Documentele vamale nu mint", spunea cineva de curând.
Flămând după măcar o veste bună, în condițiile în care tocmai ce-a fost nevoit să instituie o a treia carantină la nivel național în mai puțin de un an, Boris Johnson vede în rapiditatea cu care s-a mișcat Guvernul său în această privință o dovadă a posibilităților pe care i le-ar oferi Regatului Unit ieșirea din Uniunea Europeană. Poate că, măcar o dată, n-ar trebui să se grăbească să tragă concluzii - nu de alta, dar foarte de curând numărul victimelor COVID de naționalitate britanică a trecut de suta de mii.
Și poate că pentru Uniunea Europeană e un bun moment să învețe o lecție în ritm accelerat - competitorii continentali din industria farmaceutică s-au mișcat cu destulă greutate când a venit vorba de a-și mări capacitatea de producție a vaccinurilor anti-COVID brevetate de alții. Sanofi a acceptat relativ recent să folosească o fabrică din Frankfurt pentru a spori numărul dozelor Pfizer, o fostă fabrică Novartis va urma și ea același exemplu: dacă nici cea mai aspră criză sanitară a ultimelor decenii nu mai ajustează - măcar nițel - principiul "profitul înainte de toate", ce ar putea s-o facă?
Uniunea Europeană, adică, e obligată să se miște (mult mai) rapid și eficient și să livreze rezultate: în caz contrar, tendințele centrifuge și tensiunile sociale e de presupus că o să se accentueze amețitor - vezi, de pildă, protestele violente din weekend din Olanda, dar nu numai.
În ceea ce ne privește, nu putem decât - în tradiția locului - să continuăm cu descurcăreala, cu săritul peste rând și cu produse din medicina veterinară pe post de imaginare leacuri anti-COVID: e, firește, de mândră minune cum antivacciniștii zburdă online și în prime-time, cu un cățel de usturoi într-o mână și o cruce în cealaltă. Dar nu e, din nefericire, deloc surprinzător. Doamne-ajută!
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News