5 idei pentru România viitorului

Articolul este scris de Sebastian Burduja împreună cu Dragoș Baltă

România este printre țările cu cea mai rapidă creștere economică din Europa. Această performanță se datorează în primul rând apartenenței noastre la UE. E de ajuns să ne uităm la Serbia și Ucraina, țări cu o performanță economică superioară după căderea Cortinei de Fier, pentru a ne da seama cât de importantă a fost, este și va fi pentru noi apartenența la acest grup select.

Dar am știut și noi să punem osul la treabă. Tranziția noastră a început de pe ultimul loc. Între timp, însă, am ajuns la un PIB pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare (indicatorul folosit de UE pentru a măsura dezvoltarea țărilor membre și pentru a aloca fonduri structurale) peste cel al Bulgariei, Greciei, Slovaciei, Croației și Letoniei, și în același pluton cu Polonia, Portugalia și Ungaria. Orașele românești, mai ales Bucureștiul, au economii dinamice, peste multe alte orașe europene. Asta înseamnă că am făcut și noi ceva bine.

Economia românească nu ar fi crescut atât de rapid dacă nu s-ar fi bazat pe creșterea productivității individuale, cheia de boltă a modelelor de dezvoltare economică de la Paul Romer și Robert Solow încoace. Și datele Eurostat confirmă că România a avut cea mai rapidă creștere a productivității individuale în UE. Ca atare, avem motive important pentru a fi mândri de România și de români, chiar dacă a ne pune singuri – și, mai ales, unii altora – piedică e sport național la noi. Trebuie să știm să profităm la maxim de „aurul” curat pe care îl avem atât la noi acasă, cât și peste hotare: oamenii. În cele ce urmează, prezentăm cinci idei bazate pe această avuție națională – capitalul uman – pentru România viitorului.

• Infrastructură educațională de secol XXI

E greu să vorbim despre infrastructura educațională a secolului XXI când știm că avem încă școli cu toaleta în curte în unele localități din România. Dar faptul că încă avem nevoi de bază neacoperite nu înseamnă că nu putem să ne gândim încă de pe acum la viitor. Este vital să oferim copiilor și tinerilor români instrumentele necesare pentru a gândi și clădi viitorul. Este bine știut că geniile ce au modelat prezentul nostru și modelează și viitorul nostru, de la Bill Gates la Paul Allen (fondatorii Microsoft), Steve Jobs și Steve Wozniak (fondatorii Apple), Larry Page și Sergey Brin (fondatorii Google), Mark Zuckerberg și Eduardo Saverin (fondatorii Facebook), sau Elon Musk și Peter Thiel (fondatorii PayPal și ulterior Tesla) au avut acces la tehnologie de vârf încă de pe băncile școlii. De exemplu, Bill Gates și Paul Allen au pus bazele sistemului de operare Microsoft la liceul lor de lângă Seattle, care avea în momentul acela unul dintre puținele calculatoare disponibile la nivel mondial.

Trebuie să creăm și noi condiții similare pentru copiii noștri, aducându-le tehnologiile de ultimă generație cât mai aproape. Vestea bună este că există linii de finanțare exact pentru acest gen de intervenții, prin PNRR, și trebuie să știm să profităm la maxim de aceste fonduri, atât la nivelul unităților de învățământ, cât și prin bibliotecile județene, municipale/orășenești și rurale, chiar prin Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării (ghidul va fi lansat foarte curând în consultare publică).

2. Specializarea inteligentă a românilor

Se vorbește destul de mult, mai ales în contextul fondurilor europene, despre specializare inteligentă, dar puțini înțeleg această noțiune. Cea mai bună explicație a conceptului este dată de către o echipă de cercetători de la Universitatea Harvard, ce au elaborat Atlasul Complexității Economice (Atlas of Economic Complexity). Teza lor de bază este că țările cele mai dezvoltate sunt cele cu ponderea cea mai mare de oameni care știu să facă ceea ce puțini alții în lume știu să facă. De exemplu, numărul de specialiști IT din lume este relativ redus, iar cei mai buni primesc salarii foarte mari. De aceea sunt și foarte greu de atras în sectorul public, de exemplu. Numărul celor ce pot planta cartofi sau pot asambla o mașină este, însă, mult mai mare, ceea ce ține salariile/veniturile acestor experți la un nivel redus.

Pentru a putea să suținem creșterea productivității individuale în România, trebuie să știm cum să ne specializăm/diferențiem inteligent în domenii cu căutare la nivel mondial, și cu puțini specialiști în acel domeniu. Suntem deja buni pe partea de IT: de exemplu, Clujul, conform bazei de date Metroverse, administrată de Universitatea Harvard, are cea mai mare pondere de IT-ști în forța de muncă locală între toate orașele medii și mari din Europa. Totodată, trebuie să ne specializăm și în alte domenii ale viitorului, care vor redefini lumea așa cum o cunoaștem azi: inteligența artificială, bioeconomia, econano-tehnologii şi materiale avansate, energia verde (inclusiv ingineria nucleară), științele aerospațiale.

Prin fondurile europene disponibile prin Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare (POCIDIF), România va avea șansa finanțării unor proiecte cu adevărat deștepte, care acoperă multiple domenii de specializare inteligentă. Avem potențialul de a scrie viitorul nu doar pentru noi, ci și pentru întreaga lume, dacă vom avea și curajul să facem asta, prin hub-uri pentru inteligență articificială, hidrogen, energie nucleară de generație IV (ALFRED), nano-tehnologie, industrie aerospațială. Rezultatele sunt o chestiune de răbdare și de timp, resursele financiare și umane fiind asigurate.

3. Finanțarea pentru cercetare

Trebuie să construim autostrăzi, drumuri expres, căi ferate, orașe moderne, spitale, stadioane și altele, dar nu putem să amânăm la nesfârșit finanțarea cercetării. Economia românească a devenit deja, oficial, o economie dezvoltată, conform metodologiei Băncii Mondiale. Aceasta înseamnă că am trecut un prag al dezvoltării unde suntem obligați să visăm și să clădim viitorul (în termeni tehnici, trebuie să producem inovație endogenă, ingredientul vital pentru creștere economică pe termen lung. Cum spune „Orașul românesc 4.0”, o lucrare excelentă apărută recent, „dacă noi nu vom ști să definim viitorul, vom fi condamnați să prindem mereu din urmă trecutul altora”. Astfel, finanțările pentru cercetare sunt investiții în viitor, nu cheltuieli într-un prezent cu tot mai multe constrângeri.

SUA, patria mamă a capitalismului, a știut mereu să aloce strategic fonduri publice pentru cercetare. După cel de-al doilea Război Mondial, bună parte din cercetătorii de top din Europa și-au găsit refugiu în America și puțini s-au întors înapoi. SUA i-a primit cu brațele deschise și a avut grijă de ei până la finalul carierei lor. De exemplu, Einstein a ajutat la dezvoltarea primei bombe atomice, dar contribuțile sale ulterioare, atât la nivel teoretic cât și aplicat, nu s-au mai ridicat la același nivel. El a avut însă până la moarte un buget de cercetare la Universitatea Princeton.

National Science Foundation finanțează multe din programele de cercetare ale universităților din America, chiar dacă relativ puține dintre aceste proiecte de cercetare au succes de piață. Totuși, în ultimii 70 ani, aproape fiecare inovație disruptivă, ce a schimbat la față lumea, a venit din SUA. Ne va fi greu să generăm inovare endogenă dacă nu suntem dispuși să investim în cercetare și să ne asumăm faptul că o parte dintre proiectele de cercetare finanțate nu vor avea un impact prin transfer tehnologic în economia reală. Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a reușit în ultimele luni să promoveze în timp record, printr-un efort consistent de echipă, cele mai importante instrumente pentru finanțarea cercetării românești: Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2022-2027, recent adoptată de Guvernul Ciucă, și Planul Național IV, în prezent în avizare interministerială, plan care operaționalizează această strategie printr-o serie de programe și instrumente în premieră. Vorbim despre schimbarea paradigmei pentru cercetarea românească pe principii meritocratice: decât puțin pentru toți, mai bine mai mult pentru cei mai buni.

4. Finanțare pentru firmele inovatoare

70 dintre primele 100 firme la nivel mondial, în ceea ce privește capitalizarea bursieră, vin din SUA. Acest lucru nu este întâmplător. Firmele din SUA au acces la cel mai dezvoltat și mai sofisticat sistem de finanțare din lume. În primul rând, există numeroase bănci ce oferă finanțare pentru creșterea unei afaceri. În al doilea rând, există multiple firme ce pun la bătaie capital de risc (venture capital) pentru startup-uri cu potențial de creștere mare. În al treilea rând, cele două burse mari din SUA, New York Stock Exchange și NASDAQ au o capitalizare și un volum al tranzacțiilor mai mare decât toate cele 57 burse din Europa.

Aici, România și UE au nevoie de intervenții curajoase și ambițioase. Pe de o parte, trebuie să gândim un sistem de încurajare a capitalului de risc, pentru a susține firmele cu potențial în perioada lor incipientă de creștere. Am gândit în cadrul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării și vom lansa curând ideea Fondului Român de Inovare (FRI), prin care statul va putea finanța investițiile în start-up-uri cu potențial înalt de creștere alături de investitori privați reputați, pe principiul de fund matching, validat peste tot în ecosistemele avansate de inovare, de la Silicon Valley până în Israel.

Pe de altă parte, trebuie să sprijinim și să creștem bursa românească și europeană. Măsurile de stimulare a bursei de la București trebuie susținute, pentru că înseamnă o gură de oxigen atât pentru companiile românești (acces la finanțare mai ieftină), cât și pentru români (acces la randamente mai bune pentru economiile lor). Totodată, să reținem că UiPath a găsit finanțare de risc de la o firmă din Germania, ce a pariat pe ei la început. Când și-a făcut listarea la bursă, însă, UiPath a mers la New York, pentru că pe nicio bursă din Europa nu ar fi reușit să strângă oferta publică inițială (IPO) de aproximativ $24 miliarde pe care a obținut-o în State. Și aici venim la o temă importantă pentru întreaga Uniune Europeană – ideea unei burse unice europene, cu capitalizare și forță care să rivalizeze cu bursele mari din SUA. Cu cât sistemul bursier din Europa este mai fragmentat, cu atât ne va fi mai greu să alimentăm creșterea firmelor europene.

5. Accesul tinerilor la resurse

Dacă vă uitați la cele mai mari firme din lume (Apple, Microsoft, Google, Amazon, Tesla, Berkshire Hathaway, Facebook; excludem aici Saudi Aramco, care a fost listată la bursă abia recent), veți vedea că absolut toate au fost pornite de tineri cu vârsta de aproximativ 20 ani. Așa ceva nu prea se întâmplă în Europa, din varii motive ce țin de cultura de business, legislație și politici publice. Acest lucru trebuie să se schimbe, iar România trebuie să fie în avangarda țărilor din UE ce pariază pe tineret, după cum arată și raportul „Orașul românesc 4.0”. Tinerii nu sunt neapărat mai creativi, mai deștepți sau mai întreprinzători decât alții; ei pur și simplu au un sistem de referință diferit. De exemplu, ei văd și interpretează lumea prin prisma prorpriei experiențe și a tehnologiilor cu care au crescut, fără acel „bagaj” de idei, abordări și cunoștințe care nu permite întotdeauna orientarea către viitor.

Pe scurt, trebuie să creăm și în România un cadru care să permită tinerilor să viseze și să își pună visurile în practică. Cu cât avem mai mulți tineri care au încredere că pot să își împlinească aspirațiile în România și primesc susținere pentru realizarea acestora, cu atât vom fi cu toții mai câștigați. Aici e vorba de un întreg set de măsuri legislative (e de dezbătut scăderea limitei de vârstă pentru a avea drept de vot de la 16 ani), dar și de o schimbare de mentalitate, mai ales la nivelul decidenților din mediul public, dar și din sectorul privat. Pentru un lider bun, a miza (și) pe tineri nu este doar un slogan, ci este o dovadă de viziune într-o lume tot mai dinamică.

Suntem conștienți că aceste cinci idei pentru România viitorului sunt generoase și necesită timp. E la fel de adevărat că în societatea românească, traumatizată de rănile ultimilor decenii, predomină cinismul și resemnarea, mai ales în perioadele de criză globală. Și totuși, de undeva trebuie să începem. La jumătate de secol de la moartea unui român care a schimbat destinul omenirii, să începem amintindu-ne cuvintele lui: „Viitorul este suma paşilor pe care-i faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs” (Henri Coandă).

• Etichete:
• sebastian burdja

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei