Cronica de film În „Navalny” aflăm acum de ce Putin a trebuit să-l ucidă pe Navalnîi de 2 ori: În realitate, agenții FSB sunt mai proști decât în filme
Iar Aleksei Navalnîi fix asta a arătat lumii: a avut „neobrăzarea” să demonstreze că FSB-ul e gol: există o scenă-rapel în documentarul „Navalny” care va intra probabil în istorie, prin forța cu care ea reușește să distrugă mitul agentului de informații „inteligent”, cu răbdare de sfinx și capabil să joace șah în trei dimensiuni. Mai exact, atunci când Aleksei îi sună direct pe securiștii care au încercat să-l asasineze și îi face efectiv albie de porci. E un moment de-a dreptul cathartic: îți prezintă cum funcționează mașinăria industrială de ucis oameni a FSB-ului lui Putin. Navalnîi a murit o dată (după cum chiar el glumea în documentar) otrăvit cu Noviciok, după ce arătat lumii goliciunea „țarului” Putin. Și acum, a trebuit să moară pentru a doua oară, după ce a expus brutele fără creier ale „Intelligence”-ului rus. A crezut că poporul rus nu se va teme. Și se va răzvrăti. S-a înșelat.
„Cine e cel mai prost?”, îl întreabă la un moment dat Navalnîi pe Hristo Grozev, jurnalistul de investigații de la Bellingcat care a reușit să deconspire întreaga rețea de asasini FSB care au încercat să-l otrăvească pe Navalnîi cu Noviciok.
„Cel mai prost?. În mod clar, sunt tipii ăștia din Spețnaz, fără instruire”, răspunde prompt Grozev.
„Mi se pare logic să-i păcălim pe cei mai proști. Apoi, pe tipii ăștia care nu-s în armată”, spune Navalnîi.
„Sincer, nu cred că o să meargă, ăștia sunt tipi de la FSB”.
Doar că a mers.
La început, Navalnîi pur și simplu nu rezistă tentației de a le spune direct securiștilor cine e și ce vrea de la ei. Iar securiștii îi închid în nas telefonul. E un moment teribil de serios (tipii ăia efectiv au vrut să-l extermine), iar Aleksei se comportă ca un adolescent care face glume la 112.
După câteva telefoane date „proștilor” din armată/Spețnaz/FSB (unul, mai deștept, pare să-i recunoască vocea și închide - Aleksei nici măcar nu s-a obosit să pună o batistă pe microfon, cum vedem în filme), în sală de strigă „Bingo”.
Un „nefericit”, probabil trezit din somn cade în jocul lui Navalnîi și varsă tot. „Se sparge” din prima: explică ce n-a mers (nu luaseră în calcul aterizare forțată), câtă doză i-a pus, în ce chiloți etc. Omul efectiv detaliază întregul mecanism „instituțional” pus la cale de oamenii lui Putin pentru a comite asasinate împotriva cetățenilor ruși.
„Săracul”, spune Navalnîi după conversație. „O să-l curețe. Probabil a doua zi o să-l găsească într-un șanț”.
În rest, privit acum, retroactiv, documentarul „Navalny” e unul foarte trist: e povestea unui om care a încercat o schimbare și care a crezut în ea.
„Nu vă temeți”, le spune Navalnîi direct rușilor, după ce e rugat la un moment dat să transmită un mesaj în cazul în care va fi ucis. Pentru că, dacă el va fi ucis (cum s-a întâmplat, de altfel), asta arată de fapt „cât de puternici” sunt cei care se opun dictaturii lui Putin.
„Nu aveți voie să renunțați. Dacă ei decid să mă ucidă, asta înseamnă că suntem extrem de puternici. Trebuie să ne folosim de această putere. Să nu renunțăm și să ne amintim că suntem o forță uriașă pe care încearcă să o suprime ticăloșii ăștia”.
Navalnîi a crezut cu tărie în două lucruri: în „prostia” sistemului represiv și curajul oamenilor din Rusia. S-a înșelat în a doua privință. Mai ales că sistemul represiv al lui Putin a reușit să compenseze stupiditatea cu brutalitatea.
Văzând acum scenele în care Aleksei Navalnîi se bucură ca un copil atunci când i se spune că un anumit clip a făcut „milioane de vizionări”, ai impresia că el, cumva, poate s-a înșelat și a crezut că acele milioane de like-uri și share-uri pot fi concretizate în oameni din lumea reală dispuși să iasă în stradă.
Nu a fost cazul.
„Singurul lucru de care are nevoie răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”
Privit acum, când noi știm exact cum s-a încheiat de fapt povestea asta, finalul documentarului e extrem de trist: scena în care Navalnîi aterizează la Moscova, iar cadrul se umple de uniformele întunecate ale milițienilor ruși, e de-a dreptul profetică. Tu, spectator, privești neputincios la scenă, la fel ca milioanele de ruși care au decis să nu facă nimic. Pentru că, pur și simplu, le e frică. Și nu poți să-i condamni pentru asta.
Documentarului „Navalny”, a fost realizat în 2022 și a câștigat în 2023 premiul Oscar pentru cel mai bun documentar. În prezent, filmul poate fi urmărit în România pe platforma de streaming HBO Max. Filmul se concentrează în special pe perioada dintre otrăvirea lui Navalnîi - recuperarea sa în Germania și revenirea sa la Moscova în 2021, când a fost arestat imediat pe aeroport.
În rest, realizatorii filmului decid să nu intre prea mult în profunzimea personajului și ating doar tangențial zona de „umbre” din viața sa - cum ar fi controversa privind participarea lui Navalnîi la un marș neonazist și explicația că el se vede ca un om care trebuie să se adreseze tuturor rușilor, inclusiv „naționaliștilor” care strigă „Sieg Heil”. Plus concluzia - tragică - trasă chiar de el, că în Rusia trebuie să te faci efectiv frate cu dracul (ăla care strigă „Sieg Heil”), ca să ai o șansă împotriva lui Putin.
Aleksei Navalnîi a fost închis într-una din cele mai dure colonii penitenciare din Rusia. Aici, era obligat să stea în frig la -32 de grade Celsius
Aleksei Navalnîi, considerat drept unul dintre principalii opozanți ai dictatorului rus Vladimir Putin a murit vineri, la 47 de ani, în colonia penitenciară Hrap, în nord-vestul Siberiei, la 1.900 kilometri de Moscova. Serviciul Penitenciar Federal al regiunii Iamalo-Neneția (unde se află colonia) a scris că Navalnîi „s-a simțit rău” după o plimbare, vineri, și „aproape imediat și-a pierdut cunoștința”.
Opozantul rus se adresa, în luna ianuarie, Curții Supreme din Moscova pentru a se plânge de condițiile extrem de dure din colonia penală în care era încarcerat, după ce fusese transferat aici în decembrie 2023.
El avea de ispășit o pedeapsă de 19 ani de închisoare pentru acuzații de extremism. Navalnîi era încarcerat din ianuarie 2021, când s-a întors în Rusia după ce s-a recuperat după otrăvirea cu un agent neurotoxic în Germania. El îl acuzase pe Putin de otrăvire și a fost imediat reținut la întoarcerea sa.
Aleksei Navalnîi a povestit despre condițiile dure din colonia penală din Siberia, în special despre frigul crâncen și limita de timp pentru a lua masa. „Este imposibil să mănânci în 10 minute”, declara el instanței din Moscova. „Dacă mănânci în fiecare zi în cel mult 10 minute, atunci masa aia se transformă într-un proces foarte dificil”.
„Carcera este deseori un loc extrem de friguros”, continua Aleksei Navalnîi. „Știți de ce oamenii aleg să meargă acolo cu un ziar? Pentru a se înveli cu el. Cu un ziar, vă pot spune vouă, judecătorilor, carcera devine un loc mai călduros de dormit decât fără unul. Ai nevoie de un ziar ca să nu îngheți”, adăugat el. Colonia penitenciară Hrap este considerată o moştenitoare a Gulagului sovietic. Deţinuţii - obligaţi la muncă forţată - muncesc la tăbăcirea şi cusutul pieilor de ren, în condiţii groaznice.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News