Episod mai puțin cunoscut al istoriei. Groaznica explozie care a șters de pe fața pământului o mănăstire împreună cu enoriașii ei

Distrusă şi reconstruită din temelii de nenumărate ori, după incendii, cutremure, războaie şi prigoană comunistă, o mănăstire de la marginea Iaşiului e dovada de necontestat că puterea credinţei face ca un loc de rugăciune să reziste peste veacuri. Sute de oameni vin săptămânal la Mănăstirea Vlădiceni să caute alinare sufletească. Vor să îşi regăsească speranţa şi să audă o vorbă bună de la călugării care sunt mereu gata să primească oaspeţi.

În fiecare zi, dar mai ales la sărbători, călugării de la Vlădiceni îi cheamă pe oameni la rugăciune.

Aflată la 20 de kilometri de Iaşi, mănăstirea Vlădiceni e un exemplu de forţă pe care oamenii o dau credinţei. Pe parcursul unui secol, aici au fost construite trei biserici. Cea în care se slujeşte în zilele noastre a fost sfinţită în 1999. Însă povestea primului schit din lemn se duce departe în istorie, până în perioada medievală.

Protosinghel Arsenie Butnaru, stareţul mănăstirii: Trebuie să mergem cu mintea şi cu inima în adâncurile istoriei şi să vedem la anii 1402 pe Alexandru cel Bun, Domnitorul Ţării Moldovei care dăruia Mitropolitului Iosif muşat, o poiană, o poiană care ulterior s-a numit Poiana Vlădicăi. În această poiană, călugării şi-au găsit loc de linişte, un loc unde să-l slăvească pe Dumnezeu.

Prima biserică din piatră a fost ridicată la 1900. A fost începutul unui şir de grele încercări prin care a trecut obştea călugărească.

Protosinghel Arsenie Butnaru, stareţul mănăstirii: Vorbim de o explozie, cum scrie în istorie, „groaznica explozie de la anul 1918”. Câteva sute de vagoane încărcate cu muniţie au explodat, se spune, în gara Socola. Mănăstirea de atunci a fost efectiv ştearsă de pe faţa pământului. Atât monarhii care se aflau aici, cât şi credincioşii au murit.

Regele Fedinand a venit atunci personal la Iaşi şi a oferit din bugetul Ministerului de Război bani pentru o nouă biserică. Ridicată în 1928, construcţia a fost şubrezită de cutremure în anii '40, dar ce a fost mai rău a venit odată cu instaurarea regimului comunist. În 1949, mănăstirea a fost închisă, iar călugării alungaţi. Biserica mănăstirii a fost transformată în depozit pentru materiale de construcţie, iar în anii '80, zidurile - lăsate de izbelişte - au cedat. Abia acum 20 de ani călugării au refăcut complexul monahal.

Stilul actualei biserici este cel al lăcaşurilor de cult de la începutul secolului XV. Pictura de inspiraţie bizantină este impresionantă, însă cei mai mulţi dintre oamenii care vin la mănăstirea Vlădiceni se opresc pentru rugăciune aici în faţa acestei icoane.

Protosinghel Arsenie Butnaru, stareţul mănăstirii: Icoana adună pe mulţi credincioşi. Mulţi se întreabă: este făcătoare de minuni? Toate icoanele Maicii Domnului sunt făcătoare de minuni. Depinde de credinţa noastră.

Icoana a fost pictată de călugări de la muntele Athos şi adusă în mănăstirea din Iaşi în 1930.

Protosinghel Arsenie Butnaru, stareţul mănăstirii: Pictura în biserică ştim că este Biblia celor care nu ştiu carte. Şi aşa este normal ca pictura să te îmbie la rugăciune. Şi se spune că icoana bizantină priveşte la tine.

În afara liturghiilor, în această perioadă, cei care vin la mănăstire să se roage pot asculta şi colinde.

• Etichete:
• vladiceni
• manastirea vladiceni

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei