Regii României, scoși din manuale în comunism. Ce știu copiii de azi despre regalitate

În 1918, România a obţinut unirea tuturor provinciilor sale istorice între aceleaşi graniţe. Unirea administrativă a fost ceva mai dificilă şi a durat până la adoptarea unei noi Constituţii, în 1923. După mai puţin de 45 de ani, comunismul a scos regii din manuale şi a redus la tăcere dezbaterea naţională privind cele mai potrivite forme de administrare. Digi24 vă aminteşte cum arăta România în momentul în care a devenit întreagă.

Elevii învaţă la şcoală că Războiul de Independenţă a avut loc în timpul domnitorului Carol I, că la momentul Unirii din 1918 România era condusă de Ferdinand I. Învaţă că la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial domnea Carol al II-al şi că urmaşul său la tron, Mihai I, a fost forţat de comunişti să abdice. Sunt informaţii elementare care definesc sistemul de învăţământ din Europa cu cele mai puţine ore de istorie.

Regii, scoși din manuale

Imediat după abdicarea forţată a lui Mihai I, toate simbolurile legate de monarhie au fost înlăturate. Prima victimă, în noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947, a fost statuia Regelui Carol I, întemeietorul dinastiei de România şi monarhul cu cea mai îndelungată domnie din întreaga istorie a ţării: 48 de ani. A urmat mutilarea Arcului de Triumf, care a rămas fără medalioanele laterale care îi înfăţişau pe Regele Ferdinand şi Regina Maria, apoi amii de acte de vandalism ideologic în toate colţurile ţării. Au fost distruse inclusiv plăcile de marmură cu ctitorii Ateneului Român. Urmări mult mai grave a avut politizarea excesivă a învăţământului de toate gradele. Iniţial, comuniştii au încercat să păteze memoria regilor prin minciuni sfruntate, prin distorsionarea faptelor şi prin accentuarea obsesivă ale eşecurilor. Dar românii erau foarte ataşaţi de Regele Mihai, mulţi contemporani îi cunoscuseră personal pe Ferdinand cel loial şi curajoasa Regină Maria, astfel că minciunile nu au funcţionau. Cea mai eficientă armă a fost atunci tăcerea. Generaţii întregi NU au mai învăţat la şcoală cine se afla în fruntea trupelor în Războiul de Independenţă şi nici că Ferdinand Întregitorul a câştigat Transilvania pentru a intrat în război contra Germaniei natale.

Tranziția recuperează nume și ani. Nu și semnificații

După 1989, în manualele de istorie au reapărut regii, dar într-o manieră cronologică, puţin ofertantă pedagogic.

„Carol al II -lea... Nu, nu, culmea, am învăţat anul trecut, dar am un lapsus”, spune o elevă.

„Era Regele Ferdinand, el era. Carol I murise în 1914, în 1918 era Regele Ferdinand”, spune un tânăr.

Monarhia a definit modernitatea

„Regalitatea în România a fost un moment definitoriu pentru modernitate. Pentru că cred că fără regalitate nu s-ar fi înfăptuit Marea Unire, cred că nu s-ar fi realizat. Vorbele lui Clemenceau despre Regina Maria care spunea că este un veritabil general, un şef al statului... Nu cred că ar fi existat 23 august, nu cred că am fi avut Constituţia din 1923, una din cele mai democratice Constituţii din Europa şi o să vă închei spunându-vă ceva particular: că mama mea mi-a povestit că paşaportul românesc care avea stema regală pe el era un paşaport care nu avea nevoie de nicio viză, în niciun stat din Europa şi că patru ouă costau 1 leu. Îmi spunea că a fost o perioadă atât de înfloritoare, că ea nu mai văzuse niciodată aşa ceva, era tânără în perioada asta. Trebuie să studiem istoria regalităţii pentru că altfel studiem istoria fragmentat, o lipsim de o parte atât de importantă”, spune prof. Mihai Manea, autorul unui manual de Istorie a Monarhiei.

Lupta politică a amânat recuperarea istoriei reale

Problema era, că după decenii întregi de "Cântarea României", românii erau obosiţi de istoria contrafăcută. Ca să ştie adevărul, ar fi avut nevoie de informaţii nu numai corecte istoric, dar şi onest, şi inteligent dozate. Recursul la momente precum victoria regală din 1918 după înfrângerea catastrofală din 1916 era de natură să ajute la vindecarea multor traume naţionale. Cum însă Frontul Salvării Naţionale a evitat, cu toate riscurile, restaurarea Constituţiei de la 1923 şi întoarcerea Regelui Mihai în fruntea României, Ministerul Învăţământului a păstrat la minimum referirile la regi. A amânat astfel implicit momentul în care românii şi-au putut reconstrui identitatea şi încrederea că va fi bine în ţara lor.

Istoria fără poveste înseamnă o identitate națională fragilă

- Cine domnea în timpul Marii Uniri?
- Aoleu, Doamne, nu mai tin minte exact.
- De ce era admirată Regina Maria?
- Nu, îmi scapă, aoleu ...
- Cine a avut domnia cea mai îndelungată?
- Cred că a fost Carol I, cred. Aoleu, sunt cam varză la capitolul ăsta, recunoaște tânărul.

La un nivel mai profund decât sărăcia sau corupţia, petele rămase albe în istoria naţională devin psihologic un fel de găuri negre şi fac infinit mai uşoară decizia de a emigra. Dacă ştii despre ţara şi oraşul tău la fel de puţin ca despre un oraş mai bogat şi mai sigur din Occident, de ce să nu trăieşti acolo?

- Ştiţi, e vina noastră, nu a altcuiva. E vina noastră pentru că s-a propagat o conştiinţă naţională falsă, fără o bază spirituală solidă. Pentru că acolo s-a dezvoltat conştiinţa naţională autentică. Totul a rămas la nivel de formule: "Trăiască Republica!", "Trăiască partidul!", "Trăiască Ceauşescu!". Şi copiii care au crescut în acest spirit - să iertaţi, şi subsemnatul - nu au mai făcut deosebirea între ce înseamnă naţiune şi patriotism autentic şi ce înseamnă ce înseamnă Partidul Comunist. Şi ruperea a fost foarte uşoară, dacă nu au existat rădăcinile, spune episcopul greco-catolic Florentin Crihălmeanu, de la Cluj.
- Adică românii, mulţi dintre ei, odată cu partidul au azvârlit şi naţiunea?
- Clar, clar. Comunismul, totul, înglobat în România. România egal comunism. Comunismul este rău. România rău! Via!
- Oamenii fug de rău, evident.
- Daa! Cred că şi rolul şcolilor după 1990 care nu au convins generaţiile acelea că noi avem nişte rădăcini puternice pentru care merită să luptăm chiar dacă suntem nemulţumiţi în propriul nostru teritoriu, în propria noastră ţară.

„În perioada naţional comunismului, în ultimii ani ai regimului comunist, încărcătura ideologică - istoria era disciplina cea mai ideologizată. Orice lecţie de istorie începea cu un fragment din programul PCR sau dintr-o cuvântare a lui Nicolae Ceauşescu. Şi s-a considerat după 1989 că acela este un reper. Este exact ce spuneţi dvs - abandonarea identităţii naţionale. Noi nu mai vorbim de patriotism. Şi cred că mulţi o văd şi acum în aceste coordonate, a anilor 80. Ceea ce este o eroare pornind de la un simplu element. Paradigma s-a schimbat. În regimul comunist, istoria avea un rol clar, ideologic, acela de a transmite învăţătura de tip marxist, comunistă. Pentru anii de după 1989, măcar l-am avut clar din primii ani, dar nu am ştiut întotdeauna să o facem cunoscută (paradigma n.n.) a fost faptul că istoria a devenit o ştiinţă pusă în slujba societăţii, a-l face pe copil să se pregătească de viaţă într-o societate de democratică, să fie cetăţean într-o societate democratică. Este adevărat, este o mare greşeală probabil că aici este şi o explicaţie al acestei lipse de identitate naţională. Am abandonat orice discuţie desptre patriotism ce însemană patriotismul astăzi, este văzut ca o idee desuetă”, spune prof. Mihai Manea, autorul unui manual de Istorie a Monarhiei.

România, pe ultimul loc din Europa la predarea istoriei

Situaţia este însă greu de remediat când România se află pe ultimul loc în Europa în privinţa numărului de istorie predate săptămânal în şcoli şi licee, numai o oră pe săptămână.

„Şi să ştiţi că există discuţii foarte mari - unde ajunge istoria naţională! La noi, în ultimii 25 de ani avem o eternă discuţie, dar o eternă discuţie care porneşte de la o realitate foarte clară. Orele de istorie sunt puţine. România se numără şi vă spun foarte clar situaţia, pentru că am lucrat cu Consiliul Europei şi Euroclio - România se numără printre puţinele state europene care are o oră, maximum două ore de istorie. Franţa are între 3-4, Germania nu mai puţin de 2 ore în oricare dintre landuri...”, arată profesorul Manea.

Dincolo de concurenţa inevitabilă între discipline, statul român pare să ignnore astăzi că şcoala modernă trasmite elevilor competenţe şi abilităţi, dar şi fundamentele doctrinei naţionale. Unirea a fost mai întâi un proiect de ţară promovat sistematic în sistemul de învăţământ:

Toţi copiii care mergeau la şcoală în jur de 1900 - adică viitorii soldaţi în Primul Război Mondial - învăţau la istorie că naţiunea română nu şi-a statornicit încă hotarele. Manualul de Istoria Românilor, ediţia 1899 - scris de academicianul Grigore Tocilescu, reluat mulţi ani după, atrăgea atenţia copiilor că "Noi, românii din regat suntem înconjuraţi de toate laturile de fraţi de acelaşi sânge, că întreaga Basarabie, jumătate din Bucovina şi Maramureşul, partea cea mai mare din Ardeal şi o fâşie lată în Banatul Ungariei răsăritene, ca şi întregul mal Sudic al Dunării, sunt locuite aproape numai de români". Iar în Ardeal, "teritoriul lingvistic al românilor se întinde ca o pânză albă, pe care numai ici şi colo o împestriţează mici insule de saşi, de aecui şi de maghiari". În plus, domnia scurtă a lui Mihai Viteazul, Voievodul Unirii de la 1600, este tratată pe parcursul a 30 de pagini, mai mult decât oricare alta.

Istoria monarhiei, primul manual abia în 2017

La 100 de ani de la România unită, nu este deloc clar următorul proiectul de ţară. Elevii care studiază cursul - facultativ deocamdată - de Istoria Monarhiei, au câteva sugestii:

- De ce a fost admirată Regina Maria în Primul Război Mondial?
- Pentru că a mers pe front să ajute răniţii, soldaţii, în scop medical a fost. Şi asta a contat foarte mult! Pentru că să ai o regină alături de tine este ceva foarte puternic! Să aibă curaj să meargă acolo.
- Cine au fost regii României?
- Carol I, Ferdinand I, Carol al II le-a şi Mihai I.
- Crezi că ar trebui studiat acest aspect al regalităţii la cursurile de istorie, şi dacă da, de ce?
- Ar trebui să avem exemple pozitive mai ales în perioada aceasta şi contează să îţi cunoşti istoria ca să ştii ce să faci şi să nu faci aceleaşi greşeli din trecut.
- Crezi că nu se pune accent la cursurile de istorie?
- Nu se pune peste tot, nu se pune accent, dar ar trebui.
- De ce crezi că nu se pune accent?
- Pentru că e lăsată, în manuale observând, e lăsată ca ultima lecţie şi de obicei pe la final, când toată lumea nu mai are chef, nimeni nu mai vrea să studieze la final.
- Şi este pusă în clasa a VIII-a, când ai alte priorităţi, te pregăteşti pentru capacitate.
- Când ai studiat?
- Al doilea semestru la început, studiu despre regalitate.

***

- Crezi că regii ar trebui să fie studiaţi mai detaliat?
- Da, mi-ar plăcea să aflu mai mult şi să îi luăm drept exemplu, asta e cel mai important.
- De ce crezi asta?
- Pentru că ducem lipsă de exemple pozitive şi bune şi atunci putem învăţa din istorie.

Acest primul manual de Istoria Monarhiei a fost publicat abia în 2017, exact în anul în care a murit Regele Mihai. Destinul tragic al Regelui face ca abia după dispariţia sa fizică, românii să depăşeasă barierele induse de propagandă şi ură. La un an de la apariţie, manualul acestui curs facultativ se află deja pe locul doi în preferinţele elevilor. Ei înţeleg instinctiv că primul efect al istoriei Regilor nu este monarhia, ci încrederea că România este posibilă.

• Etichete:
• elevi
• regalitate
• regii romaniei
• centenar
• manuale istorie
• istoria monarhiei

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei