Sacrificiu cutremurător. Soarta tragică a asistentei Emilia Kimeri, urmărită de Securitate și găsită moartă în Dunăre

În anii '80, oficialii însărcinaţi cu represiunea politică au camuflat actele de opoziţie ale românilor sub acuzaţii de drept comun. Românii cred până astăzi că, între naţiunile din Est, ei sunt singurii care nu s-au opus cruzimii cu care PCR a guvernat ţara. Documente cercetate recent schiţează însă portretele a mii de oameni de un curaj exemplar. "Vrem libertate!", "Să dispară raţiile!" "Vrem medicamente!" a cerut Emilia Kimeri în manifestele pe care le-a răspândit în primăvara lui 1987, la Galaţi. 

Emilia Kimeri, 1987 |Voce a libertății la Galați

Românii au început anul 1987 în aceleaşi lipsuri teribile care le măcinau viaţa de ani întregi. Alimentele se vindeau pe cartelă ca în vreme de război, fapte casnice banale precum încălzitul mâncării sau baia copiilor deveneau exerciţii de ingeniozitate şi consum imens de timp şi efort. Oraşe întregi cufundate în mizerie şi întuneric construiau socialismul sub stricta supraveghere a secretarilor de partid şi a Securităţii.

Statul totalitar controla inclusiv câţi copii trebuie să aibă o familie şi când. Pe fondul penuriei, multe femei apeleau la întreruperi ilegale de sarcină. Procurori şi ofiţeri de Securitate făceau deseori anchete chiar în maternităţi.

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri: Mama a fost soră medicală, după care asistentă medicală la stomatologie, cunoaştea foarte lipsa acută de medicamente, lipsa acută de echipament, de la o vată, spirt, pansament, era legii a avorturilor, era conştientă că era împotriva, nu toate erau dorite sarcinile. Era foarte hotărâtă şi nu suporta mojicia din partea guvernului de la vremea respectivă, a regimului, o nemulţumea această stare opresivă care era. Nu aveai voie să vorbeşti, nu aveai voie să comentezi ceva legat de dictatura comunistă. Toată lumea o avea. Unii o exprimau, alţii o ţineau închişi în dânşii. Ea era cea mai vehementă din familia noastră împotriva regimului comunist.

Asistenta Emilia Kimeri, urmărită de Securitate

Lt.maj. Lică Gheorghiţă, ofiţer de investigaţii la Biroul de Investigaţii şi Filaj, I.J.S., Galaţi: În cursul anului 1987, am primit o informaţie de la un subofiţer de miliţie, din care rezulta că o persoană de sex feminin, despe care îmi amintesc acum că se numea Kimeri Emilia ar avea manifestări negative la adresa regimului. Am preluat informaţia, fiind o sarcină de serviciu, şi am întocmit o notă raport în care am scris că persoana respectivă, cu datele de identitate furnizate de subofiţerul de miliţie, face comentarii negative la adresa regimului. Am înaintat nota raport şefului de compartiment, după care nu mai cunosc ce s-a întâmplat cu această notă.

31 martie 1987 | Percheziţie acasă

Când la 31 martie 1987, Marian Kimeri, pe atunci licean în clasa a XII-a, s-a întors acasă, a găsit întreaga gospodărie răvăşită de o percheziţie făcută de câţiva ofiţeri de Securitate. Mama era într-o stare de maximă surescitare.

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri: Era foarte supărată pentru că, în urma percheziţiei, ridicaseră şi vreo două manifeste. Mama a scris manifeste încă din 1985, am găsit primele manifeste în vacanţa dintre 1985-86. Şi ultimul între 1986-87, dar întâmplător, şi nu am discutat. Mi-a spus foarte clar că ea a fost controlată. Că s-au găsit acele 2 manifeste, telefonele sigur erau ascultate.

Lt.col. Ioan Moraru, Serviciul 1 al I.J.S. Galaţi, ofiţer de caz: Îmi amintesc că la începutul anului 1987, şeful serviciului mi-a repartizat o sesizare care o viza pe Kimeri Emilia, despre care erau informaţii că ar fi redactat şi difuzat înscrisuri cu conţinut duşmănos la adresa conducerii de partid centrale. Rezoluţia şefului serviciului dispunea să deschid un dosar de urmărire informativă şi să iau anumite măsuri. În baza acestei rezoluţii, am făcut un plan de măsuri, făcând propunere de luare în lucru prin Direcţia de Urmărire Informativă şi totodată am propus măsuri de interceptare a corespondenţei, a telefonului de la domiciliu, investigaţii şi filaj. Șeful serviciului, Georgică Sion, a dispus efectuarea unei percheziţii la domiciliul lui Kimeri Emilia, în scopul găsirii de materiale legate de înscris, cum ar fi: hârtie, cerneală, instrumente de scris, maşină de cusut.

"Vrem medicamente!" = Filaj, percheziţie, anchetă

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri: Casa era răvăşită, mama era foarte răvăşită, sufleteşte, interior, era... nu am cuvinte. M-a rugat să înţeleg că cel mai bine ar fi să nu mă implic, să nu vorbesc la rândul meu cu colegi, cu vecini, cu asta, nu dorea ca ceea a făcut ea să îi afecteze pe cei din jur. Nu ar fi vrut ca noi să fim afectaţi şi anchetaţi, eu fiind la vremea respectivă minor, tata să nu aibă repercusiuni la serviciu.

Casa din strada Craiului nr.5 fusese răscolită în timp ce asistenta medicală Emilia Kimeri era interogată la Securitate. Singură, dar şi împreună împreună cu soţul, Gheorghe Kimeri.

Emilia Kimeri şi scrisoarea către Nicolae Ceauşescu

Dar se pare că asistenta Emilia Kimeri făcuse mai mult decât să împrăştie manifeste cu "Vrem libertate să călătorim!", "Vrem medicamente!", "Jos cu raţiile! "Vrem să avem lumină!" pe str. Democraţiei. Potrivit declaraţiei col. Georgică Sion, şeful Securităţi Galaţi, propunerea de urmărire informativă avea la bază o scrisoarea adresată lui Nicolae Ceauşescu, "interceptată de către cei de la Securitate şi remisă Inspectoratului de Securitate Galaţi, Biroul de Interceptare a Corespondenţei".

Membrii familiei povestesc că ancheta de la Securitate a fost teribilă.

"Să dispară raţiile!" = Anchetă, presiuni, violenţă

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri: Ei efectiv bătaie fizică, vizibilă, nu i-au dat, la ochi, la mâini, la membră, cu lovituri în zona ficatului, mi-a povestit, da, ancheta a fost cât se poate de dură.

Se pare că Emilia a vorbit în cursul serii cu o mătuşă căreia i-a arătat vânătăile de pe sâni şi abdomen.

Emilia Kimeri, singură în faţa Securităţii

Germina Nagâţ, cercetător, Colegiul CNSAS: Din discuţiile interceptate şi transcrise în dosar, din discuţiile cu soţul, ea este din ce în ce mai conştientă că urmează ceva rău pentru copii, pentru soţ, pentru restul familiei. Lucrul este absolut evident, şi familia a vorbit despre bilete.

Dar calvarul familiei era abia la început. Pe 1 aprilie 1987, cei doi soţi urmau să fie interogaţi din nou de Securitate.

1 aprilie 1987 | Emilia Kimeri pluteşte în Dunăre

Numai că dis-de-dimineaţă, un telefon anonim îi spune lui Gheorghe Kimeri să vină să îşi ia soţia care plutea în apa Dunării.

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri: Eu cu tatăl eram primii la faţa locului. Cineva ne-a spus că este o femeie în apă care se zbate, speram că va mai fi în viaţă. Plutea în apă la mal. Era un bilet scris de mână. Cred că era scrisul tot al mamei, în care spunea că prinderea ei s-a reuşit datorită unor colegi şi au înaintat organelor de Securitate că ar face înscrisuri duşmănoase, noi ca membrii de familie să nu fim anchetaţi.

Şocaţi, cei doi găsesc lângă pardesiul, pălăria şi geanta Emiliei, lăsate pe mal, un al doilea bilet. Asistenta spunea că este singura responsabilă de scrierea manifestelor şi le cerea ofiţerilor de Securitate să îi lase familia în pace. Primul bilet fusese găsit de tată şi de fiul cel mic, mai devreme, pe masa din bucătărie. Mesajul nu lăsa să se întrevadă perspectiva unei sinucideri, ci pe cea a unei perioade îndelungate de detenţie. Mama îl ruga pe Marian să topească aurul ca să îşi facă verighete când va veni timpul.

Chiar pe malul Dunării, la doi paşi de corpul fără suflare al femeii, ofiţerii de Securitate i-au luat bărbatului ultimele însemnări ale soţiei.

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri: După ce am constatat că este mama, am încercat să o legăm cu ceva ca să nu fie luată de curenţi, au venit doi indivizi în civil, unul fiind un ofiţer de Securitate, l-au tras pe tata deoparte, au spus că ceea ce a făcut mama să nu mai fie povestit de nici un fel şi nici în alte situaţii în societate. M-au luat şi pe mine deoparte şi mi-au spus: tu eşti elev, nu nu ai voie să vorbeşti la şcoală, s-a întâmplat că acest necaz din vina ei. Ne-au spus că dacă nu ne vom hotărî pe lor, nu ne-o vor da să îi facem înmormântarea.

Carlo Kimeri, fiul cel mare al Emiliei Kimeri: Data de 31 martie pentru mine a fost foarte importantă pentru că mi s-a născut fetița. Am fost în două ipostaze complet diferite privind fericiarea unui individ în viață. Pe 31 martie mi s-a născut fetița, iar pe 1 aprilie mi-a murit mama. Credeți-mă că și acum, după 30 de ani când sentimentele s-au stratificat, încă sunt ambiguu cu privire la ce am simțit în perioada aceea. Dar asta e mai puțin important. Important este că pe 1 aprilie mama mea a fost urmărită până la Dunăre, de către 2 ofițeri de Securitate care nu s-au deconspirat.

1 aprilie 1987 | Emilia Kimeri a murit sub filaj

Germina Nagâţ, cercetător, Colegiul CNSAS: Îngrozitor în această poveste este că, se pare, ofiţerii de la filaj sau subofiţerii de la filaj au văzut ce se întâmplă şi nu au intervenit pentru a nu se deconspira, există o declaraţie la dosar, deci au preferat să lase un om să moară. Nu înţeleg, cum de se puteau deconspira pentru că filorii nu erau niciodată în uniformă, erau în civil. Asta mi se pare un detaliu şi mai sinistru, şi mai îngrozitor, cum au putut să lase o femeie să îşi piardă zilele, de dragul conspirativităţii acţiunii de urmărire.

1987 | Familia, urmărită inclusiv la înmormântare

Familia nu a scăpat însă complet de Securitate. A fost urmărită luni de-a rândul. Dosarul de urmărire cuprinde o serie întreagă de fotografii de la înmormântare. Ofiţerii voiau să se asigure că Emilia Kimeri nu a avut complici. Au continuat audierile.

Carlo Kimeri, fiul cel mare al Emiliei Kimeri: Noi, copiii, eu aveam 21 de ani, fratele meu era minor, nu aveam cum să îi cunoaștem. O parte dintre ei l-au anchetat și pe tatăl meu. Și eu am fost anchetat ulterior de colonel de Securitate.

2016 | Parchetul Militar deschide o anchetă in rem

Datorită legii accesului la propriul dosar, familia Kimeri a putut vedea dosarul Emiliei la CNSAS. Faptele în sine, încălcări flagrante ale normelor criminalistice în cazul unei morţi suspecte şi dispariţia din dosar a celor mai importante acte - de la manifestele însăşi, la declaraţia Emiliei în anchetă la certificatul de deces, au determinat Parchetul Militar să deschidă în 2016 un dosar de urmărire penală in rem pe baza suspiciunilor de crimă împotriva umanităţii.

Marian Kimeri, fiul Emiliei Kimeri, martor cheie: Mi-e cunoscut numele colonelului Patache, Moraru mi-a rămas întipărit în minte pentru că mama a spus că s-a recomandat "colonelul Moraru", iar în urma sediului Securităţii, reamintesc era Vişinescu, anchetatorul principal al mamei. Restul, probe grafologice astea, peste 12 ofiţeri, nu discutăm de subofiţeri de Securitate, ce avea fiecare de făcut.

2016 | Fostul anchetator neagă ameninţările

Lt. col. Eugeniu Vişinescu, I.J.S. Galaţi, ofiţer de cercetare penală. (Sursa: CNSAS/ Parchetul Militar): Încă de la primul contact cu Kimeri Emilia, am observat că aceasta se afla în stare de şoc, fiind speriată de gestul pe care l-a făcut. Pe parcursul audierii, nu i-am făcut promisiuni, nu am folosit ameninţări, cu atât mai mult cu cât ştiam că urma să fie luată o măsură de prevenire prin care i s-ar fi atras atenţia să nu mai săvârşească astfel de fapte (...). Am însoţit-o pe aceasta dincolo de porţile de acces. În tot acest timp, pentru că era încă şocată, am încercat să o liniştesc, asigurând-o că nu va intra la închisoare şi atenţionând-o cu privire la persoanele cu care discută, întrucât acestea ar putea fi izvorul nostru de informaţii. Pe timpul anchetei nu a mai participat niciun alt coleg la audiere şi nu pot să ştiu dacă un alt coleg a mai făcut vreo audiere în aceea ce o priveşte. Nu l-am audiat pe soţul femeii şi nici alte persoane care să aibă legătură cu aceasta.

2019 | Cercetări pentru crimă împotriva umanităţii

În urma acestei investigaţii în curs, familia a primit în sfârşit rezultatul autopsiei: moarte prin axfixiere mecanică COM cazul Kimeri.

Ofiţerii implicaţi au declarat la audierile judiciare, unele citate aici, că au urmat procedurile specifice Securităţii Statului şi ordinele superiorilor.

• Etichete:
• agenti de securitate
• disidenti anticomunisti
• emilia kimeri
• represiunea comunista

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei