Alexandru Vaida Voevod, omul-cheie al Marii Uniri

Între liderii ardeleni care au făcut Unirea de la 1918, medicul Alexandru Vaida-Voevod este omul-cheie. Nepotul Alexandru Bohăţel, cel mai apropiat colaborator al lui Avram Iancu, a fost ales deputat în 1905. Incomod la Budapesta, dar influent la Viena, Alexandru Vaida-Voevod a finanţat, a condus şi a perfectat Unirea Transilvaniei cu România. Când în 1919, recunoaşterea Unirii a intrat în impas la Paris, regele Ferdinand a apelat la Alexandru Vaida Voevod. Premier în România interbelică, ardeleanul a fost arestat de comunişti şi a murit în domiciliu forţat, în 1950.

În comuna Bobâlna, pe vremuri Olpret, din judeţul Cluj, se află o casă cu etaj şi mansardă care strigă după ajutor. E în paragină. Lângă zidurile din spate se cască gropi adânci, iar terenul o ia la vale. Dependinţele sunt dărămate. Până în 2008, aici funcţiona un dispensar.

„Toată populaţia din 11 sate din comuna Bobâlna venea aici pentru că era un dispensar model. Era cu circuit de casă de naştere, staţionări de copii, bucătărie, spălătorie”, spune Irina Mureșan, fostă asistentă.

Casa natală a lui Vaida Voevod se prăbuşeşte

La retrocedare, Primăria a mutat dispensarul într-o clădire proprie, iar casa de un veac şi jumătate a medicului Alexandru Vaida Voevod a fost vandalizată. Proprietarul, Alexandru Carol Vaida Voevod, trăieşte modest şi discret într-un apartament de bloc în alt judeţ şi nu are bani să o refacă. Speră totuşi că locuinţa ilustrului său bunic - locul în care a început Unirea Transilvaniei - nu va fi lăsată să dispară de pe faţa pământului.

Ianuarie 1918 | Cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson

Încă din ianuarie 1918, preşedintele american, Woodrow Wilson, a enunţat principiile pe care să se fundamenteze Pacea ce avea să vină. Dintre "Cele 14 puncte ale lui Wilson", 4 erau de importanţă majoră pentru români. Ele invocau criteriile naţionalităţii şi ale autodeterminării în desenarea frontierelor în Europa Centrală şi de Est. Frontierele Italiei, Poloniei şi al slavinilor de vest vor urma delimitările etnice. Românii, alături din Imperiul Austro-Ungar de celelalte naţiuni, să fie libere să decidă din ce stat să facă parte. Pe măsură ce Germania şi Austro-Ungaria pierdeau pe teren militar, mesajul american devenea crucial:

Abia în toamna lui 1918, programul Wilson începe să fie dezbătut în lumea germană. Aflat în biroul său din casa natală, Olpret, judeţul Cluj, Alexandru Vaida Voevod, având în faţă un ziar abia sosit de la Munchen, are revelaţia unei adevărate accelerări a istoriei: în loc ca liderii Partidului Naţional Român să ceară respectarea drepturilor naţiunii lor în Transilvania, sau să accepte diverse formule de federalizare a Austro-Ungariei, ei trebuie să ceară direct Unirea Transilvaniei cu România. Cu alte cuvinte, în loc de politica paşilor mărunţi, viteză maximă. Cu acest gând în minte, pune pe hârtie ciorna a ceea ce avea să devină un discurs istoric. Cu această ciornă fuge la Gherla, la bunul său prieten, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, să se sfătuiasă. Era nevoie să găsească împreună cea mai exactă formulă pentru că riscurile erau maxime.

Cumpănind argumentele, liderii ardeleni au înlocuit propoziţia cea mai concretă şi mai dură cu una mai generală: "Din ceasul acesta, oricum vor decide Puterile lumii - naţiunea română din Ungaria şi Transilvania este hotărâtă a pieri mai bine decât a suferi mai departe sclavia şi atârnarea".

18 octombrie 1918 | Declaraţia de Autodeterminare

Apoi la 18 octombrie 1918, Alexandru Vaida Voevod în Parlamentul de la Budapesta cere dreptul la autodeterminare al românilor, adică dreptul lor hotărî singuri soarta. Reacţia maghiară, un şoc.

Prof. univ. Mircea Vaida Voevod: Era să fie linşat în Parlamentul de la Budapesta. De ce? Era şi o anumită tactică oratorică. El a început un discurs aproape adormitor încât Parlamentul dormita cum se întâmplă să dormiteze toate Parlamentele. Deodată, brusc a citit Declaraţia de Autodeterminare. Până s-au deşteptat, s-au ridicat în picioare, au început să arunce cu obiecte în el, era pregătită uşa din spate, ieşirea şi la o uşă din spate a Parlamentului de la Budapesta îl aştepta o maşină care l-a dus în cartierul muncitoresc român din Budapesta. Erau foarte mulţi meseriaşi de înaltă calificare români şi constituiau chiar un cartier şi unde a fost ascuns. În aceeaşi noapte a plecat spre ţară.

Declaraţia de Autodeterminare a transilvănenilor din 18 octombrie 1918 era rezultatul unor experienţei şi profesionalismului unor politicieni de primă clasă. Românii - ortodocşi sau greco-catolici - au trimis în Parlamentul de la Budapesta oameni cu o educaţie strălucită, din familii cu ascendenţă paşoptistă sau memorandistă, adică obişnuiţi de acasă că naţiunea merită slujită cu efort maxim, timp şi bani. Alexandru Vaida Voevod, de exemplu, se trăgea din Alexandru Bohăţel, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Avram Iancu. În 1892, când Memorandiştii români au ajuns la Viena au fost întâmpinaţi de manifestaţii organizate de asociaţia studenţească "România Jună" condusă de viitorul medic. Din 1905 parlamentar, Vaida Voevod a finanţat ziarul politic "Lupta", iar discursurile sale abrazive la Budapesta i-au adus exilul în Elveţia pentru o jumătate de an şi amenzi de presă substanţiale. Era însă influent la Viena şi membru al Cercului de la Belvedere.

Celebra fotografie în care alături Alexandru Vaida Voevod şi soţia sa, apar Ion Luca Caragiale, George Coşbuc şi profesorul, este şi ea legată de întrunirile Cercului de la Belvedere.

Mircea Vaida Voevod: Alexandru Vaida Voevod şi toţi românii ardeleni de aici erau urmăriţi de poliţia maghiară. Şi atunci au hotărât să se întâlnească şi să uneltească - din punct de vedere al autorităţilor maghiare - la Karlovy Vary. El era şi membru al cercului de la Belvedere. Ce însemna asta? El a fost cel care a reuşit să organizeze întâlnirea cu regele României la Sinaia a lui Franz Ferdinand de Habsburg pe ideea ueni mari federaţii, sigur neîmplinite, dar atunci se întrevedea ca singura posibilitate a unui stat românesc independent.

După 18 octombrie 1918, liderii românilor - adunaţi într-un guvern provizoriu al Transilvaniei numit Consiliul Naţional Român - au respins toate ofertele de federalizare avansate tardiv de Budapesta. Cu o exactitate şi coordonare impecabilă, ei au organizat alegerea celor 1228 de delegaţi pentru Alba Iulia din Transilvania, Banat şi Crişana. Drumul spre Cetatea Unirii era periculos. Dar liderii ardeleni căzuseră de acord cu regele Ferdinand şi premierul Brătianu ca armata regală să nu înainteze ca să preîntâmpine acuzaţia presiunii militare.

Finanţarea Unirii a venit din împrumuturi personale

A fost necesar ca autorităţile transilvănene să fie protejate de gărzile naţionale româneşti - alcătuite rapid din foşti soldaţi ardeleni, coordonaţi în mod special de Alexandru Vaida Voevod, ofiţerul Iuliu Maniu - care venise cu mulţi dintre ei de la Viena - şi avocatul Teodor Mihali. De bani pentru echiparea acestor trupe s-au ocupat Vaida Voevod şi finanţistul Aurel Vlad. Au garantat un împrumut consistent cu averea proprie.

Mircea Vaida Voevod: Era un risc, în pofida organizării. Vă daţi seama că după ce un neam a stăpânit peste un mileniu Transilvania, renunţarea la Transilvania a fost un şoc fantastic din toate părţile. Sigur că exista un pericol.

Conferențiar Valentin Şerdan-Orga: Nemulţumirile care au existat, scăparea de sub control a unor formaţiuni militare, partea Banatului unde trupe sârbeşti ocupaseră localităţi, în zona Crişanei exista presiunea unor trupe maghiare, greu de controlat şi uneori lăsate, având liber la excese. Trupele franceze încercau să păstreze şi ele ordinea. Au existat astfel de presiuni. Au existat organe de presă de limba maghiară care au instigat la violenţă, în ideea de a interzice o astfel de adunare. Un drum care trecea prin zone pe unde armata germană care se retrăgea, creea un vid de autoritate, de putere, de siguranţă, făcea ca drumul să fie unul anevoios, periculos.

11 decembrie 1918 | Regele semnează Decretul Unirii

La 1 Decembrie 1918, o sută de mii de români ardeleni au salutat la Alba Iulia votul în unanimitate al celor 1228 de delegaţi. În acelaşi moment, Regele Ferdinand şi Regina Maria intrau triumfal în Bucureştiul eliberat de trupele germane. Vestea Unirii a fost dusă la Bucureşti regelui Ferdinand de 5 ardeleni: Vasile Goldiş, episcopul ortodox Miron Cristea, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, Alexandru Vaida Voevod şi Caius Brediceanu.

În primăvara lui 1919, negocierile de la Paris pentru recunoaşterea României Mari au intrat în impas. României i se reproşa pacea separată cu Germania, iar insistenţa premierului Brătianu de a prelua şi partea sârbească a Banatului provocaseră iritarea puternicului premier francez Georges Clemenceau. Noul premier român Alexandru Vaida Voevod repune discuţiile pe şine. Istoricii nu au cântărit încă îndeajuns de exact cât a contat în obţinerea semnărilor pe tratatele de la Versailles, Saint-Germain şi Trianon, O primă mutare tactică a fost că ardelenii din delegaţia României, în frunte cu cel de la Olpret, au devenit masoni. Şi temutul Clemenceau, şi premierul britanic, Lloyd George erau deja.Când tratatele erau perfectate, cabinetul Vaida Voevod a fost înlocuit de liberali.

Implicat activ în politica interbelică de la Bucureşti, premier în vremea regelui Carol al II -lea, Alexandru Vaida Voevod a avut nefericirea să traiască în 1940 pierderea Ardealului de Nord şi a Basarabiei. Monarhist convins, credea că Regele Mihai a salvat realmente Transilvania prin lovitura de Palat de la 23 august 1944. Printr-o stranie contorsionare a istoriei, Alexandru Vaida Voevod a fost arestat de guvernul comunist al lui Petru Groza exact când administraţia românească revenea în nordul Transilvaniei. Regele Mihai fusese presat să înţeleagă că dacă nu acceptă guvernul Moscovei administraţia sovietică ce o înlocuise pe cea horthystă ar putea să transmită ştafeta la vest de Tisa.

1945 | Omul-cheie al Unirii, arestat de comunişti

Alexandru Vaida Voevod a fost arestat la două săptămâni după instalarea primului guvern pro-sovietic în România, în martie 1945. După percheziţii, confiscarea averii, anchete la Securitate, Alexandru Vaida Voevod s-a stins, bolnav de cancer, în domiciliu forţat la Sibiu. Ultimele sale notiţe vorbesc invocă munţii Făgăraş pe care îi zărea în ceţuri de la fereastră. Fiul său cel mare, Mircea, inginer excepţional, tocmai fusese decorat de Republica Populară pentru o metodă nepoluantă de drenaj al aurului când a fost arestat şi dus la Jilava. În temniţă fiind a primit invitaţia de a participa la un mare congres de specialitate în Suedia. Nepoţii au citit în manualele comuniste că bunicul lor era "călăul Vaida", "exploatator al poporului". Abia după 1990 şi-au recăpătat numele nobil de Voevod.

Mircea Vaida Voevod: Un profesor zelos de istorie m-a ridicat in picioare şi mi-a spus:"Ieşi afară, veneticule! Nu am uitat niciodată şi nu am înţeles de ce venetic. Pentru ca rădacinile familiei Vaida Voevod merg până foarte departe în cetatea Ciciului. Strămoşii noştri au fost castelani, comiţi trimişi din Moldova de Ştefan cel Mare să administreze Cetatea Ciceului, cea mai mare feudă din Sud-Estul Europei care ajungea de până la Cluj de la Bistriţa.

Lipsită de sufletul familiei care a clădit-o, casa desfigurată din Olpret/ Bobâlna refuză deocamdată să se prăbuşească. Cu banii necesari, o firmă eficientă de construcţii o poate reface, să fie gata măcar în iunie 2020 când se împlineşte Centenarul Tratatului de la Trianon, cel prin care Europa a recunoscut Unirea Transilvaniei cu România.

• Etichete:
• budapesta
• alexandru vaida-voevod
• centenar marea unire
• marea unire 1 decembrie 1918
• declaratia autodeterminare transilvania

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei