Modpack System, afacere unică în România: Cum împachetezi un obiect de mari dimensiuni?
Ambalarea unui produs s-a dovedit a fi o idee excelentă de afaceri pentru doi fraţi din Ploieşti. Au ştiut să-şi aleagă o nişă şi să dezvolte servicii logistice complexe de transport pentru obiecte mari. Compania lor, Modpack System, a ajuns să lucreze pentru giganţi precum Alstom, Ford sau General Electric datorită modului diferit în care au gândit simplul ambalaj. Serviciile oferite sunt acum căutate în străinătate şi de curând compania românească şi-a deschis un punct de lucru chiar în Marea Britanie.
Experiment. Cât rezistă virusul pe pâine
Virusul SARS-CoV-2 nu trece prin ambalaje
Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe
Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară
Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte
Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”
Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai
Copiii români de la țară, victimele sărăciei
Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul
Sergiu Voicu - jurnalist Digi24: Aveţi de ambalat un obiect de mari dimensiuni sau de transportat un echipament foarte mare, de transportat această barcă, să o duceţi peste mări şi ţări? Soluţia vine chiar de la o firmă românească. Sunt Sergiu Voicu, începe România Fast Forward.
În acest moment avem o macara ce va muta o barcă. Și nu este singurul tip de echipament pe care îl mutaţi. Aţi avut şi echipamente mult mai mari. Cel mai înalt, cel mai mare care a fost?
Alina Sandu, director operațional la Modpack System: Cel mai mare a fost un rotor de 75 de tone, ambalat la Sofia. Un echipament ce a plecat peste ocean. Iar cel mai mare ca dimensiuni a avut 20 de metri lungime, înălţime 5 metri, lăţime 6 metri. Un echipament petrolier.
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Astăzi în România sunt multe firme care fac părţi din business-ul nostru, dar nicio companie nu integrează totul într-un singur concept. De aceea putem spune că suntem unici pe segmentul nostru.
Aţi început dintr-un garaj, acum sunteţi pe un amplasament de 5000 mp. Care a fost parcursul?
Valentin Mălăescu - antreprenor: Acum 11 ani am închiriat în Ploieşti o hală mică, un fel de garaj, de unde am plecat cu doi oameni şi construiam lăzi de lemn. Lădiţe mici.
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Noi am investit practic într-un vis. Nu putem spune că am reinventat roata.
Valentin Mălăescu - antreprenor: După câteva luni nu am mai avut spaţiu şi ne-am gândit unde să ne ducem cu costuri foarte mici şi ne-am dus la 15 km de Ploieşti, la cineva în curte. Nu aveam stivuitor acolo şi aveam nişte lăzi destul de mari, de 500 kg, juma' de tonă, şi ne puneam problema cum să le încărcăm în camion şi atunci am apelat şi noi la nişte prieteni. Şi singurii disponibili noaptea erau popa şi şeful de post.
Aţi făcut împrumuturi pentru a vă dezvolta?
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Am pornit cu împrumut din bănci, nu aveam capital. Au fost cam 20 de mii de euro. Pe parcursul primului an s-au dus spre 50 de mii de euro împrumuturi.
Roxana Zamfir - director de proiect: Eram undeva în jur de 15 persoane. Cu tot cu muncitori şi personal de birou. Acum am ajuns la 120 -130. Era un sediu închiriat, vai mama lui .
Valentin Mălăescu - antreprenor: A trebuit să ne mutăm an de an, am început cu 50 de mp, 200 de m, 2000 m şi până am ajuns la această locaţie de 5000 mp.
De unde făceaţi achiziţiile şi cum le faceţi acum, să ne dăm seama cum a crescut companie?
Roxana Zamfir - director de proiect: Cumpăram cu paletul marfă de la revânzătorii din România. Acum chiar suntem nevoiți, datorită consumului mare de materiale, să importăm. Să aducem direct de la producător. Importăm din Germania, din Austria din Italia.
Şi chiar de peste ocean. Ştiu că aduceţi din Statele Unite.
Roxana Zamfir: Placajul din lemn de pin pe care ţara noastră nu îl produce îl aducem din America de Sud.
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Pentru noi a fost o viziune. Asta a fost o viziune.
O viziune să intraţi pe o piaţă foarte puţin bătătorită, spre deloc? Nu în România...
- Noi am părăsit confortul unui loc sigur de muncă şi am plecat pe drumuri pe care le-am bătătorit. Plecând de la un client sau clienţi mici cu care acopeream greu costurile.
Fondată în anul 2007, compania românească Modpack System a crescut rapid, într-o piaţă în care concurenţa nu prea exista. Impulsul de comenzi a venit însă dinspre firmele străine care au devenit şi cei mai importanţi clienţi.
Valentin Mălăescu - antreprenor: Primul client? A fost o firmă americană. O firmă cu care am început să creştem. Între timp, de la această firmă, în 11 ani am ajuns la 500 de firme. Iar dacă această firmă avea 90% din ponderea afacerii, acum ponderea este la 15% din business.
Alina Sandu - director operaţional: Fiecare client are zeci de echipamente, fiecare colet personalizat. Orice echipament are cutie personalizată, proiectată.
Aţi făcut şi o estimare ce înseamnă în număr de operaţiuni în fiecare an, cât livraţi în fiecare an, câte produse aţi livrat?
- Sunt mii de operaţiuni pe an.
Când aţi decis să faceţi mai mult decât ambalaje, să oferiţi servicii integrate?
Valentin Mălăescu - antreprenor: Acum 11 ani am început cu producţia de ambalaje. După un an, clienţii cereau şi împachetarea produsului. Atunci am încercat să oferim şi aceste produse de packaging. Ofeream amabalaj şi împachetare. După câţiva ani a devenit necesar un suport pentru client spre a transporta marfa, de a depozita marfa, în a-i da ajutorul de a desface acel produs sau echipament.
Roxana Zamfir - director de proiect: Poate fi transport maritim, cointainerizat, poate fi transport aerian, transport rutier cu gabarit normal sau depăşit.
Să ajungă liderul pieţei şi să crească de la furnizor de ambalaje, până la solutii complete de ambalare, relocări şi transport multimodal au avut de parcurs însă un drum presărat de hopuri.
Aţi avut etape în care ziceaţi că se va închide afacerea?
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Am avut cel puţin 10 etape în care am zis că lucrurile cad. Momentul în care crezi că trebuie să renunţi este momentul în care trebuie să împingi. Nu banii rezolvă problema, ci prin atitudine. Prin a spune pot, reuşesc, înving, fac. Atitudinea pozitivă.
Cum aţi trecut peste criză?
- Criza ne-a ajutat. În aceşti ani de criză în care peste tot s-au simţit efecte masive, noi am avut dezvoltare, am avut clienţi, am avut piaţă, cerere.
Alina Sandu - director operaţional: Pentru un client din industria tutunului am relocat o fabrică de 10 mii de metri pătraţi. Am demontat totul, echipamentele şi liniile de producţie, le-am împachetat pentru transport maritim. Am organizat şi exportul, undeva peste ocean. În acest moment pregătim un colet ambalat special pentru transport maritim.
În România, Modpack au puncte de lucru în Ploieşti şi Cluj şi urmează deschiderea în Oradea.
V-aţi extins şi în afara ţării. De ce aţi decis să faceţi asta şi unde v-aţi dus?
Valentin Mălăescu - antreprenor: Am decis să mergem în afară pentru că mai mult de 90% din clienţii de acum sunt firme multinaţionale. Am ales Cehia pentru zona centrală a Europei, unde avem un punct de lucru de aproximativ doi ani. Și mai nou, de câteva luni, partea de UK, Liverpool. Ne-am gândit la această zonă din prisma Brexit-ului.
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Prima investiţie din Liverpool din istoria României. Nicio companie nu a investit încă în Liverpool şi dintre puţinele care au investit în UK. Ne gândim să deschidem şi în Hamburg sau în Rotterdam, pe zona de vest. Un punct de export să ne putem extinde în Asia, în Africa. Acolo unde avem deja exporturi.
Cele mai indepărtate livrări unde le-aţi avut?
Alina Sandu - director operaţional: America, Asia, Africa, peste tot transportăm. Şi am avut un transport foarte interesant. Am transportat cu avionul 35 de tone de echipament agabaritic anul trecut. A fost un succes, deoarece am reuşit să optimizăm echipamentele prin demontarea lor şi ambalarea lor, astfel încât să reducem costurile de transport la jumătate. Sau avem proiecte cu farte multe colete. Cel de anul trecut a avut 250 de colete, foarte mari, de 10 metri lungime, cu 3 înălţime, 3 lăţime.
Roxana Zamfir - director de proiect: Compania a crescut într-un ritm mai mult decât accelerat.
Aţi început de la o companie mică şi o investiţie iniţială de 20 de mii de euro. Aţi ajuns în 11 ani la o companie de 5,5 milioane de euro. Vrem să aflăm povestea din spatele antreprenorului.
Valentin Mălăescu - antreprenor: Primele câştiguri au fost de la o vârstă fragedă, cred că 15-16 ani. Ţin minte că mama era din Oltenia, din Maglavit, şi vara mergeam câte o lună acolo. Îmi aduc aminte, era o fermă de viermi de mătase şi acei viermi trebuia să le dai să mânânce nişte frunze.
Şi culegeaţi frunzele de dud?
- Mergeam şi culegeam frunzele de dud, dădeam de mâncare la viermi. La sfârşitul perioadei primeam o sumă de bani. La 15 ani am avut prima bicicletă Pegas pe care mi-au cumpărat-o părinţii şi o parte din bani au fost de la mine. Mi-a plăcut de mic să muncesc şi să câştig.
Care au fost primii paşi pe care i-aţi făcut în viaţă să vă câştigaţi banii?
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Primul loc de muncă a venit după liceu. Am fost la vremea aceea comis-voiajor, agent de vânzări.
Unde v-aţi angajat prima oară?
Valentin Mălăescu - antreprenor: Primul job a fost după liceu la o fabrică ce construia excavatoare. Primul job în salopetă, prima unealtă a fost mătura.
Iar de la mătură aţi ajuns la armament, pentru că aţi lucrat o perioadă într-o fabrică de armament.
- M-am angajat la o unitate militară unde făceam partea electronică a modulelelor de ghidare a rachetelor.
Au urmat 5 ani de politehnică în Bucureşti.
- Lucram câteva ore seara, ba într-un cazinou, ba într-un restaurant. În vacanţe făceam comerţ: Bulgaria, România, Ungaria, Turcia, iar banii pe care îi făceam îi investeam, şi tot aşa. Din Ungaria aduceam haine pe care le vindeam în România la prieteni. Cu banii luaţi de acolo mergeam în Bulgaria şi cumpăram ţigări, ţigări pe care le vindeam în Turcia şi cu banii luam blugi şi geci şi le aduceam în România.
Aţi fost angajat o perioadă în multinaţionale, cât aţi lucrat şi ce aţi făcut acolo?
- În multinaţionale am lucrat vreo 15 ani. Primul job a fost de tehnician într-un departament de calitate.
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Gândul antreprenoriatului îl aveam de la cel puţin 18 ani, numai că nu era momentul. Înainte de a fi antreprenor am fost ca şi toată lumea un pionier în câmpul muncii. Am fost inginer într-o fabrică de echipament industrial. Acolo a fost contactul cu ce înseamnă fabrică, producţie, procese.
Aţi decis la un moment dat să plecaţi şi din ţară şi să vedeți cum este să lucrezi şi afară.
Valentin Mălăescu - antreprenor: Am plecat tot la o multinaţională românească din industria automotive. Şi am avut şansa ca o mare parte din timp să îl petrec în Germania. Am învăţat să lucrez după metodele lor, am învăţat două limbi străine.
Dar aţi decis să vă întoarceţi şi să vă faceţi o firmă în România.
- Ideea mi-a venit mai înainte. La o fabrică din Bucureşti, unde împachetam echipamente electrice. Avea nevoie de o firmă care să facă aceste activităţi. Nu am găsit în România. M-am gândit că ar fi util să începem această activitate de ambalaje, ambalare.
Dar aţi rămas angajat şi în firma dinainte şi aveaţi şi propria firmă. Nu aţi renunţat la ele.
- O perioadă de aproximativ un an am lucrat în paralel.
Bogdan Mălăescu - antreprenor: Începutul a fost greu pentru că a fost greu să ne rupem de partea sigură. De 10 ani investim aproape tot, cât să trăim, restul sunt aici, în sedii, în fabrici, în oameni, în logistică. În toată afacerea globală.
Investiţiile totale în companie şi în extindere se ridică la peste 3 milioane de euro.
Aveţi acum lucruri la care nici nu vă gândeaţi că o să le aveţi. O maşină scumpă, o casă, un business care este liderul pieţei în acest moment. Am putea spune că sunteţi un om bogat.
Valentin Mălăescu - antreprenor: Să zicem. Când eşti bogat ai foarte multe lucruri şi e greu să le foloseşti.
Care e bucuria cea mai mare?
- Că am ajuns un lider de piaţă în România. Şi o firmă mică plecată dintr-un garaj a ajuns să se bată cu firme de peste 100 de ani.
***
Gradul de dezvoltare al unei ţări poate fi măsurat prin ponderea pe care o au serviciile în produsul intern brut. Din această perspectivă, România depăşeşte cu puţin jumătate din avuţia anuală, pe când în ţările puternice se apropie de 80%. Este un indicator care arată conexiunea dintre ramurile economiei şi diversitatea ei, de la servicii de transport, până la cele financiare sau de IT. Există un potenţial mare de creştere, din păcate neîncurajat de autorităţi.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News