Imperiul petrolului, la apus. Șase țări din Golf introduc TVA
©FOTO: Gulliver/GettyImages
Locuitorii bogatelor monarhii din Golf se bucură de zeci de ani de un sistem social extrem de generos şi de taxe aproape zero. Există ţări în care nu există Fisc! Dar şi asta se va schimba. Zeci de milioane de oameni vor afla, curând, că există şi că trebuie să plătească taxe de existenţa cărora nici n-au ştiut până acum. Explicaţia: veniturile acestor ţări sunt dependente de petrol şi cum preţul barilului a scăzut dramatic, vistieriile lor au început să se cam golească. În plus, campaniile militare în care s-au implicat în regiune sunt costisitoare. În consecinţă, şase ţări din Golf au decis, pentru prima dată, să introducă taxa pe valoarea adăugată şi alte câteva taxe pentru a reface rezervele de bani.
TVA pentru prima dată
Prăbuşirea preţului petrolului a trezit la realitate ţările bogate din Golful Persic. Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Kuweit, Oman, Qatar şi Bahrain sunt cele şase ţări din Golf care au decis să introducă, pentru prima dată, taxa pe valoarea adăugată. O vor face-o treptat, în următorii trei ani.
A fost o decizie comună anunţată la ultima reuniune a Consiliului de Cooperare din Golf, iar introducerea TVA-ului va avea loc simultan în cele șase state pentru a împiedica concurenţa neloială şi contrabanda.
De la aplicarea TVA vor fi excluse serviciile medicale, cele sociale, educaţia şi aproape 100 de produse alimentare. Experţii spun că introducerea acestei taxe va contribui la creşterea cu 4-5 procente a Produsului Intern Brut în cele şase ţări din Golf.
Cauze și consecințe
Arabia Saudită, de exemplu, se confruntă cu deficit bugetar care a obligat-o să retragă mii de miliarde de dolari din fondurile globale de investiţii. Aşa au mai redus deficitul. Dar autorităţile de la Riyad continuă să finanţeze forţele rebele din Siria care luptă contra armatei lui Bashar al-Assad şi să meargă înainte cu campania militară contra rebelilor din Yemen.
După decenii de cheltuieli publice colosale, Emiratele Arabe Unite au renunţat să mai ofere subvenţii la carburanţi. Preţurile au urcat cu 24% doar în luna august. Vor urma creşteri de taxe, introducerea TVA şi impozitarea corporaţiilor. Toate, menite să diversifice veniturile unui statul hrănit până acum doar cu petrol.
Şi Oman și Bahrain renunță la subvenții. Iar pentru Emiratele Arabe Unite, schimbarea va însemna economii de 7 miliarde de dolari anul viitor; pentru populație, însă, scumpirile bruște ar putea schimba cu totul modul de a trăi din regiune. Anii de supraconsum s-ar putea încheia. Risipa și mașinile puternice ar putea deveni curând mai puțin atractive.
Să facem cunoștință cu...Fiscul
Dar situaţia se va înăspri și pentru corporații. Se pregătește creşterea fiscalităţii în Emiratele Arabe Unite - o țară în care singurele firme plătitoare de impozit pe profit sunt băncile străine. De-acum încolo, exact ca în mai tot restul lumii, toate companiile ar putea fi nevoite să plăteasca taxe, iar guvernul desenează deja structura unui fisc menit sa colecteze taxe. Evident, până acum nu aveau nevoie de Fisc!
Dubai și Abu Dhabi au devenit paradisuri ale comerțului fără taxe, dar înăsprirea mediului de afaceri ar putea pune pe fugă investitorii. Ritmul, însă, va conta. Creșterea lentă a taxelor poate oferi un mediu încă prielnic, iar direcționarea fondurilor dinspre subvenții spre educație, dezvoltare sau infrastructură poate crea o nouă economie - sustenabilă, cu adevărat puternică și mai puțin vulnerabilă la jocurile din piața petrolului.
Citiți și:
Probleme în paradisul petrodolarilor
Arabia Saudită, țara cu 7.000 de prinți și prințese
Ne uităm acum la unul dintre aceste state din Golf. Este vorba despre Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume. Este şi una dintre cele mai autoritare şi închise ţări din lume, care a reuşit însă să evite mişcările protestatare ale Primăverii Arabe. Unii spun că oamenii nu ies în stradă în acest regat pentru că preferă stilul de viaţă sub dinastia Saud, care le oferă ceva la care ţările din lumea occidentală nici nu ar îndrăzni să se gândească: o viaţă fără taxe, într-o ţară în care educaţia şi serviciile medicale sunt gratuite şi în care apa şi curentul electric sunt extrem de subvenţionate. Iată ce spun tinerii saudiţi despre stilul lor de viaţă:
Statul condus autoritar de Casa Saud este extrem de generos, iar oamenii nu prea sunt obişnuiţi cu munca, spun angajatorii. Aşa se face că 90% din muncitorii din sectorul privat saudit sunt străini. Poate fi susţinut însă un asemenea stil de viaţă? Câteva răspunsuri:
Dubai, povestea de succes a Emiratelor. Un oraș de 350 de miliarde de dolari, apărut din nisip
Acum 20 de ani, pe locul unde prosperă şi străluceşte în prezent Dubaiul era doar un imens deşert. 350 de miliarde de dolari au făcut posibilă tranformarea. Dar, înainte de toate, Dubaiul e un paradis fiscal. Ca orice astfel de paradis, exercită o forţă magnetică uriaşă asupra investitorilor. Iată ce spune și arată un reportaj al televiziunii britanice ITV:
„Dacă aţi fi venit în Dubai acum câţiva ani, aţi fi văzut asta, mult nisip. Apoi, un lucru uimitor s-a întâmplat. În decursul a 20 de ani, fantezia a devenit realitate, Dubaiul s-a transformat din deşert într-o oază de piatră, marmură şi sticlă care te lasă cu gura căscată .
Insula sub formă de palmier se vede din spaţiu, iar în curând vom vedea cel mai înalt zgârie-nori din lume, un turn Babel modern care străpunge norii aproape un kilometru. Dubaiul a devenit un centru modern al goanei după aur.
Dubaiul este una dintre cele șapte regiuni care alcătuiesc Emiratele Arabe Unite şi este condus de şeicul Mahommed bin Rashid al Maktoum. Reputaţia de paradis fiscal şi tărâm al oportunităţilor a atras peste 220.000 de britanici. Toţi aleargă după visul Dubai.
La peste 6 kilometri de ţărm vedem cea mai nebunească investiţie imobiliară de pe planetă. 300 de insule, care văzute de sus reprezintă statele lumii. Este absolut ridicol! Am auzit de acest loc, am văzut fotografii, cunosc toate detaliile, dar trebuie să vii aici şi să vezi cu ochii tăi. Nu aveţi idee de mărimea vastă. Cu 320.000.000 de metri cubi nisip adus de pe fundul mării, Dubaiul nu doar că s-a pus pe hartă, ci a pus harta pe el însuşi.
Deşi Dubaiul este de două ori cât Londra, acţiunea se desfăşoară pe o fâşie de 32 de kilometri de-a lungul coastei. Goana legendară după aur în Dubai îşi are rădăcinile în 2001, când legea a fost schimbată pentru a le permite străinilor să deţină proprietăţi. A coincis cu lansarea celei mai cunoscute insule artificiale din Dubai, Palm Jumeirah, care datorită faptului că este conectată cu ţărmul a atras cu carul investitori.
Poate arată ca un fel de Brookside pe plajă, dar să ai adresă de Palm este un simbol suprem. Cel care își trăieşte viaţa în prima linie este Neil Patch. Neil a venit aici în urmă cu 14 ani şi acum vinde o versiune pentru Dubai a publicaţiei GQ. Judecând după maşinile sale, un Bentley, un Jaguar de epocă şi un Ferrari, viaţa este bună. Adăugaţi o soţie rusoaică fotomodel şi prietenele ei elegante şi pot spune că viaţa în Palm este foarte bună.
Au fost vremuri când s-au construit lucruri atât de uimitoare încât au devenit mărturie a ingeniozității omenirii. Piramidele din Egipt, Marele Zid al Chinei şi acum Dubai. Extravaganţa şi Dubaiul merg mână în mână, dar aceasta le întrece pe toate. Burj, hotelul de 7 stele, a costat atât de mult pentru a fi construit şi întreţinut, încât nu va aduce niciodată profit. Dar nu acesta era scopul. Burj al-Arab este Turnul Eiffel al Dubaiului, parte din viziunea şeicului Mahommed de a pune acest loc pe harta mondială.
Nu aţi fi crezut că puteţi şi schia. Acesta este Ski Dubai. Sunt 40 de grade afară şi aici 4 cu minus, este rece ca gheaţa. În Dubai, cu cât mai nebunească este ideea, cu atât mai mult se poate să fie acceptată.
Sunt multe construcţii extraordinare în desfăşurare în Dubai în acest moment, dar aceasta este de-a dreptul remarcabilă, pentru că aici va fi cel mai mare parc tematic din lume. Va avea 171 de kilometri pătraţi. Aceasta este macheta parcului tematic şi să fiu sincer, este cel mai uluitor lucru pe care l-am văzut în viaţa mea. Vor fi replici la mărime naturală ale Taj Mahalului, Turnul Eiffel, piramidele egiptene şi chiar Big Ben şi clădirea Parlamentului.
Câţi bani sunt investiţi acolo, jos, acum?
Ultimele cifre anunţate vorbeau despre 350 de miliarde de dolari.
350 de miliarde de dolari americani înoată sub noi.
Căderea petrolului, cutremurul economic din 2015
Acesta este un colţ dintr-o lume care se va schimba curând. Şi în Dubai, şi în alte cinci state din Golf, vor apărea taxele. Şeicii, regii şi prinţii din Golful Persic s-au văzut nevoiţi să introducă TVA din cauza căderii preţului petrolului. Dar de ce s-a ieftinit ţiţeiul atât de mult anul acesta? Iată câteva răspunsuri.
Prăbuşirea preţului petrolului a fost, de departe, cutremurul economic al acestui an. Cum s-a produs, însă, acest seism? Marii exportatori au inundat cu ţiţei piaţa mondială. În scurt timp, producţia a depăşit cu mult cererea. Aşa că preţul barilului de petrol s-a redus. Şi s-a redus. Şi s-a tot redus!
Dacă în iunie 2014, un baril se vindea cu 115 dolari, la mijlocul lui decembrie 2015, petrolul Brent a ajuns la 37 de dolari. Este cel mai mic preţ din ultimii şapte ani. În Canada, unii producători vând chiar şi la 22 de dolari barilul.
În mod ironic, cei care vând la cele mai mici preţuri pompează şi mai mult, ceea ce agravează situaţia. Aşa ajungem la astfel de situaţii. O imagine, de luna trecută, arată o coadă de mai multe mile marine la intrarea într-un port de pe coasta statului american Texas. Aproximativ 40 de petroliere de mare capacitate venite din Irak aşteptau să poată descărca ţiţeiul.
Prăbuşirea preţului petrolului a avut efecte uriaşe în toată lumea. Rusia, însă, a fost lovită din plin. Bugetul Federaţiei depinde de veniturile din vânzarea acestor resurse. Iar ieftinirea petrolului era dublată de efectul sancţiunilor occidentale de după anexarea Peninsulei Crimeea.
Citiți și:
Prețul petrolului, aproape de minimul ultimilor 11 ani
Lumea se îneacă în petrol, Rusia respiră greu
Şi pentru Rusia, prăbuşirea preţului petrolului a fost o lovitură cumplită. Vladimir Putin admite că toate calculele economice au la bază cifre şi estimări care nu mai sunt valabile de multă vreme. Iar acest lucru nu dă niciun semn că se va schimba prea curând. Dar ce spune Vladimir Putin?
„Ştiam că, din păcate, economia noastră depinde mult de factori externi, mai ales de exporturi, de preţurile pentru petrol, gaz, îngrăşăminte. Totul depinde de preţul pentru petrol şi gaze. Ne aşteptam ca preţul mediu pentru un baril să fie de 100 de dolari. Asta se întâmpla la începutul lui 2014. Toate estimările noastre au fost făcute pe baza acestui preţ - toţi parametrii macroeconomici, venituri, cheltuieli, programe sociale. Ministerul Economiei a folosit aceşti parametri pentru prognozele sale. Spre sfârşitul anului trecut, a trebuit să facem noi estimări, pentru că preţul petrolului scăzuse cu 50 de procente. În loc de 100 de dolari barilul, ajunsese la 50 de dolari. Bugetul nostru pentru anul următor se baza pe aceste cifre. Iar acum, şi acest preţ este foarte optimist. Cât e acum preţul per baril? 38 de dolari, nu? Aşa că îmi imaginez că va trebui să facem noi ajustări. După ce preţurile pentru petrol au scăzut, au fost afectaţi şi alţi indicatori: PIB-ul a scăzut cu 3,7% până în 7 decembrie, iar rata inflaţiei este de 12,3%”, a declarat, joi, liderul de la Kremlin în conferința anuală de presă.
SUA reiau exporturile de țiței
În acest context, în care există un surplus uriaş de petrol, liderii din Congresul Statelor Unite au anunţat un acord istoric. Este vorba despre ridicarea embargoului privind exportul de petrol nerafinat. Adică şi mai mult petrol pe piaţă!
După 45 de ani, Statele Unite sunt pe punctul de a ridica embargoul pe exportul de petrol nerafinat pe care îl produc americanii.
Decizia e parte dintr-un pachet de măsuri menit să evite, încă o dată, în ceasul al 12-lea, închiderea guvernului federal. După 45 de ani, Statele Unite sunt pe punctul de a ridica embargoul pe exportul de petrol nerafinat pe care îl produc americanii.
Decizia e parte dintr-un pachet de măsuri menit spă evite, încă o dată, în ceasul al 12-lea, închiderea guvernului federal şi care intră la vot în zilele următoare.
Ridicarea interdicţiei a fost promovată de republicani şi de lobby-ul extrem de puternic venit din industria de profil.
Cum a ajuns exportul de petrol american nerafinat să fie interzis? Pe scurt, în 1970, Congresul american a impus măsura pentru a proteja rezervele interne şi a descuraja importul.
Experţi citaţi de Council on Foreign Relations, un prestigios think tank american, spun că embargoul nu şi-a atins niciunul din aceste scopuri. În ultimii ani, petrolul american a devenit extrem de atrăgător pentru industria energetică mondială, iar Canada este clientul principal. În al doilea rând, Statele Unite au devenit unul dintre principalii exportatori de petrol rafinat - care nu e vizat de embargoul impus în 1970.
„Exportul de petrol american nerafinat este un lucru atât de interesant pentru un copil al anilor '70 cum sunt eu, pentru că mulţi dintre noi am crescut auzind că este foarte important să nu ne exportăm petrolul şi că independenţa energetică este cel mai important lucru. A fost un fel de mantra. Acum, dintr-o dată, se pare că există un implus politic pentru aşa ceva. Realitatea este că nu schimbă în niciun fel problema actuală, care este un surplus uriaş pe piaţă”, spune Catherine Flax, director Commodities BNP Paribas .
Cum deschiderea exportului de petrol american vine într-un context în care preţul ţiţeiului este la minimul ultimilor şapte ani, iar pe piaţă există deja un surplus enorm, există temeri că petrolul american va agrava situaţia.
Reprezentanţii industriei americane spun însă că lucrurile nu stau chiar aşa. Petrolul nerafinat american este nimica toată pe lângă revenirea Iranului pe piaţă, cu milioane de barili pe zi. Va intra la vot în zilele următoare.Ridicarea interdicţiei a fost promovată de republicani şi de lobby-ul extrem de puternic venit din industria de profil.
Dar cum a ajuns exportul de petrol american nerafinat să fie interzis? Pe scurt, în 1970, Congresul american a impus măsura pentru a proteja rezervele interne şi a descuraja importul.
Experţi citaţi de Council on Foreign Relations, un prestigios think tank american, spun că embargoul nu şi-a atins niciunul din aceste scopuri. În ultimii ani, petrolul american a devenit extrem de atrăgător pentru industria energetică mondială, iar Canada este clientul principal. În al doilea rând, Statele Unite au devenit unul dintre principalii exportatori de petrol rafinat - care nu e vizat de embargoul impus în 1970.
„Exportul de petrol american nerafinat este un lucru atât de interesant pentru un copil al anilor '70 cum sunt eu, pentru că mulţi dintre noi am crescut auzind că este foarte important să nu ne exportăm petrolul şi că independenţa energetică este cel mai important lucru. A fost un fel de mantra. Acum, dintr-o dată, se pare că există un implus politic pentru aşa ceva. Realitatea este că nu schimbă în niciun fel problema actuală, care este un surplus uriaş pe piaţă”, spune Catherine Flax, director Commodities BNP Paribas.
Cum deschiderea exportului de petrol american vine într-un context în care preţul ţiţeiului este la minimul ultimilor şapte ani, iar pe piaţă există deja un surplus enorm, există temeri că petrolul american va agrava situaţia.
Reprezentanţii industriei americane spun însă că lucrurile nu stau chiar aşa. Petrolul nerafinat american este nimica toată pe lângă revenirea Iranului pe piaţă, cu milioane de barili pe zi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
