De mai bine cinci secole, Spania deţine în nordul Africii două teritorii, Ceuta şi Melilla. Acum, amândouă fac faţă cu greu afluxului de imigranţi din Africa, dornici să ajungă în Uniunea Europeană.
La Melilla trăiesc aproape 70.000 de oameni. Existenţa lor depinde în totalitate de ţara vecină, Maroc, de unde vin mai toate produsele necesare pentru traiul de zi cu zi.
Tocmai de aceea, marocanii sunt bineveniţi şi pot traversa frontiera oricând. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu miile de oameni originari din sudul Saharei, care încearcă să ajungă pe teritoriul spaniol.
Din 2006, când numărul imigranţilor a atins un maxim istoric – 36.000 de oameni - odată cu creşterea numărului de imigranţi, pe toată frontiera cu Marocul sunt 12 km de garduri înalte de şapte metri, iar sute de camere de filmat, senzori de mişcare şi multe patrule ale Gărzii Civile, împânzesc zona.
Acum, numărul transfugilor a ajuns undeva la 3.000 de persoane, dar asta nu înseamnă că spaniolii se pot culca pe o ureche.
„Ceea ce pare a fi de-a dreptul de netrecut, ei bine, nu este. Pentru cineva care a străbătut mii de kilometri, acest gard este doar o frână, o ultimă frână! Şi nu-l va opri!”, spune Juan Antonio Martin Rivera, locotenent ]n Garda Civilă.
Garda Civilă spaniolă are cea mai dificilă sarcină, aceea de a fi în alertă în permanenţă, pe fiecare metru de frontieră. De cealaltă parte a gardurilor de protecţie se află militarii marocani. Însă aceştia sunt uşor de corupt şi, de cele mai multe ori, intervin prea târziu, atunci când grupurile de imigranţi încearcă să sară gardurile.
Aceasta este ultima frontieră dintre Africa și Uniunea Europeană. Trei rânduri de garduri înalte de 7 metri încearcă să stăvilească afluxul masiv de emigranți care doresc să ajungă în Uniunea Europeană. Garda civilă și poliția spaniolă sunt singurele care luptă cu acest aflux.
Nu întotdeauna au succes. 17 septembrie 2013. Este miezul nopţii, iar Garda Civilă spaniolă descoperă, cu ajutorul camerelor de termoviziune, un grup masiv de transfugi care coboară de pe muntele Gurugu, direct spre frontieră. Imediat, se dă alarma.
Pe imagini se vede cum imigranţii ignoră semnalele poliţiştilor şi încearcă să pătrundă prin orice mijloace pe teritoriul spaniol. În timp ce 150 dintre ei reuşesc să treacă gardurile, un alt grup ajunge pe plajă.
Bucuria imigranţilor este justificată. Ei ştiu că odată ajunşi în spaţiul Uniunii Europene, şansele de a fi deportaţi sunt aproape nule. Sunt întorşi în Maroc, doar dacă îi prind militarii din Garda Civilă, înainte de a ajunge pe plajă.
„După ce suntem siguri că viaţa nimănui dintr-o asemenea barcă nu se află în pericol, controlăm barca şi îi predăm autorităţilor guvernamentale din Maroc”, explică sergentul Fernando Flores, șeful grupului pentru activități acvatice din Garda Cilvilă.
Garda Civilă spaniolă este în permanenţă în alertă, atât pe uscat, cât şi pe mare. Pentru a fi siguri că problema imigranţilor poate fi ţinută sub control, gardienii colaborează şi cu autorităţile ţărilor din care vin imigranţii.
Dar e o muncă de Sisif. În Africa s-au format deja reţele care, contra sumei de 2.000 de euro, se oferă să îi ajute pe transfugi să ajungă aproape de gardurile frontaliere din Melilla, chiar dacă astfel, se joacă cu moartea. Motivul e simplu.
Pentru aceşti oameni disperaţi, Europa este singura şansă pentru o viaţă mai bună.
Mâine, echipa Digi 24 din Spania vă aduce imagini în exclusivitate din centrul de supraveghere electronică din Melilla şi din Maroc, de pe ruta folosită de imigranţii africani, ca să ajungă în spaţiul Uniunii Europene.