Dosarul Turcia | Menghina celor patru crize din jur
Ankara recunoaşte dimensiunea atacurilor după ce toată presa străină a relatat că operaţiunea, prezentată ca fiind o ripostă împotriva ISIS, vizează, de fapt, şi miliţiile kurde. Situaţia e complicată. Practic, armistiţiul dintre militanţii kurzi şi armata turcă, încheiat în 2013, s-a destrămat.
Există populaţii kurde atât în sudul Turciei, cât şi în nordul Siriei, în Irak şi în Iran, iar această minoritate visează la un stat, un KURDISTAN. Există tot mai multe voci care spun că Erdogan, preşedintele Turciei, s-a folosit de pretextul ISIS pentru a-i lovi pe kurzi.
Acelaşi Erdogan a fost acuzat în ultimii ani, chiar şi de vicepreşedintele Statelor Unite, că a ajutat Statul Islamic. Și, pentru ca paradoxul să fie absolut, singurii care au reuşit până acum să lupte eficient împotriva ISIS sunt tocmai kurzii.
Ce spun SUA și Germania?
Prima intrebare: ce zice principalul aliat al Turciei, după ce Ankara e la un pas de un război pe două fronturi? Americanii nu zic prea multe și nici tocmai tranșanți nu sunt. Oricum, Statele Unite invocă dreptului Turciei de a lovi ţinte teroriste, lăsând să se înţeleagă că sunt de acord cu tactica lui Erdogan.
În schimb, Germania s-a declarat îngrijorată de raidurile împotriva kurzilor.
Și un comentariu BBC: tot ceea ce se întâmplă va complica şi mai tare situaţia din teren, care oricum e explozivă.
Statele Unite susţin că Turcia poate juca un rol important în combatarea ISIS în nordul Siriei şi nordul Irakului. Cu precizarea că pot lovi şi alte ţinte teroriste. Iar PKK este una dintre acestea.
Ben Rhodes, purtător de cuvânt al Casei Albe: „Ne bucurăm că Turcia şi-a intensificat focalizarea şi eforturile împotriva ISIS. Suntem foarte conştienţi că trebuie să-i încurajăm pe toţi partenerii noştri din această coaliţie să colaboreze unii cu alţii. Este evident că avem o relaţie bună cu guvernul regional kurd din nordul Irakului, iar liniile de comunicare rămân deschise. Desigur, Statele Unite consideră PKK o organizaţie teroristă. Repetăm faptul că Turcia are dreptul să acţioneze împotriva unor ţinte teroriste. Şi din nou, apreciem interesul său în a accelera eforturile împotriva ISIS”.
De câteva zile, Ankara e în plină ofensivă aeriană împotriva unor ţinte ISIS din Siria şi a autorizat Statele Unite să folosească bazele sale aeriene. Jurnaliştii de la Le Monde atrag însă atenţia că „Guvernul turc a profitat de ocazie ca să lovească şi în ţinte din nordul Irakului ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan, PKK, mişcare rebelă kurdă cu care a încheiat un acord de încetare a focului în 2013. În acelaşi timp, a pus în pericol procesul de pace la care s-a ajuns cu PKK în anul precedent".
Cancelarul german a vorbit la telefon cu omologul său turc şi i-a cerut „să nu abandoneze procesul de pace cu kurzii”. Angela Merkel le reaminteşte turcilor importanţa principiului proporţionalităţii în cazul rispostelor la atacurile teroriste.
O zonă-tampon în nordul Siriei
Preşedinţii Barack Obama şi Recep Tayyip Erdogan au ajuns la o înţelegere extrem de importantă: vor să creeze o zonă-tampon, în nordul Siriei. Informaţia a fost confirmată de oficiali din ambele ţări, dar detaliile - şi de acestea depinde totul - nu au fost stabilite încă. Cum arată zona? Este o fâşie de 100 de kilometri la graniţa Turciei cu Siria. Prin această bucată de pământ ar urma să treacă refugiaţii şi ajutoarele. Ea va include şi oraşul Alep, unde s-au dat unele dintre cele mai dure bătălii ale războiului civil din Siria.
INTERVIU. Nimeni nu poate câștiga acest război
Stratfor: Enigma turcească
Patru zone importante din Europa şi Asia sunt în criză, explică George Friedman, directorul agenţiei Stratfor. Iar problema Turciei este că se află fix ca-ntr-o menghină între aceste conflicte. Și, pentru ca lucrurile să se complice complet, fiecare criză e diferită şi într-o altă etapă. O situație complexă, care obligă Turcia la un slalom strategic aproape imposibil. Cum ar spune George Friedman, aceasta este „enigma turcească”:
„Până acum câţiva ani, politica Turciei era să se ferească de probleme cu vecinii. Acum, însă, întreaga periferie a Turciei a luat foc. La sud, sunt luptele din Siria şi Irak. În nord, cele din Ucraina, împreună cu o situaţie din ce în ce mai tensionată în Marea Neagră. La vest, Grecia este măcinată de criză (trăgând după ea şi Uniunea Europeană); şi, oricum, Grecia este un adversar istoric al Turciei. (...) Oriunde se uită Turcia, sunt probleme. (...)
Problema Turciei este aceasta: nu există mişcări mai puţin riscante. (...) Prin urmare, Turcia este constrânsă, dacă nu chiar paralizată. (...) Poziţia sa seamănă cu a Israelului: priveşte, aşteaptă şi speră că nu va fi nevoie să acţioneze. (...) Cel mai rău deznodământ pentru Turcia este crearea unei republici kurde independente în Siria şi Irak. (...) Dintr-un punct de vedere, poziţia Turciei merge paralel cu cea a Statelor Unite. Politica americană în aceste regiuni este de a permite un echilibru al puterilor, în timp ce Washingtonul se implică selectiv şi cu o forţă limitată. (...)
Problema turcilor este că geografia îi obligă să fie un pivot către cele trei regiuni. Pentru Statele Unite, rolul de pivot este opţional. Turcii nu pot lua decizii coerente, dar trebuie să o facă. Astfel, strategia Ankarei este să fie mereu ambiguă, o enigmă. Ea va funcţiona până ce forţele externe nu îi vor mai da voie să funcţioneze”.
Dan Claudiu Degeratu, analist de securitate externă, a comentat situația din Turcia la Digi24.
Nu este pentru prima dată când Washingtonul e foarte prudent în a condamna sau a susține această poziție (a Turciei – n.r.), pentru că nu este pentru prima dată când Turcia dezvoltă asemenea acțiuni preventive. Ne-am obișnuit în ultimii 15 ani. Turcia are prevăzut în strategia națională de securitate că PKK este principalul risc de amenințare teroristă, a subliniat Dan Claudiu Degeratu.
Există această ambiguitate a negocierilor neoficiale și a agendelor multiple, de ambele părți, turcă și kurdă.
Turcia a avut o testare media acum două-trei săptămâni, în momentul când s-a anunțat intenția de a avea o aprobare a Parlamentului de la Ankara pentru aceste intervenții militare.
În ceea ce privește consultarea cerută la NATO, nu este prima dată când Turcia face această solicitare și este posibil ca și alți aliați, în special Germania, Franța, îngrijorați de acțiunile împotriva taberelor kurde, să fi dorit această consultare. Vorbim, totuși, de o frontieră externă a NATO, a punctat analistul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
